Fobie Socială

Ce este Fobia socială?

Anxietate sociala

Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu nesigură, neliniștită, tensionată sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale (forma specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma generalizată). Fobia socială este o formă a anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una dintre cele mai prevalente probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte.

În primul rând trebuie să înțelegem că este firesc pentru cei mai mulți oameni ca în anumite situații sociale să se simtă tensionați sau emoționați. De exemplu, poate fi vorba de un interviu, o cuvântare în fața unui public, o întâlnire cu o persoană dragă, o discuție cu o persoană aflată într-o poziție de autoritate (ex. șeful nostru) sau cunoașterea unor persoane noi. În astfel de situații, ni se poate întâmpla adesea să ne bată inima mai tare, să transpirăm, să ne înroșim, să ne tremure vocea sau mâinile. Dar aceste lucruri de regulă se reduc pe măsură ce trece timpul și ne acomodăm cu situația în care ne aflăm și nu ne împiedică să facem ceea ce ne-am propus. Nu de puține ori ni se întâmplă să ne uităm înapoi la o astfel de situație și să ne zicem: “Am fost puțin emoționat, dar a mers bine! Mi-a plăcut!” sau “M-am cam bâlbâit, dar m-am descurcat eu cumva. N-a fost așa de rău.”

În schimb, pentru persoanele cu fobie socială aceste situații sunt foarte dificil de suportat din următoarele motive:

  • anxietatea lor escaladează necontrolat. Adesea persoanele cu fobie socială se simt copleșite de frică sau neliniște până la puncul în care simt că nu mai au aer, că tremură necontrolat, că nu mai pot vorbi, că amețesc, că nu mai au cuvinte sau că vor voma.
  • atenția lor nu se poate desprinde de pe lucrurile care merg prost. A căscat cineva, se aude un râs în sală, m-am bâlbâit, îmi tremură vocea, m-am roșit ca un rac, am spus o prostie – persoanele cu fobie socială observă foarte repede lucrurile neplăcute legate de situația în care se află și, odată ce le găsesc, nu-și mai pot lua atenția de la ele. Practic, propriile senzații de stres sau reacțiile de nemulțumire sau lipsa de interes a unei persoane din auditoriu devin nota dominantă a întregii experiențe sociale.
  • sunt îngrozite de ridicol, de posibilitatea că se vor face de râs sau că vor crea o impresie proastă celorlalți. Persoanele cu fobie socială sunt exagerat de preocupate de ce impresie lasă celorlalți și sunt mereu vigilente (“în priză”) ca nu cumva să se facă de râs spunând ceva greșit sau făcând chiar și lucruri minore, cum ar fi să se împiedice în mers sau să scape ceva pe jos.
Anxietate sociala

Din aceste motive, persoanele cu fobie socială anticipează cu multă neliniște situațiile sociale (sunt convinse că nu se vor descurca bine și chiar se așteaptă ca ceva să meargă teribil de prost) și încearcă adesea să le evite, în numeroase feluri: nu răspunde la invitațiile celorlalți de a ieși în oraș, se scuză că nu se simte bine și că nu poate veni la o întâlnire, stă în colțul unei camere la o petrecere, se așează în spatele unei săli de curs, stă cu ochii în pământ când vorbește cu ceilalți, refuză să vorbească în public, roagă pe alte persoane să vorbească la telefon în locul lor, tot amână să vorbească cu șeful lor.

Neliniștea sau teama de situații sociale nu trebuie interpretată automat ca un diagnostic clinic. De fapt, în intervalul de vârstă 14-24 de ani cam 20% dintre bărbați și aproximativ 30% dintre femei prezintă diverse temeri, destul de puternice legate de situațiile sociale (vezi studiul din 1999 al Institutului de Psihiatrie Max Plankt, Germania). Diagnosticul de fobie socială este luat în vizor atunci când anxietatea trăită în situațiile sociale și evitarea confruntării cu aceste situații devin atât de intense/persistente încât produc deteriorare și suferintă individului. De exemplu, persoana este foarte nemulțumită de viața sa, simte că pierde foarte multe oportunități sociale sau profesionale, îi este dificil să-și desfășoare activitățile cotidiene, îi este dificil să funcționeze la locul de muncă sau se simte epuizat de stresul continuu al acestei anxietăți.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele fobiei sociale, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.

Revino la Cuprins


Cum apare Fobia socială?

Dacă înțelegem cauzele fobiei sociale, atunci înțelegem cum să o tratăm. În primul rând trebuie să luăm la cunoștință că nu există un singur factor care să explice tot tabloul clinic. De fapt, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factori care îi predispun pe unii indivizi să dezvolte fobie socială de-a lungul vieții), factori cauzali specifici (factori care în prezent explică apariția simptomelor clinice) și factori de menținere/cronicizare (factori care nu determină în mod direct simptomele fobiei sociale, dar le conservă/le agravează pe termen lung).

1. Care sunt factorii generali?

Vom vorbi în următoarea secțiune despre:
mecanisme genetice | neuroticism | inhibiție comportamentală | experiențe critice

Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte fobie socială. Este foarte probabil ca acest lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Mai multe studii familiale au raportat că există un risc de 2-3 ori mai mare ca persoanele cu rude diagnosticate cu fobie socială să dezvolte și ele această tulburare (într-un studiu din Jurnalul American de Psihiatrie din 1998 acest risc a fost apreciat ca fiind de 10 ori mai mare când e vorba de forma generalizată). În plus, studiile realizate pe gemeni indică rate de heritabilitate de 30-50% (adică putem atribui unor factori genetici cam 30-50% din diferențele de anxietate socială dintre oameni). Încă este prea devreme ca să vorbim de gene și mecanisme specifice, dar câteva studii au arătat că există o anumită relație între simptomele de fobie socială și variații ale unor gene precum SCL6A4, TPH2 și CNTNAP2.

Un alt factor general de vulnerabilitate este neuroticismul – o trăsătură de personalitate evaluată adesea de inventarele psihologice de personalitate. Neuroticismul se referă la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres. Din nou studiile genetice au arătat că 30-50% din neuroticism poate fi explicat de factori genetici, dar încă nu-i cunoașem cu exactitate.

Inhibiția comportamentală este și ea un factor de risc. De multe ori se întâmplă să vorbim despre anumiți copii că sunt foarte timizi, inhibați sau tăcuți și să spunem că așa este firea lor. Într-adevăr studiile lui Jerome Kagan de la Universitatea Harvard au confirmat că există o trăsătură de temperament (adică o caracteristică înnăscută care poate fi observată foarte timpuriu) care diferențiază persoanele în funcție de reacțiile lor emoționale și comportamentale la întâlnirea unor situații noi. Copii care au o trăsătură accentuată de inhibiție comportamentală reacționează adesea cu reticență, cu neliniște, rușine, timiditate sau retragere în situațiile nefamiliare sau când întâlnesc persoane necunoscute. Există dovezi suficiente care indică o incidență mai mare a simptomelor de anxietate socială la persoanele cu nivel ridicat de inhibiție comportamentală. De exemplu, într-un studiu longitudinal publicat în 1999, 61% din copiii de 2 ani cu inhibiție comportamentală sporită au dezvoltat fobie socială la vârsta adolescenței.

De asemenea, se pare că anumite evenimente critice din copilărie îi pot predispune pe oameni să dezvolte fobie socială. De exemplu, unele studii au arătat că 40-50% din persoanele cu fobie socială își pot aduce aminte de unul sau mai multe evenimente sociale traumatice – de exemplu să fii umilit în public, să fii tachinat sau agresat de colegi, să fii abandonat de persoane importante. Alte studii au găsit o legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în familie, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate sau depresie în general.

2. Care sunt factorii specifici?

Numeroase studii de specialitate realizate de Richard Heimberg (Temple University), Ronald Rapee (Macquarie University, Sydney), Adrian Wells (University of Manchester) și David Clark (King’s College London) au scos la iveală o serie de factori specifici care provoacă anxietate în situațiile sociale. Aceștia se referă la modul de funcționare al minții din timpului evenimentelor sociale.

În primul rând, persoanele cu fobie socială își focalizează excesiv atenția asupra aspectelor negative ale situațiilor cu care se confruntă. Aceste persoane se concentrează foarte mult asupra senzațiilor neplăcute din corpul lor (bătăile inimii, căldura din jurul gâtului, tremurul mâinilor), asupra greșelilor pe care le fac (un bâlbâit, o pauză prea lungă, o greșeală gramaticală), asupra reacțiilor nefavorabile ale celorlalți (un căscat, un șușotit, o încruntare) – iar atenția lor, jucând rolul unei lupe, sporește aceste lucruri până la puncul în care toate celelalte aspecte ale situației sociale (cele neutre și pozitive) sunt complet ignorate. Chiar de multe ori, la finalul unui eveniment social, aceste persoane își spun: “Nimic n-a mers cum trebuie!” “Vai, ce rău m-am simțit.” “Toți au râs de mine!” “M-am bâlbâit încontinuu.”

În al doilea rând, persoanele cu fobie socială înterpretează într-un mod negativ și exagerat (chiar catastrofic) consecințele aspectelor negative pe care le-au observat. “Dacă mă bâlbâi o să par ridicol!” “Dacă transpir toată lumea o să vadă asta si-o să râdă de mine!” “Dacă iar îmi tremură mâinile o să clachez!” “Dacă fac pauze prea mari, ceilalți vor crede că nu știu despre ce vorbesc!” “Dacă a căscat cineva înseamnă că îi plictisesc pe toți”. De multe ori aceste tipuri de gânduri nici nu sunt conștientizate de persoanele cu anxietate socială. Pur și simplu, au fost repetate de atâtea ori încât s-au transformat într-un automatism (un fel de program care se derulează automat de fiecare dată când persoana se află într-o situație socială). Prin prisma acestor gânduri, persoanele cu anxietate socială se simt mereu amenințate sau vulnerabile în contexte sociale.

3. Care sunt factorii de menținere?

Un prim factor, este obișnuința persoanelor cu fobie socială de a anticipa cu groază situațiile sociale. Adesea își petrec ore întregi învârtind în minte scenarii cumplite despre cum ar putea lucrurile să meargă prost într-o întâlnire cu cineva, într-o ședință de lucru, într-o discuție cu un șef. “Vai dacă o să râdă de mine?” “Sigur iar o să tremur toată, ca o frunză!” “Vai cât o să mă roșesc!” “Dacă n-o să știu să zic nimic interesant?” Aceste așteptări negative le mențin într-o stare permanentă de tensiune și măcinare. Anxietatea lor se clădește, iar încrederea lor în propria persoană se erodează tot mai mult.

Rezultatul acestui stres este adesea decizia de a evita situația socială. “Mai bine îi spun să ne vedem altădată.” “Mai bine rog un coleg să vorbească în locul meu.” “Mai bine le spun că sunt bolnavă.” Într-adevăr, persoanele cu fobie socială ajung să evite în timp numeroase situații sociale. Iar acest lucru le oferă o portiță de scăpare: pe termen scurt, anxietatea lor se reduce și pot răsufla ușurate că au evitat un posibil eșec. Dar evitarea are costuri mari pe termen lung. Pe de o parte, tot evitând să se confrunte cu aceste situații, persoanele nu învață cum să le facă față pe viitor. Prin urmare, aceeași anxietate le va domina mintea. Pe de altă parte, istoria evitărilor ce se tot acumulează, le stă mereu ca o dovadă a faptului că problema lor nu poate fi rezolvată. “Aceasta este firea mea! Nu am ce să fac.” “Eu nu sunt ca ceilalți!” “Ceva sigur este în neregulă cu mine!”

Dar nu toate situațiile pot fi evitate. De multe ori condițiile de la școală sau de la lucru necesită interacțiuni sociale sau activități publice. Persoana cu fobie socială trebuie să le confrunte. Și de multe ori se descurcă în regulă sau cu minore neajunsuri. Însă în mintea lor, chiar și erorile mici aruncă o umbră mare asupra întregii experiențe sociale. Acesta este un alt lucru care alimentează fobia socială pe termen lung: disecarea repetată a situațiilor sociale trecute. Deși situația socială s-a încheiat, în mintea acestor persoane criticile continuă să aibă ecou: “Vai cât m-am făcut de râs!” “Ce ridicol am fost!” “Am fost atât de plictisitor!” “Mă cred o ciudată!” Astfel de gânduri se tot învârt în mintea persoanei cu fobie socială și îi tot întăresc convingerea că nu poate avea încredere în propria persoană. Iată deci cum anxietatea se perpetuează.

Revino la Cuprins


Cum se tratează Fobia socială?

Fobia socială nu este o problemă tranzitorie. Datele din studii clinice și comunitare au arătat că fobia socială are o evoluție cronică, cu simptome ce pot persista pe o perioadă de peste 20 de ani dacă nu este tratată corespunzător. Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. De ce? Pentru că avem suficiente studii clinice care arată că acest tratament este eficient (de exemplu: Studiul lui David Clark din JCCP în 2003 care arată că efectul psihoterapiei poate fi superior medicației, chiar și după 12 luni; sau Studiul lui Richard Heimberg din Journal of Anxiety Disorders în 2000 care arată că după 12 săptămâni, psihoterapia și medicația au rate egale de succes în reducerea simptomatologiei) și este recomandat de numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie sau vezi pagina Institutului Național pentru Sănătate Mentală din SUA sau recomandările publicate de Dr. Franklin Schneier de la Institutul de Psihiatrie din New York în NEJN 2006).

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai fobiei sociale (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea atenției focazate excesiv asupra aspectelor negative, corectarea interpretărilor catastrofice, oprirea comportamentelor de evitare și așa mai departe.

Practic prin psihoterapia CBT, persoanele cu fobie socială învață că anxietatea din timpul situațiilor sociale poate fi adusă sub controlul minții lor. Persoanele învață cum să se confrunte cu aceste situații fără să își piardă controlul; învață că senzațiile fiziologice neplăcute par exagerate doar în mintea lor, dar sunt puțin observate de ceilalți; învață cum să privească într-o altă lumină reacțiile celorlalți și să găsească aspectele pozitive ale experiențelor lor sociale; și chiar cum să se descurce efectiv în interacțiunile sociale, prin exerciții și jocuri de rol. De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

  • nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
  • lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
  • costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
  • programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
  • nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;
cautare terapie online

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).

Prin urmare, psihoterapia online în fobia socială, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

Revino la Cuprins


Unde pot găsi un tratament online pentru fobie socială?

PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

  • înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
  • dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
  • schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
  • corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
  • dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
  • dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
  • reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAX:

În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:

  • instrumente de screening și diagnostic psihologic;
  • resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
  • asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
  • forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
  • independență, control personal și flexibilitate în utilizare.

Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.

Revino la Cuprins


Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:


Leave a Reply