Diagnostic diferențial: Fobie socială vs. Tulburare de Panică

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Persoanele cu fobie socială raportează adesea că se “panichează” atunci când se află în anumite situații sociale, precum vorbitul în public. Într-adevăr, dacă analizăm simptomele lor de anxietate din numeroase situații sociale, putem observa că acestea sunt similare cu cele care caracterizează atacurile de panică: palpitații, hiperventilație, senzația de sufocare, amețeală și senzația de leșin, transpirație abundentă, tremor, teama de a pierde controlul etc. Aceste episoade de anxietate pot escalada într-un interval scurt (sub 10 min) la o intensitate foarte ridicată și pot produce un mare distres individului, deteriorându-i funcționarea socio-profesională. Când trece prin aceste stări, pacientul se simte vulnerabil și coplesit de situație, lucruri care îl pot motiva puternic ca pe viitor să evite situațiile sociale.

Putem observa în această descriere câteva similarități cu tulburarea de panică:

  • există un episod discret de frică și disconfort foarte intens, în care sunt prezente patru sau mai multe simptome fiziologice (ex. palpitații, tremur, respirație îngreunată, senzația de amețeală) care ajung la un punct maxim într-un interval de timp scurt, până în 10 min;
  • aceste episoade sunt recurente și individul este foarte preocupat de ele;
  • există o evitare marcată a multor situații din cauza anticipării cu multă anxietate a acestor episoade.

Cu toate acestea, este important să luăm în evidență câteva diferențe critice între Tulburarea de panică și Fobia socială:

1. Care este teama principală?

În tulburarea de panică, principala teamă este că aceste episoade de frică foarte intensă vor produce daune iremediabile individului – fie că este vorba de posibilitatea morții datorate unui atac de cord, fie că este vorba de posibilitatea de a înnebuni sau de a pierde definitiv controlul. Astfel, pacientul cu tulburare de panică evită situațiile care îi pot provoca aceste episoade, pentru că este convins că atacurile de panică sunt periculoase pentru sănătatea sa fizică sau psihică. Desigur, se poate întâmpla ca pacienții cu tulburare de panică să trăiască emoții secundare intense, precum rușine sau depresie, atunci când reflectă asupra impactului pe care îl au atacurile de panică în viața lor. De exemplu, se simt deprimați că s-au făcut de rușine față de ceilalți când au avut un atac de panică într-un context social – dar teama față de atacul de panică în sine rămâne vioara întâi în acest concert de emoții.

În contrast, pacienții cu fobie socială se tem în primul rând de impactul pe care aceste episoade de frică îl vor avea asupra modului în care ceilalți îi percep. Teama centrală este modul în care ei se prezintă în fața celorlalți, faptul că simptomele lor pot fi observate și judecate de ceilalți sau că îi vor face să piardă controlul asupra impresiei pe care o fac celorlalți. Pacienții cu fobie socială se tem că atacurile de panică îi vor face să fie evaluați foarte negativ de cei din jur (ex. să fie percepuți ca persoane slabe, fricoase, cu defecte majore). Astfel, acești indivizi vor evita situațiile sociale pentru că se tem că se vor face de râs din cauza atacurilor de panică, că vor fi respinși de ceilalți, și nu pentru că atacurile de panică sunt periculoase pentru sănătatea lor.

2. Cum apar atacurile de panică?

În fobia socială, atacurile de panică sunt circumscrise la situații sociale în care individul percepe posibilitatea că va fi evaluat de ceilalți. De exemplu, situații în care trebuie să vorbească în fața unui public, să întâlnească persoane noi sau să vorbească cu o persoana în autoritate. Însă este puțin probabil ca atacurile de panică să apară în contexte sociale familiare, care nu implică evaluări – precum întâlniri cu prietenii, familia sau discuții într-un grup de persoane cunoscute. De aceea, pacienții cu fobie socială sunt motivați să evite situațiile de evaluare socială pentru că în acestea frica lor poate escalada necontrolat.

În tulburarea de panică, atacurile pot aparea subit, foarte imprevizibil într-o mare varietate de situații – de aceea pacienții trăiesc o stare persistentă de anxietate pe parcursul zilelor. Însă asocierea atacurilor de panică cu anumite contexte (chiar și un singur atac de panică trăit într-un anumit context), îi motivează pe pacienți să evite pe viitor acele situații/locuri (ex. șofatul, locurile aglomerate, să fii singur acasă, să faci efort fizic). Se poate întâmpla ca situația temută să fie de natură socială, de exemplu prezentarea unei lucrări în fața unui public, iar pacientul să evite sever confruntarea cu această situație. Însă rareori se întâmplă ca atacurile de panică să fie circumscrise doar la situații sociale. Mai mult, chiar și dacă principalele situații temute sunt de natură socială – revenind la punctul discutat anterior – teama centrală vizează posibilitatea că aceste atacuri sunt dăunatoare sănătății lor.

Debutul celor două tulburări este de asemenea diferit. Anxietatea și atacurile de panică în fobia socială se instalează de regulă gradual, pe o perioadă de mai mulți ani, începând de obicei în adolescență. În contrast, debutul tulburarii de panica este de regulă subit, cândva la începutul/mijlocul celei de-a doua decade de viață.

3. Care este dinamica atacurilor de panică?

În tulburarea de panică: după un atac de panică, în care individul este copleșit de teama iminenței morții sau de dezintegrarea sinelui, de regulă pacientul se simte epuizat, doborât pentru câteva ore (chiar zile), lucru care îi deteriorează sever funcționarea generală. Individul poate prezenta dificultăți de concentrare și lentoare psihomotorie marcată.

În fobia socială, individul se recuperează mult mai repede după un atac de panică. Adesea, persoanele raportează o stare de puternică ușurare odată ce au ieșit din situația socială temută. Sau, dacă încă resimt simptomele de activare neurofiziologică, aceștia pot funcționa în continuare în activitățile cotidiene. Se întâmplă ca indivizii cu fobie socială să se simtă doborâți după expunerea la o situație socială temută, dar nota dominantă o reprezintă adesea ruminațiile neîncetate pe tema evaluărilor negative pe care le-au făcut ceilalți, propriile defecte și consecințele lor negative asupra viitorului.

Pentru mai multe informații despre simptomele, cauzele sau tratamentul acestor tulburări, accesați paginile principale: PANICĂ și FOBIE SOCIALĂ.

Leave a Reply