Fobia socială nu este același lucru cu timiditatea

Psiholog Claudia Găgeanu

Autor

Psih. Claudia Găgeanu

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


timiditatea_nu_este_fobie_sociala

Timiditatea ar putea fi confundată cu fobia socială pentru că ambele presupun o anumită doză de reticență față de situații sociale, însă ele diferă din mai multe puncte de vedere relevante:

  • Timiditatea este definită ca ”inhibiție comportamentală” și ține de temperamentul cu care ne naștem. Atunci când întâlnesc situații sau persoane noi, persoanele timide sunt uneori reticente, neliniștite sau ”rușinoase”, însă pot trece de sentimentul de discomfort și se adaptează bine mediului.
  • Fobia socială, pe de altă  parte, este o tulburare de anxietate care produce dizabilitate, deoarece afectează viața persoanei pe plan social, profesional etc. O persoană cu anxietate socială va suporta cu greu situații în care anticipează că va fi evaluat, chiar în viața de zi cu zi. În consecință, pentru a evita emoțiile intens negative pe care le resimte în situații sociale, va evita pe cât posibil și va găsi justificări pentru neimplicarea sa. – pentru detalii, citiți articolul despre Fobie socială.

De exemplu, în urma unei prezentări de proiect în fața echipei de lucru:

O persoană timidă și-ar spune probabil: ”M-am bâlbâit puțin la început, dar apoi a mers bine, cred că i-am convins!” În contrast, o persoană cu fobie socială și-ar aminti experiența de vorbit în public astfel: ”A fost îngrozitor, m-am bâlbâit încontinuu, am arătat ca un prost, sigur n-au înțeles nimic. Nu trebuia să fiu eu cel care prezintă, am dat-o în bară!”

În SUA, s-a pus problema dacă fobia socială (tulburarea de anxietate socială) nu este cumva o patologizare a timidității normale, cu scopul de a crește vânzările de medicamente. Un grup de cercetători de la Institutul Național pentru Sănătate Mentală (NIMH) din Maryland (SUA) și-a propus ca obiectiv să investigheze:

  • în ce măsură timiditatea se suprapune cu anxietatea socială
  • cum diferă timiditatea de anxietate socială în ceea ce privește (1) caracteristicile socio-demografice (ex. gen, vârstă), (2) afectarea funcționării în viața de zi cu zi și (3) prezența altor tulburări psihiatrice asociate (comorbitități)
  • cât tratament medicamentos se prescrie în cazul timidității sau fobiei sociale.

Rezultatele studiului desfășurat în 2011 pe un eșantion de 10.123 de adolescenți cu vârste între 13-18 ani sunt prezentate mai jos:

grafice_timiditate_fobie_sociala

  • 46% dintre tineri se autodescriu ca fiind timizi și 8.6% din totalul tinerilor au fobie socială evaluată în mod clinic;
  • doar 12% din tinerii timizi și 5.2% dintre tinerii non-timizi au și fobie socială;
  • fetele sunt mai timide decât băieții, dar fobia socială apare cu aceași probabilitate la fete și băieți;
  • copiii de vârstă mai mică sunt mai timizi decât cei mai mari, dar mai mulți adolescenți suferă de fobie socială decât copiii mai mici (tulburarea se instalează, de regulă, mai târziu);
  • copiii cu fobie socială resimt o afectare mai intensă la școală, la muncă, în relațiile familiale și în viața socială decât copiii timizi sau copiii care nu au probleme de acest gen;
  • copiii timizi nu sunt mai afectați în aceste domenii decât copiii non-timizi;
  • copiii cu fobie socială au mai multe tulburări asociate: anxietate, tulburări de dispoziție (ex. depresie), comportament opoziționist și sfidător, consum de substanțe, decât copiii timizi și cei fără probleme de acest gen;
  • deși resimt afectare intensă, copiii cu fobie socială nu este mai probabil să caute tratament medical pentru problema lor. 2,3% din copiii cu fobie socială și 0,9% din copiii timizi au primit medicație în ultimul an (Paroxetină);

Studiul a fost publicat în revista de specialitate Pediatrics și poate fi consultat gratuit aici: click pentru articol.

Concluziile la care au ajuns cercetătorii sunt că fobia socială apare și în absența timidității, iar timiditatea apare și fără fobie socială. Cu alte cuvinte, este foarte probabil ca timiditatea și fobia socială să fie independente. Mai mult, cele două apar mai degrabă izolat, decât împreună.

Copiii cu fobie socială sunt mai vulnerabili decât copiii timizi pentru alte tulburări emoționale și comportamentale sau pentru consum de substanțe (alcool, droguri). Pe de altă parte știm că timiditatea în copilăria timpurie se asociază cu o rată scăzută a acestor probleme.

Nu este mai probabil ca adolescenții cu fobie socială să fie sub tratament medicamentos, în comparație cu alți adolescenți de vârsta lor. Acest lucru pune sub semnul întrebării ideea conform căreia fobia socială este de fapt o timiditate patologizată pentru a crește vânzările de medicamente.

Leave a Reply