Tag Archives: anxietate

Anxietatea ca trăsătură: factor de vulnerabilitate

Psiholog Denise Tofan

Autor

Psiholog Denise Tofan

Psihoterapeut

Psiholog la COGNITROM

TratamentAnxietate.ro


Anxietatea ca trăsătură contribuie semnificativ la diferențele interindividuale privind vulnerabilitatea la stres. Atunci când este ridicată, anxietatea ca trăsătură reprezintă un factor de vulnerabilitate pentru hiper-reactivitatea la stres și dezvoltarea mai multor tipuri de psihopatologie (tulburări de anxietate, depresie ș.a.). Această vulnerabilitate este influențată de factori de risc genetici și epigenetici care se exprimă în sistemele neurobiologice (ex: activitatea axei hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenale 1 – HPA –, sistemele de neurotransmițători, funcția mitocondrială2), la care se adaugă experiențe adverse timpurii.

Anxietatea ca stare este o condiție temporară (caracterizată prin neliniște, senzații somatice neplăcute, îngrijorare ș.a.) care apare ca răspuns la un eveniment, obiect sau situație anume percepută ca amenințătoare. Pe de altă parte, anxietatea ca trăsătură descrie o caracteristică de personalitate, nu doar o stare temporară. Persoanele care prezintă anxietate ca trăsătură trăiesc stările de anxietate la un nivel mai intens, pe durate mai lungi de timp și într-o arie largă de situații, nu doar în contexte specifice.

Într-un review recent al literaturii de specialitate, Weger și Sandi (2018) fac o trecere în revistă a datelor care susțin aceste afirmații. Analizând dovezile comportamentale și neurobiologice se constată că indivizii care au anxietate ridicată prezintă:

  • performanță mai scăzută la sarcinile de învățare decât indivizii mai puțin anxioși, în condiții de noutate sau solicitante;
  • competitivitate socială mai scăzută decât indivizii mai puțin anxioși;
  • hiper-responsivitate la stimuli amenințători, ambigui;
  • distorsiuni atenționale care facilitează detectarea amenințărilor și adversităților;
  • activitate crescută a amigdalei și cuplare anormală cu alte regiuni ale creierului (ex: hipocampul, cortexul prefrontal);
  • activare prelungită a axei HPA, niveluri crescute de glucocorticoizi3, consolidare sporită a memoriei pentru experiențe negative și gânduri negative care pot conduce la utilizarea strategiilor de coping dezadaptative, atunci când sunt supuși unor factori majori de stres.

În ceea ce privește dovezile genetice, studii gemelare, studii ale unor polimorfisme uninucleotidice4 (SNPs) și studii de asociere genomică5 (GWAS) indică faptul că neuroticismul are un puternic substrat genetic. Întrucât anxietatea ca trăsătură este una dintre fațetele principale ale neuroticismului, iar cea mai mare proporție de risc genetic pentru depresie este explicată de neuroticism, tindem să credem că există o serie de factori de risc genetici comuni pentru neuroticism, anxietate și depresie. Un exemplu în acest sens îl constituie impactul factorilor genetici asupra sistemului GABAergic, care contribuie la diferențele individuale în anxietatea ca trăsătură. Sistemul GABAergic e implicat în procesarea emoțională. Dezechilibre la nivelul acestui sistem (care sunt cauzate în mod special de factori de stres) pot afecta procesarea și reglarea emoțiilor prin faptul că hiper-activează amigdala, iar acest lucru crește nivelul de anxietate.

Totodată, indivizii cu anxietate ridicată ca trăsătură prezintă alterări în activitatea axei HPA, iar acest lucru constituie o altă vulnerabilitate pentru psihopatologia indusă de stres. Se pare că indivizii cu anxietate ridicată prezintă niveluri mai crescute de cortizol decât cei cu un nivel scăzut de anxietate, axa HPA fiind mai activată în cazul situațiilor în care există presiunea de a avea performanță.

De asemnea, tulburările mitocondriale sunt asociate cu patologie psihiatrică în general. În particular, indivizii care suferă de tulburări de anxietate prezintă alterări cheie ale funcției mitocondriale (număr mai mare de copii de ADN mitocondrial și, implicit, biogeneză mitocondrială crescută).

Concluzionând, conform modelului diateză-stres putem spune că anxietatea ridicată ca trăsătură este un fenotip6 care se constituie într-un factor de vulnerabilitate pentru psihopatologie, atunci când condițiile de mediu sunt adverse. Pe de altă parte, condițiile de mediu favorabile (ex: interacțiuni sociale pozitive) pot diminua din efectul acestei vulnerabilități atunci când individul se confruntă cu evenimente de viață stresante.

Bibliografie:

Weger, M., & Sandi, C. (2018). High anxiety trait: A vulnerable phenotype for stress-induced depression. Neuroscience & Biobehavioral Reviews. doi: 10.1016/j.neubiorev.2018.01.012

GLOSAR

1 Axa hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenală – sistem neuroendocrin care controlează reacțiile la stres și reglează anumite procese ale corpului, cum ar fi digestia, sistemul imunitar, dispoziția și emoțiile ș.a.;

2 Mitocondria – organit celular responsabil de respirația celulară; supranumit „uzina energetică a celulei”; are material genetic propriu (ADN mitocondrial) care conține informația genetică necesară pentru sinteza enzimelor respiratorii;

3 Glucocorticoizi – hormoni secretați de glanda corticosuprarenală care mediază răspunsul la stres și ajută la restabilirea homeostaziei;

4 Polimorfismul uninucleotidic – este o variație a unui singur nucleotid (A, T, C sau G) în secvența ADN-ului genomic, observată la indivizi diferiți din aceeași specie sau pe cei doi cromozomi omologi ai unui singur individ;

5 Studii de asociere genomică – studii observaționale asupra variantelor genetice ale întregului genom la indivizi diferiți, pentru a vedea dacă diferite variante se asociază cu anumite trăsături.

6 Fenotip – ansamblu de caractere sau atribute ale unui organism, care rezultă din exprimarea genelor organismului, influența factorilor de mediu, precum și posibila interacțiune dintre acestea două.

Emoțiile în viața de zi cu zi

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Viața noastră de zi cu zi este profund încărcată emoțional. De-a lungul anilor, un număr impresionant de cercetări au arătat că emoțiile, gândurile și acțiunile noastre sunt strâns legate între ele. În ciuda numărului mare de cercetări care au stabilit cauzele și consecințele emoțiilor în laborator, se cunosc surprinzător de puține lucruri despre cum trăim emoțiile în viața de zi cu zi: Câte ore pe zi ne simțim bucuroși, triști, temători sau dezgustați? Este recunoștința un antidot pentru tristețe? Ce emoție ne-ar ajuta să diminuăm o izbucnire de furie? Putem simți iubire și frică în același timp?

Trampe, Quoidbach și Taquet (2015) și-au propus o investigație a emoțiilor cum nu s-a mai făcut până acum, pe scară largă, pe eșantioane mari și diverse, folosind un instrument de măsurare precis, care să permită monitorizarea emoțiilor în timp real și găsirea unor răspunsuri de încredere referitoare la:

  1. Cât de frecvent trăim emoții în general?
  2. Specific, ce emoții trăim?
  3. Care sunt relațiile dintre aceste emoții? Este posibil ca unele să apară împreună, iar altele să apară rar sau să nu apară niciodată în tandem?

Cercetătorii au dezvoltat o aplicație pe telefon, cu ajutorul căreia au monitorizat emoțiile oamenilor în timp real. Participanților li s-a solicitat să răspundă unor chestionare scurte, prezentate aleatoriu în decursul unei zile, în care să indice dacă simțeau în acel moment una sau mai multe emoții pozitive sau negative, dintr-o listă predefinită de emoții sau dacă nu simțeau nicio emoție. Lista conținea nouă emoții pozitive (ex. amuzament, recunoștință, speranță, iubire, bucurie, mulțumire, mândrie) și nouă emoții negative (ex. anxietate, tristețe, dezgust, furie, vinovăție, frică, dispreț). Participanții puteau decide de câte ori pe zi să completeze chestionarele (minimum 1, maximum 12, iar dacă nu specificau nimic, le primeau de 4 ori pe zi). De fiecare dată, primeau o notificare prin care erau anunțați să-și evalueze starea emoțională. Au răspuns în total 11.572 de persoane, raportând 65.721 de emoții (majoritatea participanților au răspuns în mai multe zile).

S-au găsit câteva răspunsuri interesante privind frecvența emoțiilor și interacțiunile lor:

Viața oamenilor este profund emoțională. Participanții au trăit cel puțin o emoție în 90% din timp. Cea mai frecventă emoție pozitivă a fost bucuria (35% din timp), urmată de iubire (30% din timp) și satisfacție (27% din timp). Cea mai frecventă în topul emoțiilor negative a fost anxietatea (30% din timp), urmată de tristețe (29% din timp) și dezgust (11% din timp).

Oamenii au trăit emoții pozitive de 2.5 ori mai mai frecvent decât emoții negative (41% din timp vs 16% din timp), dar, de asemenea, au trăit emoții pozitive și negative simultan (33% din timp) – emoțiile mixte care au apărut cel mai frecvent împreună au fost anxietatea și iubirea.

Bărbații și femeile trăiesc la fel de frecvent emoții în viața de zi cu zi, dar bărbații au mai multe emoții pozitive (45.30%) decât femeile (38.96%). Femeile trăiesc mai multe emoții negative (16.83%) decât bărbații (14.02%). Și, ca o notă amuzantă, oamenii simt mai puține emoții negative și mai multe emoții pozitive în weekend, în special sâmbăta.

Analizând inter-conexiunile și co-ocurența dintre cele 18 emoții, autorii au identificat trei categorii de emoții:

  1. emoții care interacționează cu alte emoții, inclusiv cu unele cu valență opusă, pe care tind să le inhibe: de exemplu, bucuria și satisfacția apar adesea împreună cu mândria sau recunoștința, dar interacționează și cu tristețea, anxietatea, dezgustul sau furia, pe care le inhibă; Inversa este valabilă – tristețea, anxietatea, dezgustul și furia tind să apară împreună cu vinovăția sau frica și să inhibe bucuria și satisfacția.
  2. emoții care sunt puternic conectate cu alte câteva emoții, dar numai de aceeași valență: de exemplu, iubirea, recunoștința, mândria și venerația sunt puternic conectate cu alte emoții pozitive, dar nu inhibă emoțiile negative. Frica și vinovăția sunt interconectate, dar nu inhibă emoțiile pozitive.
  3. emoții distale, care rareori apar simultan cu alte emoții; ele sunt de regulă trăite în izolare: de exemplu, rușinea sau nemulțumirea par să fie trăite independent de alte emoții.


Ce implicații practice aduc aceste informații?

De exemplu, deși tristețea este trăită 30% din timp, la o simplă căutare pe Google Scholar autorii au găsit mai puțin de 3000 de articole. În schimb, frica este trăită în 5% din timp, dar au găsit peste 100 000 de studii. Prin urmare, datele despre frecvență pot ghida stabilirea priorităților în cercetarea emoțiilor.

Rezultatele despre interacțiunile dintre emoții sugerează că unele emoții pozitive (ex. bucuria și satisfacția) ar putea inhiba apariția unor emoții negative, în timp ce alte emoții pozitive (ex. speranța și recunoștința) nu par să aibă acest efect. Totuși, până acum mai multe intervenții au promovat dezvoltarea speranței și recunoștinței. Acest studiu sugerează că dezvoltarea unor intervenții care să faciliteze cultivarea emoțiilor pozitive cu rol protector (engl. buffer) împotriva emoțiilor negative ar putea fi o strategie mai eficientă.

Bibliografie

Trampe, D., Quoidbach, J., & Taquet, M. (2015). Emotions in everyday life. PloS one, 10(12), e0145450.

Prevenția anxietății și depresiei prin modificarea îngrijorării excesive și a ruminației

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Cu toții știm că este mai ușor să previi îmbolnăvirea decât să tratezi boala. Practicile din sfera sănătății țintesc, pentru viitorul nu foarte îndepărtat, trecerea de la tratarea bolilor înspre predicția și detectarea cât mai timpurie a simptomelor și stoparea evoluției lor pentru a preveni instalarea bolii. Într-o societate ideală, focusul va fi orientat înspre sporirea sănătății și a longevității.

În sfera sănătății mentale multă vreme a fost prioritară dezvoltarea unor tratamente pentru tulburările deja instalate, însă în ultimii ani tot mai mulți cercetători au argumentată necesitatea unor programe eficiente de prevenție a tulburărilor mentale, care să mai reducă din povara și distresul resimție de către cei afectați. Este bine cunoscut faptul că tulburările de anxietate și depresie sunt printre cele mai frecvente probleme de sănătate mentală. Cei afectați resimt un distres semnificativ iar calitatea vieții lor se deteriorează adesea destul de mult.

Cercetările de până acum referitoare la programele preventive pentru anxietate și depresie au arătat că atunci când intervențiile au fost focalizate (au identificat factori de risc modificabili și au intervenit țintit pentru schimbarea lor) și selective (au fost oferite persoanelor aflate la risc pentru psihopatologie) s-au obținut rezultate mult mai bune decât în cazul intervențiilor preventive generale (programe generale de terapie; de ex. CBT) și universale (oferite tuturor, fără pre-selecția celor cu risc mai ridicat). Pornind de la aceste date, Topper et al. (2017) și-au propus să dezvolte un program de prevenție a depresiei și a tulburării de anxietate generalizată pentru tinerii cu nivele ridicate de ruminație și îngrijorare. Aceștia au argumentat că ruminația și îngrijorarea constituie un factor de risc modificabil – pe care ei l-au numit gânduri negative repetitive, care este prezent și în anxietate și în depresie.

Autorii au selectat 251 de elevi de liceu și studenți (15-22 ani), care prezentau niveluri ridicate de gânduri negative repetitive (îngrijorare și ruminație), pentru a participa la studiu. Unii dintre ei au primit 6 ședințe de intervenție de grup, alții au primit 6 ședințe din aceeași intervenție dar livrată prin intermediul internetului iar alții au fost puși pe o listă de așteptare, urmând să primească tratament după încheierea studiului. Rezultatele au fost măsurate imediat după intervenție și apoi după 3 și după 12 luni.

Intervenția preventivă a constat într-o formă modificată a Terapiei Cognitiv-Comportamentale Focusată pe Ruminație – un tratament  folosit cu succes pentru ameliorarea îngrijorărilor, ruminației, simptomelor depresive și pentru prevenție la pacienții cu simptome depresive reziduale (Watkins et al., 2011). Tratamentul a vizat:

  • identificarea gândurilor negative repetitive, antecedentele și funcțiile lor;
  • înlocuirea sau întreruperea acestui pattern de gândire, folosind strategii care promovează un stil de gândire alternativ funcțional, mai specific și mai focalizat și o abordare comportamentală adecvată.

În urma ambelor versiuni ale intervenției preventive (de grup sau pe internet) participanții au raportat o reducere semnificativă a gândurilor negative repetitive (îngrijorare și ruminație) dar și ameliorări semnificative ale simptomelor de anxietate generalizată și ale simptomelor de depresie în comparație cu participanții aflați pe lista de așteptare, care nu au raportat nicio ameliorare; efectele s-au menținut la 3 și 12 luni după tratament; totodată, prevalența depresiei la un an după tratament a fost semnificativ mai scăzută în cazul celor care au beneficiat de intervenție comparativ cu cei aflați pe lista de așteptare.

Rezumând, intervențiile preventive ce vizează în mod focalizat reducerea îngrijorării și a ruminației excesive par să fie eficiente pentru prevenția anxietății generalizate și a depresiei în cazul adolescenților și adulților tineri. Intervenția preventivă a ajutat la:

  • reducerea semnificativă a nivelurilor excesive de îngrijorare și ruminație;
  • ameliorarea semnificativă a simptomelor de anxietate și depresie;
  • scăderea prevalenței anxietății și depresiei un an mai târziu;

Articol recomandat:

Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât binePsih. Alexandra Marian

Bibliografie

Topper, M., Emmelkamp, P. M., Watkins, E., & Ehring, T. (2017). Prevention of anxiety disorders and depression by targeting excessive worry and rumination in adolescents and young adults: A randomized controlled trial. Behaviour Research and Therapy, 90, 123-136.

Watkins, E. R., Mullan, E., Wingrove, J., Rimes, K., Steiner, H., Bathurst, N., … & Scott, J. (2011). Rumination-focused cognitive-behavioural therapy for residual depression: phase II randomised controlled trial. The British Journal of Psychiatry, 199(4), 317-322.

Programele de mindfulness pe harta sănătății mentale

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

În ultimul sfert de secol, cercetătorii din domeniul psihologiei au emis o mulțime de idei despre motivele pentru care medităm. Unii au argumentat că este un mod de a combate stresul. Alții au sugerat că ne ajută să prevenim depresia. Iar alții i-au conferit beneficii la o scară mai largă, propunând ideea că ne ajută să facem față mai bine suferinței existențiale.

Programele de mindfulness pe harta sănătății mentalePrivite la început ca ceva hippie  și ciudat, practicile orientale de meditație au devenit în scurtă vreme foarte populare în Occident. Pe scurt, oameni de toate categoriile și națiile – directori de companii foarte, foarte ocupați, artiști, sportivi de performanță, adolescenți liberi și rebeli, oameni trecuți de prima tinerețe, nevoiași sau milionari, aparent neintersectabili pe traiectoria vieții, găsesc un punct de întâlnire în practica meditației mindfulness.

De ce ar alege acești oameni să stea tăcuți, cu ochii închiși, eventual cu picioarele încrucișate, focusându-se asupra respirației și încercând să își calmeze mintea?

O posibilă motivație: pentru a scăpa de suferință; oamenii trăiesc uneori descumpăniți, iritați, sictiriți în banalitatea cotidiană; nu se mai înțeleg pe ei înșiși și cu ei înșiși; nu se mai pot preocupa de problemele existențiale majore ori să-și valorifice potențialul. O altă posibilă motivație: pentru a se elibera de stres, de extenuare, de supraîncărcarea cu informație. Poate cu speranța fericirii. Și, desigur, unii oamenii care duc o viață bună și se simt împliniți practică meditația ca o formă de igienă mentală și de dezvoltare personală.

Pe scurt, meditația mindfulness (sau meditația contemplativă) se referă la un proces care duce la o stare mentală caracterizată de conștientizarea experienței prezente, observând gândurile proprii, senzațiile corporale, emoțiile, oricare și oricâte ar fi ele, cu deschidere, curiozitate și acceptare (Jon Kabat-Zinn, 2003). Scopul meditației este nu de a scăpa de gândurile și de emoțiile noastre, ci de a le conștientiza și de a învăța cum să trăim cu ele. Ne putem imagina că gândurile noastre sunt ca norii. Norii vin și pleacă. Indiferent de grosimea norilor, deasupra lor, albastrul cerului rămâne nesfârșit. La fel ca norii și gândurile noastre sunt efemere, ele vin și pleacă. Noi însă nu suntem gândurile noastre. Noi suntem ca cerul care niciodată nu vine, niciodată nu pleacă, e mereu prezent.

Merită amintit că există și alte forme de meditație. De exemplu, meditația concentrativă – care presupune o formă de focalizare intensă, extremă a atenției asupra unui singur element; sau meditația transcedentală – care presupune repetarea unei mantre timp de câteva minute, cu scopul de a transcede într-o stare total lipsită de efort.

Mark Williams și Jon Kabat-Zin (2011), doi cercetători de referință pentru studiu meditației mindfulness aplicată în medicina comportamentală și psihologie, documentează traseul parcurs de practicile meditative străvechi până la întâlnirea lor cu știința. Ele își au rădăcinile în învățăturile buddhiste sacre practicate în mănăstirile din Asia în urmă cu 5000 de ani. Moștenite peste milenii, au fost practicate timp de multe decenii în retreat-urile și clinicile asiatice. Au intrat în conștiința populară vestică abia pe la începutul anilor ’80, când profesioniști din aria medicinei comportamentale s-au orientat spre noi moduri de a reduce stresul major asociat cu bolile cronice sau incurabile. Două momente importante marchează începutul integrării meditației mindfulness în știință:

  1. În 1979, John Kabat-Zinn a pus bazele primului program de reducere a stresului pe baza tehnicilor de meditație mindfulness; acesta a fost dezvoltat pentru a-i ajuta pe oamenii care sufereau de probleme de sănătate cronice ori incurabile să facă mai bine față stresului asociat cu boala.
  2. În 2002, Zindel Segal, Mark Williams, și John Teasdale au dezvoltat terapia cognitivă bazată pe mindulness, cu scopul de a-i ajuta pe cei care au suferit episoade depresive majore să prevină recurența lor.

Aceste programe au acumulat suficient suport științific încât să pună bazele celui de-al treilea val de psihoterapii moderne (orientările terapeutice majore din psihologie au cunoscut mai multe etape: primul val a fost terapia comportamentală, al doilea val a fost marcat de terapiile cognitiv-comportamentale).

În anii ce au urmat, tot mai mulți psihologi au preluat tehnicile de meditație mindfulness. Lăsând la o parte ezoterismul oriental și încărcătura lor religioasă, le-au integrat în programe psihoterapeutice și au început să cerceteze de ce și cum funcționează și să le cartografieze eficiența pe harta tulburărilor mentale.

Jon Kabat-Zinn (2003) și Bishop și Hayes (2004) subliniază că ideea ce stă la baza meditației mindfulness este că prin reglarea atenției și orientarea spre momentul prezent cu deschidere, curiozitate și acceptare putem combate efectele stresului dăunător. Astfel: focusarea în prezent ne ajută să eliminăm cauzele stresului care cel mai adesea sunt plasate în trecut sau viitor; învățând să acceptăm experiențele vieții, reacționând într-o manieră mai degrabă reflectivă decât reflexivă, ne ajută să eliminăm comportamentele de evitare a experiențelor nedorite, ce se consideră că sunt responsabile de multiplicarea suferinței și menținerea multora dintre tulburările mentale; controlul respirației echilibrează răpunsurile sistemului nervos simpatic și parasimpatic, eliminând simptomele corporale ale distresului.

Programele terapeutice bazate pe meditația mindfulness au câteva trăsături esențiale, care le deosebesc meditația simplă sau de alte programe terapeutice. Crane și colegii săi (2016) clarifică aceste trăsături într-un studiu publicat în jurnalul Psychological Medicine: (1) Reunesc teorii și practici ale tradițiilor contemplative (mediație, yoga), științei și disciplinelor majore ale medicinei, psihologiei și educației. (2) Caută să abordeze cauzele suferinței umane și modul de a o diminua. (3) Fac asta prin încercarea de a construi o nouă relație cu experiențele de viață, relație caracterizată de focusarea atenției pe momentul prezent și pe acceptare lui. (4) Își propun să dezvolte o mai bună reglare a atenției, comportamentului și emoțiilor și să cultive bucuria, compasiunea și înțelepciunea. (5) Prin practica meditației mindfulness angajează participanții într-un proces de învățare prin experiență, baza pe introspecție și exerciții care le dezvoltă înțelegerea.

Cum se reunesc toate aceste trăsături pentru a produce un efect terapeutic? De exemplu, o persoană care întârzie la o ședință importantă la serviciu, s-ar putea să observe că pe lângă stresul de a întârzia se stresează în plus și din cauza gândului că toți colegii vor crede că este iresponsabilă. Apelând la o formă de terapie bazată pe mindfulness ar putea învăța să-și observe acest gând ca pe un eveniment mental. Să-i observe efectele asupra corpului și modul în care acesta generează și mai multe sentimente și gânduri care nu fuseseră parte din situația inițială. Treptat ajunge să înțeleagă că aceste gânduri nu sunt neapărat o reprezentare validă a realității.

Popularitatea crescândă a meditației mindfulness și a programelor bazate pe ele (ex. reducerea stresului prin tehnici de mindfulness, terapia cognitivă bazată pe mindfulness), sugerează că oamenii le găsesc de ajutor. Și, într-adevăr, sute de cercetări din psihologie se adaugă în fiecare an suportului științific consistent existent, privind eficiența acestor programe, mecanismele prin care practicarea meditației mindfulness duce la schimbare, sau cum se schimbă structura și funcționarea creierului prin practicarea meditației mindfulness. American Mindfulness Research Association (AMRA) înființată în 2013 cu scopul de a susține cercetarea și de a consolida baza de evidențe științifice despre mindfulness, ilustrează, în graficul de mai jos, amploarea fenomenului. Dacă în 1980 nu exista nici o cercetare științifică despre mindfulness, sau în 2000 s-au făcut 12 cercetări, în 2015 numărul studiilor publicate într-un singur an, în jurnale academice serioase, a ajuns la 674. Numai (AMRA) oferă o bază de date cu peste 4000 de cercetări despre mindfulness (fără a cuprinde și celelalte forme de meditație) dintr-o perspectivă a psihologiei contemplative și dintr-o perspectivă practică.grafic_cercetare_mindfulness

Cele mai tangibile rezultate ale practicării meditației mindfulness sunt felul în care reduce stresul, simptomele de anxietate și depresie. În prezent, acestea sunt cele mai răspândite probleme de sănătate mentală. Unii cercetătorii au numit stresul “ciuma neagră”, alții au numit depresia “boala secolului XXI”.

Mai mulți cercetători au analizat efectele terapiilor bazate pe mindfulness pentru o arie largă de probleme, reunind date din zeci de studii ce au inclus în total mii de oameni.

Piet și Hougaard (2011) au arătat că terapia cognitivă bazată pe mindfulness a redus semnificativ riscul de recădere, pentru pacienții cu depresie majoră aflați în remisie. Kuyken și colegii săi (2016) confirmă aceste rezultate. Mai mult decât atât, Hofmann și colegii săi (2010) au arătat că terapiile bazate pe mindfulness au nu doar un efect prevenitv, ci ajută și la ameliorarea semnificativă a simptomelor acute de depresie și a simptomelor de anxietate. Terapia a ajutat și la ameliorarea moderată a simptomelor acute de depresie și a simptomelor de anxietate asociate cancerului.

Khoury și colegii săi (2013) au analizat efectele terapiilor bazate pe mindfulness reunind datele din 209 studii ce au inclus 12145. Concluzia lor a fost că aceste terapii sunt în special eficiente pentru reducerea anxietății, depresiei și stresului, fiind mult mai eficiente în tratarea tulburărilor psihologice decât în tratarea simptomelor asociate cu probleme medicale.

În ultimii ani a crescut interesul pentru programele psihoterapeutice online. Spijkerman, Pots și Bohlmeijer (2016) și-au dorit să afle care sunt efectele intervențiilor online bazate pe mindfulness. Acești au analizat 15 studii riguroase și au concluzionat că terapiile online bazate pe mindfulness au cel mai mare efect asupra reducerii stresului, cele mai bune rezultate obținându-se dacă terapiile sunt ghidate de un terapeut. S-au obținut efecte mai mici dar importante și pentru anxietate și depresie.

Stresul cauzează inflamație, slăbește sistemul imunitar, afectează funcționarea creierului (în special cortexul prefrontal, responsabil, printre altele, cu raționamentul și luarea deciziilor) și este un factor de risc major pentru o mulțime de probleme de sănătate serioase, de la boli cardiovasculare sau cancer la depresie. S-a arătat că meditația mindfulness ajută la ameliorarea stresului, îmbunătățiea funcționării sistemului imunitar și reducerea inflamației din organism. De asemenea, s-au obținut beneficii și pentru reducerea abuzului de substanțe și îmbunătățirea comportamentului alimentar.

Rezumând, programele psihoterapeutice bazate pe mindfulness s-au dezvoltat la intersecția dintre cultura pragmatică a Occidentului cu universul profund spiritual al Orientului, dizolvând barierele dintre cele două lumi. Au intrat în cultura vestică la începutul anilor ’80 când a fost dezvoltat primul program de combatere a stresului prin tehnici de meditație mindfuness și mai târziu au fost adoptate de psihologie, odată cu dezvoltarea terapiei cognitive bazate pe mindfulness. De atunci au fost treptat integrate în practicile terapeutice uzuale din medicină, psihologie și neuroștiințe. În ultimii ani, chiar și domeniul afacerilor și sistemele de învățământ și-au îndreptat atenția spre practicile mindfulness.

Bibliografie

Crane, R. S., Brewer, J., Feldman, C., Kabat-Zinn, J., Santorelli, S., Williams, J. M. G., & Kuyken, W. (2016). What defines mindfulness-based programs? The warp and the weft. Psychological Medicine, 1-10.

Hofmann, S. G., Sawyer, A. T., Witt, A. A., & Oh, D. (2010). The effect of mindfulness-based therapy on anxiety and depression: A meta-analytic review. Journal of consulting and clinical psychology, 78(2), 169.

Kabat-Zinn, J. (2003). Mindfulness-based interventions in context: Past, present, and future. Clinical Psychology: Science and Practice, 10, 144 –156

Khoury, B., Lecomte, T., Fortin, G., Masse, M., Therien, P., Bouchard, V., … & Hofmann, S. G. (2013). Mindfulness-based therapy: a comprehensive meta-analysis. Clinical psychology review, 33(6), 763-771.

Kuyken, W., Warren, F. C., Taylor, R. S., Whalley, B., Crane, C., Bondolfi, G., … & Segal, Z. (2016). Efficacy of mindfulness-based cognitive therapy in prevention of depressive relapse: an individual patient data meta-analysis from randomized trials. JAMA Psychiatry, 73(6), 565-574.

Williams, M. G. & Kabat-Zinn, J. (2011): Mindfulness: diverse perspectives on its meaning, origins, and multiple applications at the intersection of science and dharma, Contemporary Buddhism: An Interdisciplinary Journal, 12(1), 1-18.

Piet, J., & Hougaard, E. (2011). The effect of mindfulness-based cognitive therapy for prevention of relapse in recurrent major depressive disorder: a systematic review and meta-analysis. Clinical psychology review, 31(6), 1032-1040.

Spijkerman, M. P. J., Pots, W. T. M., & Bohlmeijer, E. T. (2016). Effectiveness of online mindfulness-based interventions in improving mental health: A review and meta-analysis of randomised controlled trials. Clinical psychology review, 45, 102-114.

Meditația mindfulness: o nouă frontieră în tratamentul tulburărilor mentale?

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Meditatia mindfulness in terapiePracticile meditative de tip mindfulness ar putea deveni o nouă frontieră în tratamentul tulburărilor mentale și al altor boli cronice.

În ultimii ani tot mai multe cercetări au atras atenția asupra beneficiilor meditației mindfulness asupra sănătății mentale. Atitudinea inițial neîncrezătoare a cercetătorilor ancorați în știința vestică privind efectele terapeutice ale meditației mindfulness a început să se risipească pe măsura acumulării evidențelor științifice privind beneficiile acesteia asupra sănătății mentale.

Meditația mindfulness își are rădăcinile în practicile budiste vechi de 2500 de ani.  Este o tehnică simplă de concentrare și relaxare ce constă în “focalizarea atenției asupra experiențelor momentului prezent, cu deschidere, curiozitate și acceptare”.

Introducerea meditației mindfulness în medicina vestică a fost adesea atribuită unui medic american, Herbert Benson, care în anii ’70 a dezvoltat o serie de metode de relaxare pentru combaterea stresului, similare meditației. Ulterior au fost dezvoltate programe de mindfulness mai structurate care au permis și cercetări mai riguroase. Astfel, meditația mindfulness poate fi folosită: (1) ca tehnică de sine stătătoare sau (2) încorporată în programe terapeutice structurate. Printre cele mai cunoscute programe sunt:

  • Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR) – o metodă de reducere a stresului cu ajutorul meditației mindfulness, dezvoltată de Jon Kabat-Zinn, un pionier al implementării practicilor de mindfulness în practica medicală.
  • Mindfulness-Based Cognitive Therapy (MBCT) – o metodă care combină MBSR și terapia cognitiv-comportamentală. A fost dezvoltată de către psiholgoul canadian Zindel Segal.

Într-o trecere în revistă a datelor din cercetare privind efectele acestor practici asupra sănătății mentale, publicată în 2015 în prestigiosul Journal of the American Medical Association,  se arată că:

  • Practicile de mindfulness ar putea fi la fel de eficiente ca și medicația antidepresivă în prevenirea recurenței depresiei. Aceasta este concluzia unui studiu în care 424 de persoane, cu un istoric de cel puțin 3 episoade depresive, au primit fie terapie cognitiv-comportamentală bazată pe meditația mindfulness MBCT, fie medicație antidepresivă preventivă. 44% dintre cei care au primit MBCT au recăzut comparativ cu 47% dintre cei care au primit medicație.
  • MBSR ar putea ameliora simptomele pacienților care au suferit o traumă. Conform unui studiu pe 116 veterani diagnosticați cu tulburare de stres posttraumatic, 48,9% dintre persoanele care au primit MBSR au remarcat ameliorări în severitatea simptomelor comparativ cu 28,1% care au făcut parte dintr-un grup în care discutau despre dificultățile de viață.
  • Concluziile unei analize a 47 de studii în care au fost implicate 3515 persoane subliniază că meditația mindfulness ar putea fi benefică pentru ameliorarea simptomelor de anxietate, stres, depresie și durere resimțite de persoanele care suferă de boli de inimă sau durere cronică de spate. O altă analiză recentă a literaturii confirmă aceste rezultate, sugerând că intervențiile MBSR și MBCT ar putea fi de ajutor în tratmentul anxietății, depresiei durerii și al altor boli cronice.

Mecanismele prin care tehnicile de meditație mindfulness ajută la ameliorarea simptomelor nu sunt prea bine cunoscute, dar evidențele sugerează că meditația de tip mindfulness ar putea fi asociată cu schimbări în structura și funcționarea creierului în ariile responsabile pentru atenție, reglarea emoțiilor și conștiința de sine.  

Așadar, rezultatele din literatură sugerează că intervențiile bazate pe tehnicile de meditație mindfulness ar putea fi de ajutor persoanelor care se confruntă cu simptome de anxietate, depresie, stres, durere, dar și cu alte condiții cronice. Pe viitor, acestea ar putea constitui un nou standard în tratamentul tulburărilor mentale, alăturându-se terapiilor deja validate.

Bibliografie

Buchholz, L. (2015). Exploring the promise of mindfulness as medicine. JAMA, 314(13), 1327-1329.

Consumul excesiv de alcool produce modificări în creier care cresc susceptibilitatea pentru probleme de anxietate

alcoolSpecialiștii au observat cu mult timp în urmă o legătură între alcoolism şi tulburări de anxietate precum Tulburarea de stres post-traumatic  (în engleză: PTSD). Persoanele care consumă cantităţi mari de alcool prezintă un risc mai mare de a trece prin evenimente traumatice precum accidente de maşină sau violenţă domestică, dar acest lucru explică doar parţial legătura. Cercetările realizate pe şoareci au arătat că un consum excesiv de alcool poate chiar să modifice circuite din creier, făcând ca persoanele care consumă cantităţi mari de alcool să se refacă mai greu din punct de vedere psihologic după o experienţă traumatică.

Într-unul din studiile de referință, Dr. Thomas Kash, profesor de farmacologie la Universitatea de Medicină North Carolina susţine că există un întreg spectru de reacţii posibile la un eveniment traumatic. Cercetarea lor evidenţiază faptul că expunerea cronică la alcool poate cauza un deficit în funcționarea acelor circuite din creier care sunt implicate în controlul emoțiilor.

Studiul la care facem referire a fost publicat în 2012 în jurnalul Nature Neuroscience şi a fost realizat de cercetători de la Institutul Naţional de Abuz de Alcool şi Alcoolism şi de Bowles Center for Alcohol Studies al Universităţii North Carolina.

Andrew Holmes, autorul principal al studiului şi cercetător în cadrul Institutului Naţional de Abuz de Alcool şi Alcoolism afirmă că un istoric de abuz sever de alcool poate deteriora un mecanism biologic critic pentru recuperarea psihologică după traume (vezi mai jos). Acest lucru creşte riscul persoanelor de a dezvolta tulburare de stres post-traumatic.

Pe parcursul unei luni, cercetătorii au dat unui grup de şoareci doze de alcool echivalente cu dublul dozei legale pentru conducerea de autovehicule la oameni. Un al doilea grup de şoareci nu a primit deloc alcool. Echipa a folosit apoi şocuri electrice uşoare pentru a-i antrena pe şoareci să se teamă de un sunet.

Atunci când sunetul a fost emis în mod repetat fără a fi însoţit de un şoc electric, şoarecii care nu au fost expuşi la consum de alcool au încetat treptat să se mai teamă de el. Pe de altă parte, şoarecii care au fost expuşi în mod cronic la alcool au avut o reacţie de teamă (manifestată prin îngheţare) de fiecare dată când era emis sunetul, chiar şi după mult timp de la încetarea şocurilor electrice. Cu alte cuvinte, șoarecii care au consumat alcool nu au mai putut să învețe că pericolul a încetat și că nu mai este nevoie să se teamă.

Aceste reacţii sunt similare cu cele întâlnite în cazul pacienţilor cu tulburare de stres post-traumatic, care au probleme în a depăşi frica chiar şi atunci când nu se mai află într-o situaţie periculoasă.

Cercetătorii au comparat creierele şoarecilor şi au observat că celulele nervoase din cortexul prefrontal al şoarecilor expuşi la alcool aveau o formă diferită de cea normală. În plus, activitatea unei proteine critice pentru învățare (receptorul NMDA) a fost suprimată în creierul şoarecilor care au primit doze mari de alcool.

Holmes susţine că aceste descoperiri sunt importante deoarece evidenţiază exact locul în care alcoolul produce daune la nivelul creierului pentru a conduce la problemele asociate cu depăşirea fricii.

Înţelegerea relaţiei dintre alcool şi anxietate la nivel molecular poate oferi posibilităţi noi de a dezvolta medicamente care să-i ajute pe pacienţii cu tulburări de anxietate care au şi un istoric de abuz de alcool.

Referinţe:

1.   Holmes, A. et al. (2012). Chronic alcohol remodels prefrontal neurons and disrupts NMDAR-mediated fear extinction encoding. Nature Neuroscience , 1359–1361.

2.   University of North Carolina School of Medicine. (2012, September 2). Heavy drinking rewires brain, increasing susceptibility to anxiety problems.ScienceDaily. preluat de la:  www.sciencedaily.com/releases/2012/09/120902143143.htm

Renunțatul la fumat ar putea reduce problemele de anxietate și abuzul de alcool

Psiholog Paula Stroian

Autor

Psiholog Paula Stroian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Legătura dintre fumat și problemele psihologice este una adesea explorată în literatura de specialitate. Se cunoaște, de pildă, că există de două până la patru ori mai mulți fumători în rândul persoanelor cu probleme emoționale sau care abuzează de alcool decât în populația generală. De asemenea, există studii care afirmă că riscul de a dezvolta depresie în urma renunțării la fumat este de până la 30%, fumătorii cu istoric de depresie fiind mai expuși la acest risc. În ceea ce privește consumul excesiv de alcool, acesta pare să fie însoțit de fumat în 80% din cazuri. Iar atunci când persoanele care consumă alcool în mod abuziv încearcă să renunțe la acest obicei, ei ajung, conform studiilor, să fumeze mai mult, în încercarea de a rezista tentației de a consuma alcool.  

O cercetare mai op13162445_1149767378408475_1477136087_ntimistă, publicată recent, arată că problemele psihologice sau de abuz de substanțe ar putea fi ameliorate prin renunțarea la fumat. Studiul, realizat la nivel național în Statele Unite, a urmărit prevalența consumului, abuzului și dependenței de alcool și substanțe, precum și a problemelor de natură psihiatrică în rândul populației americane. Respondenților, în număr de aproape 35,000, li s-au administrat chestionare în două seturi, la interval de trei ani. Rezultatele au arătat că la persoanele care au redus cu cel puțin jumătate cantitatea de tutun consumată în intervalul respectiv s-au ameliorat problemele de depresie sau anxietate. De asemenea, studiul a indicat și faptul că persoanele care au renunțat la fumat între cele două etape ale studiului nu au manifestat o agravare a simptomelor depresive sau de anxietate. Un alt rezultat important al cercetării este că fumătorii care consumau și alcool în mod excesiv aveau șanse mai mari să renunțe la acest obicei dacă se lăsau de fumat.

Autorii afirmă, totuși, că studiul nu permite verificarea cauzalității – cu alte cuvinte, nu putem ști cu precizie dacă renunțarea la fumat a determinat ameliorarea problemelor emoționale sau legate de uzul de alcool sau dacă respondenților pur și simplu le-a venit mai ușor să se lase de fumat pe fondul îmbunătățirii stării lor psihologice sau al reducerii consumului de alcool. Totuși, rezultatele studiului sunt importante deoarece arată legătura semnificativă dintre fumat, consumul de substanțe și problemele emoționale și atrage atenția asupra felului în care acestea pot interacționa. Există, de altfel, dovezi științifice, care arată că problemele emoționale și consumul de tutun au un fond psihologic comun. Pentru aceia dintre noi care fumează și/sau au o tendință spre anxietate, depresie, sau abuz de substanțe, rezultatele studiului pot constitui, așadar, un bun subiect de reflecție.

Bibliografie

Cavazos-Rehg, P. A., Breslau, N., Hatsukami, D., Krauss, M. J., Spitznagel, E. L., Grucza, R. A. & Bierut, L. J. (2014). Smoking cessation is associated with lower rates of mood/anxiety and alcohol use disorders.Psychological medicine, 44(12), 2523-2535. Disponibil online la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4122254/

Insomnia la adolescenți: factor de risc pentru anxietate și depresie

isomnieUn studiu condus de echipa de cercetare de la Universitatea Adelaide din Australia a arătat că adolescenții care se confruntă cu probleme de insomnie au mai multe șanse de a avea și probleme de anxietate generalizată, depresie și tulburare de panică.

Peste 300 de adolescenți au participat la acest studiu, având vârste cuprinse între 12 și 18 ani, iar cercetătorii au avut ocazia să observe și analizeze obiceiurile acestora legate de somn, starea lor de sănătate mentală și perioada din zi în care erau de obicei activi.

Persoanele care suferă de insomnie au probleme în a adormi, a-și menține somnul pe perioada nopții și a se trezi odihniți dimineața. În multe țări, aproximativ 11% din adolescenți (cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani) vor avea astfel de probleme cu somnul la un moment dat. Este deja bine cunoscut faptul ca există o legătură între insomnie, depresie și anxietate (citește mai mult în articolul: Insomnia cronică este un factor de risc pentru dezvoltarea anxietății), și că aceste tulburări au un substrat comun, fiind determinate de factori de risc sociali, psihologici, și neurobiologici. În plus, insomnia poate apărea ca și precursor al simptomelor de anxietate și depresie.

A avea probleme de somn în plus față de problemele cauzate de anxietate sau depresie duce la o intensificare a ambelor categorii de probleme – atât a celor de somn, cât și a celor de sănătate mentală. Mai mult, poate duce la abuz de droguri sau alcool în timpul adolescenței.

Adolescenții participanți la studiu care erau mai activi in cea de-a doua parte a zilei aveau mai multe șanse să sufere de probleme de anxietate (precum tulburare obsesiv-compulsivă, anxietate de separare sau anxietate socială) sau depresie. Acest lucru sugerează că persoanele care sunt mai active seara au un mai mare risc de a suferi de probleme de somn și sănătate mentală. Acest lucru devine cu atât mai relevant în cazul adolescenților, care au tendința de a dezvolta o preferință pentru a fi mai activi seara și noaptea, deseori împingând tot mai tarziu ora la care se culcă (în special în timpul weekendurilor sau vacanțelor). Adolescenții au nevoie de mai multe ore de somn decât persoanele adulte (minim 9 ore/noapte), și lipsa unui somn odihnitor poate conduce la numeroase probleme pentru aceștia.

Cercetătorii de la Universitatea Adelaide recomandă ca, în cadrul eforturilor de a preveni problemele de somn și sănătate mentală, să fie luată în considerare și această legătură dintre preferința nocturnă, somn și sănătate mentală, pe lângă tehnicile comportamentale care se folosesc de obicei. Astfel de tehnici includ diferite metode de relaxare neurofiziologică, controlul îngrijorărilor, igiena mediului de somn, schimbarea alimentației sau medicație.

Articolul citat poate fi gasit la urmatorul link:

Pasquale K. Alvaro, Rachel M. Roberts, Jodie K. Harris. The independent relationships between insomnia, depression, subtypes of anxiety, and chronotype during adolescence. Sleep Medicine, 2014; 15 (8): 934 DOI: 10.1016/j.sleep.2014.03.019

Consumul ridicat de grăsimi poate induce modificări în creier care favorizează anxietatea şi depresia

fries dUn nou studiu realizat pe şoareci a evidenţiat faptul că o masă corporală crescută şi un nivel ridicat de zahăr în sânge ca şi rezultat al unui consum crescut de grăsimi poate cauza apariţia unor simptome de anxietate şi depresie ce pot fi observate şi ca modificări la nivelul creierului.

Cercetarea a pornit de la legătura existentă între diabetul de tip 2 şi depresie. Şoarecii implicaţi în studiu au fost hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi şi apoi s-au observat efectele asupra creierului şi asupra comportamentului lor. Scopul cercetării a fost acela de a explora influenţa diabetului de tip 2 asupra stării emoţionale şi de a găsi posibile strategii de tratament pentru aceşti pacienţi.

În plus, medicamentele antidepresive au avut un efect redus la şoarecii hrăniţi cu o dietă cu conţinut ridicat de grăsimi. Aceste efecte observate în studiu sunt importante deoarece, în prezent, nu avem nici o modalitate de a şti în avans dacă tratamentul medicamentos pentru depresie va avea rezultatele dorite. De aceea, o posibilă relaţie între tulburări metabolice şi rezistenţa la tratament, ar putea ajuta medicii să elaboreze tratamente personalizate.

Pe de altă parte, s-a observat că la şoarecii care nu au mai primit dieta bogată în grăsimi s-au anulat deteriorările metabolice şi au scăzut simptomele de anxietate. Aceste rezultate susţin ideea conform căreia o intervenţie menită să normalizeze parametrii metabolici ar putea creşte şansele de vindecare a depresiei, în special în cazul pacienţilor cu diabet de tip 2.

Deşi acest studiu a fost realizat pe şoareci şi nu pe oameni, rezultatele obţinute sunt importante. Cercetări viitoare vor putea descoperi mai exact mecanismele care explică legătura dintre metabolism şi tulburările psihiatrice.

Prin urmare, dieta noastră are implicaţii atât pentru starea noastră de sănătate fizică, cât şi mentală, motiv pentru care ar trebui să fim mai atenţi la ce alimente consumăm.

Referinţe:

  1.      Juliane Zemdegs, Gaël Quesseveur, David Jarriault, Luc Pénicaud, Xavier Fioramonti, Bruno P. Guiard. High fat diet-induced metabolic disorders impairs serotonergic function and anxiety-like behaviours in mice. British Journal of Pharmacology, 2015; DOI:10.1111/bph.13343
  2.      Wiley. (2015, October 19). High-fat diet may cause changes in brain that lead to anxiety, depression. ScienceDaily. Retrieved April 20, 2016 from www.sciencedaily.com/releases/2015/10/151019123204.htm

 

Utilizarea telefonului mobil: este o problemă pentru sănătatea mentală?

Pe zi ce trece, tot mai Utilizarea telefonului mobilmulte persoane sunt conectate la internet şi la tehnologie. Mai mult de jumătate din populaţia globului foloseşte telefoane mobile. Din acest motiv, efectele utilizării internetului şi a diverselor forme de tehnologie au devenit un subiect de interes atât pentru populaţia generală, cât şi pentru cercetători.

Mulţi cercetători din domeniul psihologiei încearcă să răspundă la întrebarea: “Ce impact are utilizarea tehnologiei comunicării şi informaţiei asupra stării noastre de sănătate mentală?”.

Un studiu realizat recent de către o echipă de cercetători de la Universitatea din  Illinois a ajuns la concluzia că simpla utilizare a telefoanelor mobile şi a tehnologiei, în general, nu ar trebui să ne sperie. Este foarte important scopul cu care folosim telefoanele mobile şi internetul.

Pentru realizarea studiului, cercetătorii au colectat răspunsuri de la peste 300 de studenţi folosind chestionare menite să investigheze sănătatea mentală a studenţilor, timpul petrecut de aceştia utilizând internetul şi telefonul mobil, şi motivaţia lor pentru a apela la dispozitive electronice. Chestionarele administrate includeau întrebări precum: “Consideri că performanţa ta academică sau la locul de muncă a fost afectată negativ de utilizarea telefonului mobil?” şi “Consideri că viaţa fără internet este plictisitoare, goală şi tristă?”.

În urma analizării datelor a reieşit faptul că folosirea telefoanelor mobile doar pentru a scăpa de plictiseală nu pare să influenţeze sănătatea mentală în sens negativ. Utilizarea lor devine problematica atunci când folosim dispozitivele ca şi strategii de a face faţa emoţiilor negative.

Folosim telefoanele mobile ca şi strategii de a ne distrage atenţia în situaţii stresante. Pe termen scurt, utilizarea telefonului mobil în acest scop funcţionează şi ne scade nivelul emoţiilor negative. Pe termen lung însă poate duce la dependenţa de telefonul mobil. În plus, strategiile mai sănătoase de a face faţă anxietăţii sau altor emoţii negative nu mai apar, nu mai sunt exersate şi, astfel, nu se mai dezvoltă. Un exemplu de strategie bună de a face faţa emoţiilor negative ar fi una orientată către sarcina cu care ne confruntăm, care implică analizarea situaţiei stresante şi căutarea de modalităţi de a-i face faţă. Acest tip de strategii a fost relaţionat cu un nivel mai scăzut al anxietăţii şi depresiei, comparativ cu strategiile de evitare.

Să luăm ca şi exemplu o situaţie de natură socială în care unele persoane s-ar putea confrunta cu anxietate: eşti la o petrecere unde nu cunoşti pe nimeni şi asta te face să te simţi inconfortabil.

Strategia de evitare:

Pentru a evita emoţia de anxietate, îţi scoţi telefonul şi începi să îl foloseşti pentru a nu te mai gândi la situaţia în care te afli. Pe moment, anxietatea ta scade. Pe termen lung însă nu îţi vei exersa abilităţile sociale. Când te vei afla iar în situaţii similare, te vei baza pe telefonul mobil pentru a face faţă emoţiei negative.

Strategia orientată către situaţie:

Pentru a îţi descreşte anxietatea vei începe să te gândeşti la ce poţi face pentru a nu te mai simţi inconfortabil. Poţi începe să te uiţi la persoanele din jur şi să identifici pe cineva cu care crezi că ai avea lucruri în comun, suficient cât să începi o conversaţie. Astfel, începi o conversaţie cu o persoană, îţi exersezi abilităţile de comunicare şi înveţi cum să socializezi la petreceri la care nu cunoşti pe nimeni. În timp, anxietatea ta scade.

În concluzie, scopul cu care noi folosim dispozitivele tehnologice este crucial în explicarea efectelor negative pe care acestea le pot avea asupra sănătăţii noastre mentale. Persoanele care şi-au descris propriul comportament ca fiind dependent faţă de internet şi telefonul mobil au avut scoruri mult mai mari pentru anxietate şi depresie, comparativ cu ceilalţi participanţi la studiu.

Astfel, nu trebuie să privim telefoanele mobile sau alte dispozitive ca şi daunatoare pentru starea noastră de bine. Este important să vedem când, de ce şi cât de des le folosim. Ele pot contribui la sporirea anxietăţii şi depresiei atunci când le folosim pentru a face faţă emoţiilor negative, nu şi atunci când le folosim pentru a ne informa, pentru a comunica sau pentru a scăpa de plictiseală.

Referinte:

  1. Numarul utilizatorilor de telefoane mobile: http://www.statista.com/statistics/274774/forecast-of-mobile-phone-users-worldwide/
  1. Panova, T., Lleras, A. (2016).Avoidance or boredom: Negative mental health outcomes associated with use of Information and Communication Technologies depend on users’ motivations.Computers in Human Behavior, 58: 249