Category Archives: Articole

Sarcina duce la schimbări de durată în creierul viitoarelor mame

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Cum modifică sarcina creierul viitoarelor mame?Sarcina duce la schimbări de durată în creierul viitoarelor mame, reducând volumul de substanță cenușie în arii ale creierului implicate în cogniția socială – care ajută la înțelegerea perspectivei și sentimentelor altor persoane. Cercetătorii din Barcelona și Olanda care au condus acest studiu cred că aceste schimbări îmbunătățesc abilitățile mamei de a proteja și interacționa cu bebelușul. Studiul a fost publicat în decembrie 2016 în prestigiosul jurnal Nature Neuroscience

În cele nouă luni de sarcină corpul viitoarelor mame trece printr-un proces adaptativ ce implică schimbări fizice și fiziologice majore generate de schimbările hormonale. Corpul mamelor este “inundat” de doze uriașe de progesteron și de un val de estrogen, care este mai mare decât pentru tot restul vieții lor, spun cercetătorii. Aceștia subliniază de asemenea că există o legătură importantă între hormonii sexuali și neuroni, fluctuațiile hormonale generând schimbări în structura și funcționarea creierului.

Dar ce se întâmplă în creierul mamelor în timpul sarcinii? Este posibil ca și creierul să se pregătească, așa cum se pregătește organismul, pentru venirea bebelușului?

Până de curând, efectele sarcinii asupra creierului erau foarte puțin cunoscute, cercetările pe această temă fiind foarte puține.

În căutarea unui răspuns, cercetătorii spanioli au scanat cu ajutorul RMN (o metodă de imagistică ce permite observarea structurii creierului) și comparat imaginile creierelor a 25 de femei din Spania, înainte de a fi însărcinate, la scurtă vreme după naștere și 2 ani mai târziu, pentru a vedea cum s-a schimbat creierul după sarcină și în ce măsură schimbările s-au menținut în timp.

Pentru a avea mai mulți termeni de comparație, au scanat deasemenea creierele partenerilor (19) care au deveni tați pentru prima dată, dar și ale altor 20 de femei care nu au fost niciodată însărcinate și ale partenerilor (17) care nu aveau nici un copil. Au comparat imaginile RMN obținute cu cele ale celor 25 de mame.

Comparând imaginile RMN, cercetătorii au observat câteva aspecte importante:

(1) Numai femeile care au devenit mame pentru prima dată prezentau reduceri pronunțate ale volumului de substanță cenușie în regiuni ale creierului asociate cu procesele sociale (ex. în arii specifice ale cortexului prefrontal și ale cortexului temporal). Aceste arii sunt implicate în interacțiunile sociale, ajutând o persoană să înțeleagă gândurile și să țină cont de modul în care alte persoane percep lucrurile.

(2) Aceste schimbări în structura creierului s-au menținut cel puțin 2 ani după naștere. Schimbările au fost atât de evidente încât prin simpla observare a imaginilor RMN se puteau deosebi femeile însărcinate de cele care nu au fost însărcinate niciodată.

(3) Indiferent de metoda de concepție, pe cale naturală sau prin fertilizare in vitro, reducerea volumului de substanță cenușie a fost similară pentru toate femeile însărcinate.

(4) Volumul de substanță cenușie al partenerilor care au devenit tați pentru prima dată a rămas neschimbat, înainte și după sarcina partenerei, sugerând că pierderile de substanță cenușie ale partenerei se datorează schimbărilor biologice din timpul sarcinii și nu altor schimbări relaționate cu faptul de a deveni părinte (ex. schimbările în stilul de viață, interacțiunea cu bebelușul). În susținerea acestor date, cercetătorii amintesc un alt studiu anterior care a arătat că schimbările în volumul de substanță cenușie au survenit în timpul sarcinii, nu după naștere.

(5) Cu cât schimbările în volumul de substanță cenușie au fost mai pronunțate cu atât legătura de atașament emoțional creată între mamă și copil a fost mai puternică la 6 luni după naștere.  

Ce ar putea însemna aceste schimbări în creierul mamelor?

În mod intuitiv, atunci când auzim despre pierderi de substanță cenușie facem asocieri negative și ne vine în minte legătură binecunoscută dintre pierderea de substanță cenușie și deteriorarea memoriei în unele patologii. Dar, mamele nu au raportat probleme de memorie și cercetătorii nu au găsit în imaginile RMN evidențe ale deteriorării memoriei și nici ale altor funcții cognitive. Cercetătorii spun că pierderea de substanță cenușie nu implică deficite cognitive pentru mame și nu are efecte negative asupra lor. Aceștia atrag atenția că pierderile în volumul de substanță cenușie nu înseamnă neapărat ceva rău. Dimpotrivă, poate indica un proces benefic de maturare (ex. cum se întâmplă în adolescență) sau specializare (ex. în cazul mamelor). Astfel, reducerea volumului de substanță cenușie în timpul sarcinii pare să aibă implicații pozitive foarte importante pentru mamă și copil.

Despre ce fel de implicații este vorba?

Cercetătorii au observat o asemănare extrem de interesantă între schimbările în volumul de substanță cenușie din timpul sarcinii și pierderile de substanță cenușie observate în adolescență. Adolescența este o perioadă caracterizată de schimbări hormonale turbulente care duc la o reorganizare masivă a creierului. În această perioadă, se înregistrează pierderi de substanță cenușie, care sunt atribuite unui proces de eliminare a sinapselor vechi (conexiunilor dintre neuroni), pentru a face loc unor conexiuni noi mai complexe, adaptate maturizării. Acest proces este critic pentru dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială sănătoasă, eliminarea deficitară a sinapselor fiind asociată cu întârzieri în dezvoltare. Cercetătorii cred că, la fel ca în cazul adolescenților, și pentru mame acest proces îndeplinește o funcție adaptativă, vitală – valul de hormoni care inundă corpul în sarcină ar putea duce la eliminarea unor sinapse pentru a face loc unor noi conexiuni specializate, care o ajută pe mamă să se adapteze maternității și să se pregătească pentru pentru îngrijirea adecvată a bebelușului. Cercetătorii subliniază că, pe lângă schimbările sinaptice (la nivelul conexiunilor dintre neuroni), reducerile în volumul de substanță cenușie s-ar putea datora și altor procese moleculare precum schimbări ale numărului de neuroni sau la nivelul circulației cerebrale și deocmadată nu se pot trasa concluzii despre care dintre acești factori sunt implicați și care nu.

Despre ce fel de specializări este vorba?

Cercetătorii au observat în imaginile RMN că pierderile de substanță cenușie au loc în mare parte în arii ale creierului asociate cu cogniția socială. În general, funcția acestor arii este de a ajuta o persoană să “se pună în papucii altuia”, înțelegându-i gândurile și emoțiile – un proces cunoscut în psihologie sub denumirea de teoria minții. Cercetătorii cred că aceste schimbări le ajută pe mame să detecteze și să recunoască mai ușor nevoile bebelușului lor, să le identifice mai ușor starea emoțională, să fie mai conștiente de potențialele amenințări sociale, acestea fiind importante pentru crearea unei legături puternice de atașament între mamă și copil și pentru ca bebelușul să își dezvolte propriile funcții cognitive și sociale.

Este bine stabilit în literatura psihologică rolul vital pe care îl joacă legătura de atașament dintre mamă și copil în primii ani de viață pentru dezvoltarea fizică, cognitivă și emoțională sănătoasă a copilului. Studii numeroase au arătat că lipsa de căldură emoțională a mamei poate duce la deteriorări și întârzieri în dezvoltare.

După naștere, cercetătorii și-au dorit să testeze dacă schimbările la nivelul creierului se  manifestată în vreun fel în viața mamei. Aceștia le-au arătat mamelor poze ale copiilor lor, dar și ale altor copii, în timp ce le monitorizau activitatea cerebrală. În mod interesant, au remarcat activitate mult mai ridicată în ariile care au înregistrat reduceri ale volumului de substanță cenușie în timpul sarcinii atunci când mamele au văzut poze cu proprii copii, decât la vederea pozelor celorlalți copii.

Acest prim studiu despre efectele sarcinii asupra creierului mamei oferă indicii importante despre schimbările care au loc în creierul mamei în timpul sarcinii, despre rolul lor adaptativ și suportiv pentru viitoarea mamă și pentru sănătatea mentală a copilului, dar și despre capacitatea uimitoare de schimbare și adaptare a creierului. Desigur, sunt necesare studii viitoare care să confirme și să consolideze aceste rezultate.

Bibliografie

Hoekzema, E., Müller, E. B., Pozzobon, C., Picado, M., Lucco, F., et al. (2016). Pregnancy leads to long-lasting changes in human brain structure. Nature Neuroscience, 2016; DOI: 10.1038/nn.4458


Fatal error: Cannot redeclare the_content_mod2() (previously declared in /home/rtra0947/public_html/wp-content/themes/twentytwelve/content.php:23) in /home/rtra0947/public_html/wp-content/themes/twentytwelve/content.php on line 34