Tag Archives: anxietate

Fobia socială nu este același lucru cu timiditatea

Psiholog Claudia Găgeanu

Autor

Psih. Claudia Găgeanu

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


timiditatea_nu_este_fobie_sociala

Timiditatea ar putea fi confundată cu fobia socială pentru că ambele presupun o anumită doză de reticență față de situații sociale, însă ele diferă din mai multe puncte de vedere relevante:

  • Timiditatea este definită ca ”inhibiție comportamentală” și ține de temperamentul cu care ne naștem. Atunci când întâlnesc situații sau persoane noi, persoanele timide sunt uneori reticente, neliniștite sau ”rușinoase”, însă pot trece de sentimentul de discomfort și se adaptează bine mediului.
  • Fobia socială, pe de altă  parte, este o tulburare de anxietate care produce dizabilitate, deoarece afectează viața persoanei pe plan social, profesional etc. O persoană cu anxietate socială va suporta cu greu situații în care anticipează că va fi evaluat, chiar în viața de zi cu zi. În consecință, pentru a evita emoțiile intens negative pe care le resimte în situații sociale, va evita pe cât posibil și va găsi justificări pentru neimplicarea sa. – pentru detalii, citiți articolul despre Fobie socială.

De exemplu, în urma unei prezentări de proiect în fața echipei de lucru:

O persoană timidă și-ar spune probabil: ”M-am bâlbâit puțin la început, dar apoi a mers bine, cred că i-am convins!” În contrast, o persoană cu fobie socială și-ar aminti experiența de vorbit în public astfel: ”A fost îngrozitor, m-am bâlbâit încontinuu, am arătat ca un prost, sigur n-au înțeles nimic. Nu trebuia să fiu eu cel care prezintă, am dat-o în bară!”

În SUA, s-a pus problema dacă fobia socială (tulburarea de anxietate socială) nu este cumva o patologizare a timidității normale, cu scopul de a crește vânzările de medicamente. Un grup de cercetători de la Institutul Național pentru Sănătate Mentală (NIMH) din Maryland (SUA) și-a propus ca obiectiv să investigheze:

  • în ce măsură timiditatea se suprapune cu anxietatea socială
  • cum diferă timiditatea de anxietate socială în ceea ce privește (1) caracteristicile socio-demografice (ex. gen, vârstă), (2) afectarea funcționării în viața de zi cu zi și (3) prezența altor tulburări psihiatrice asociate (comorbitități)
  • cât tratament medicamentos se prescrie în cazul timidității sau fobiei sociale.

Rezultatele studiului desfășurat în 2011 pe un eșantion de 10.123 de adolescenți cu vârste între 13-18 ani sunt prezentate mai jos:

grafice_timiditate_fobie_sociala

  • 46% dintre tineri se autodescriu ca fiind timizi și 8.6% din totalul tinerilor au fobie socială evaluată în mod clinic;
  • doar 12% din tinerii timizi și 5.2% dintre tinerii non-timizi au și fobie socială;
  • fetele sunt mai timide decât băieții, dar fobia socială apare cu aceași probabilitate la fete și băieți;
  • copiii de vârstă mai mică sunt mai timizi decât cei mai mari, dar mai mulți adolescenți suferă de fobie socială decât copiii mai mici (tulburarea se instalează, de regulă, mai târziu);
  • copiii cu fobie socială resimt o afectare mai intensă la școală, la muncă, în relațiile familiale și în viața socială decât copiii timizi sau copiii care nu au probleme de acest gen;
  • copiii timizi nu sunt mai afectați în aceste domenii decât copiii non-timizi;
  • copiii cu fobie socială au mai multe tulburări asociate: anxietate, tulburări de dispoziție (ex. depresie), comportament opoziționist și sfidător, consum de substanțe, decât copiii timizi și cei fără probleme de acest gen;
  • deși resimt afectare intensă, copiii cu fobie socială nu este mai probabil să caute tratament medical pentru problema lor. 2,3% din copiii cu fobie socială și 0,9% din copiii timizi au primit medicație în ultimul an (Paroxetină);

Studiul a fost publicat în revista de specialitate Pediatrics și poate fi consultat gratuit aici: click pentru articol.

Concluziile la care au ajuns cercetătorii sunt că fobia socială apare și în absența timidității, iar timiditatea apare și fără fobie socială. Cu alte cuvinte, este foarte probabil ca timiditatea și fobia socială să fie independente. Mai mult, cele două apar mai degrabă izolat, decât împreună.

Copiii cu fobie socială sunt mai vulnerabili decât copiii timizi pentru alte tulburări emoționale și comportamentale sau pentru consum de substanțe (alcool, droguri). Pe de altă parte știm că timiditatea în copilăria timpurie se asociază cu o rată scăzută a acestor probleme.

Nu este mai probabil ca adolescenții cu fobie socială să fie sub tratament medicamentos, în comparație cu alți adolescenți de vârsta lor. Acest lucru pune sub semnul întrebării ideea conform căreia fobia socială este de fapt o timiditate patologizată pentru a crește vânzările de medicamente.

Anxietatea: risc mai mare de suicid decât depresia?

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


anxietate_risc_suicid

În Octombrie 2013, patru studii publicate în revista de specialitate Depression and Anxiety au analizat riscul de suicid al persoanelor cu probleme de sănătate mentală. În mod specific, cercetătorii au investigat dacă anxietatea se asociază cu riscul de suicid, măsurat prin gânduri legate de suicid, tentative de suicid sau comiterea suicidului. Mai mult, efectul anxietății asupra riscului de suicid a fost comparat cu cel al depresiei. Desigur, anxietatea și depresia se găsesc cel mai des în comorbiditate la pacienți (în unele studii comorbiditatea, adică prezența simultană a ambelor tipuri de simptome, este aproximată la 60-80%). Cu toate acestea, există proceduri statistice prin care se poate estima asocierea dintre simptomele de anxietate și riscul de suicid, independent de simptomele de depresie, și viceversa. Astfel de proceduri sunt larg utilizate în cercetările din medicină, genetică și psihologie.

Toate cele patru studii au ajuns la concluzia că simptomele de anxietate sunt puternic asociate cu riscul de suicid și în unele chiar mai puternic decât depresia. Primul studiu a fost realizat de un grup de cercetare australian condus de Dr. Philip Batterham pe un eșantion de aprox. 7.500 de oameni, aleși din toate categoriile de vârstă. Rezultatele au arătat că incidența acuală a gândurilor legate de suicid și a diagnosticului de depresie majoră depinde mai mult de simptomele de anxietate (23% și 45%) înregistrate cu 4 ani în înainte, decât de simptomele de depresie (16% și 35%).

Al doilea studiu, realizat de cercetători americani sub conducerea Dr. Holly Wilcox de la Universitatea de Medicină Johns Hopkins, a analizat riscul de suicid în rândul a 1.433 de oameni cu depresie majoră recurentă (DMR). Ipoteza cercetătorilor a fost că diagnosticul suplimentar de TSPT („tulburare de stres posttraumatic”, o tulburare de anxietate asociată cu expunerea la un eveniment traumatic) oferă un risc crescut pentru suicid la aceste persoane. Într-adevăr, cei 14.3% de oameni diagnosticați cu DMR și TSPT au prezentat o incidență crescută a tentativelor de suicid, iar analizele statistice au confirmat faptul că TSTP constituie un factor de risc independent pentru suicid.

Studiul publicat de Dr. Zimri Yaseen și alți cercetători americani a analizat riscul de suicid în rândul a 2.864 de oameni cu depresie, uitându-se în mod specific la rolul simptomelor de panică, adică la atacuri de panică recurente și teama persistentă că aceste atacuri vor produce moartea. Rezultatele arată că simptomele de panică evaluate cu trei ani înainte se asociază cu riscul actual de suicid al acestor persoane. Analize statistice de profunzime au arătat că teama de a muri este factorul cheie care se asociază cu riscul crescut de ideație suicidară și tentative de suicid.

Al patrulea studiu este o meta-analiză realizată de un grup de cercetare american condus de Dr. Zhen Wang de la Clinica Medicală Mayo. Cercetătorii au analizat 42 de studii publicate în literatura de specialitate, cuprinzând un total de aprox. 310.000 de participanți din mai multe țări. Studiile au fost selectate pentru analiză dacă cercetarea efectuată a fost corectă metodologic și dacă a vizat relația dintre anxietate și riscul de suicid. Pe baza acestei meta-analize, autorii au putut trage concluzia că pacienții cu anxietate au un risc crescut de suicid, atât în ceea ce privește gândurile legate de suicid (risc de 2.89 ori mai mare), cât și în ceea ce privește tentativele de suicid (risc de 2.47 ori mai mare) și comiterea suicidului (risc de 3.34 ori mai mare). Riscul de suicid a fost asociat cu fiecare tip de tulburare de anxietate, cu excepția tulburării obsesiv-compulsive. Trebuie menționat faptul că gradul de încredere în aceste rezultate este totuși moderat, dat fiind că cele 42 de studii analizate sunt foarte diferite metodologic și toate prezintă anumite limite.

Desigur, concluzia generală susținută de aceste studii nu este că trebuie să dăm mai puțină importanță depresiei decât anxietății atunci când vorbim de riscul de suicid. Combaterea depresiei este o metodă bine stabilită în comunitatea știițifică ca fiind eficientă în reducerea acestui risc. Studiile semnalează nevoia prioritară ca programele de prevenție a suicidului să ia serios în considerare evaluarea și tratamentul simptomelor de anxietate, nu doar a celor de depresie. De asemenea, este un semnal de alarmă pentru profesioniști:  evaluarea riscului de suicid în rândul persoanelor cu probleme de anxietate (nu doar depresie) este deosebit de importantă.

Anxietatea cronică se asociază cu risc crescut de AVC

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


stroke

Un grup de cercetare american de la Universitatea Pittsburgh a publicat recent în prestigioasa revistă medicală STROKE un studiu prospectiv care arată că anxietatea cronică se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral (AVC), independent de alți factori de risc.

AVC este desigur una dintre cele mai grave boli cardiovasculare, constituind a patra cauză de mortalitate datorate unei boli medicale conform American Stroke Association. În Romania, statisticile din 2004 ale Organizației Mondiale a Sănătății arată că mortalitatea datorată AVC-ului este de 157.9 la 100.000 de oameni. Această valoare este foarte ridicată, plasând țara noastră pe locul 19 din 191 de țări privind rata de mortalitate. Conform acelorași statistici, în SUA mortalitatea este de doar 30.4 (locul 185).

„Care este legătura dintre anxietate și ACV?”  – aceasta este întrebarea de la care a pornit Dr. Maya Lambiase și colaboratorii ei. Cercetătorii au analizat datele acumulate de la un eșantion de 6.000 de oameni pe o perioadă de peste 22 de ani, cu privire la starea lor de sănătate somatică și mentală. Cercetătorii s-au uitat în mod special la relația dintre nivelurile de anxietate înregistrate pe parcursul anilor și incidența AVC-urilor în această populație (au fost 419 cazuri). Rezultatele arată că nivelurile ridicate de anxietate menținute pe parcursul anilor se asociază destul de puternic cu prevalența AVC-urilor. Îngrijorător este faptul că persoanele foarte anxioase, comparativ cu cele puțin anxioase, au un risc cu 33% mai mare de a avea un AVC. Depresia și anxietatea sunt tulburări cu rate foarte mari de comorbiditate, dar relația anxietate-AVC este semnificativă statistic independent de nivelurile de depresie – cu alte cuvinte, anxietatea este un factor de risc independent.

Studiul nu permite însă cercetătorilor să afirme dacă anxietatea are un efect direct asupra riscului de AVC sau mai degrabă unul indirect. De exemplu, rezultatele studiului arată totodată că fumatul și inactivitatea fizică se întâlnește mai frecvent în rândul persoanele cu anxietate crescută. Acești factori comportamentali sunt deja bine cunoscuți în comunitatea medicală ca factori de risc importanți pentru AVC. Este de așteptat ca studiile viitoare să clarifice aceaste rezultate.

Într-o notă încurajatoare, articolul semnalează cititorilor că anxietatea este o problemă emoțională și comportamentală MODIFICABILĂ, prin urmare riscul de AVC asociat anxietății poate fi redus semnificativ prin procedurile deja validate de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Într-un interviu despre studiul publicat, Dr. Lambiase spune că rezultatele subliniază nevoia prioritară ca medicii de familie să dețină cunoștințele și instrumentele necesare pentru a evalua și trata din timp problemele de anxietate ale pacienților lor. „Chiar și o creștere modestă în scorurile de anxietate se asociază cu o creștere a riscului de AVC, prin urmare o educație mai bună cu privire la managementul anxietății este importantă”.

Rezumatul studiului poate fi consultat online la:

http://stroke.ahajournals.org/content/early/2013/12/19/STROKEAHA.113.003741.abstract

Neurofeedback: terapia anxietății prin observarea și antrenarea activității creierului

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


În aprilie 2013, un grup de cercetare de la Universitatea Yale, SUA a publicat un studiu impresionant în revista Translational Psychiatry în care au arătat că aparatul RMNf poate fi utilizat ca o modalitate viabilă prin care oamenii cu probleme de anxietate să-și observe și să-și antreneze în mod direct creierul pentru reducerea simptomelor. Înainte de a discuta metoda de studiu și implicațiile sale vom face o scurtă introducere în ce este RMNf.

RMNMetodele de imagistică cerebrală, precum RMN și CT, sunt deja bine cunoscute populației. Dezvoltate în urmă cu doar câteva decenii, sunt astăzi larg utilizate în practica medicală și în cercetările de neuroștiințe pentru investigarea structurii creierului în relație cu diverși factori fiziologici sau psihologici (de exemplu ne permit să răspundem la întrebarea: „Ce structuri din creier suferă modificări atunci când o persoană dezvoltă o boală mintală?”).

creierRecent, o metoda mai avansată de analiză a creierului, denumită RMNf (se citește „RMN funcțional”) permite cercetătorilor să observe nu doar structura creierului, ci și modul în care acesta funcționează în timp real. Este similar EEG-ului, doar că în loc de activitate electrică, se înregistrează schimbările în circulația și oxigenarea sângelui atunci când un om realizează o anumită activitate. Aceste înregistrări se pot urmări pe un ecran într-o serie de imagini colorate care arată intensitatea activității creierului (culori apropiate de albastru/verde înseamnă activitate diminuată, culori apropiate de roșu/galben înseamnă activitate intensă). De exemplu, imaginea de mai sus arată în ce regiuni se intensifică activitatea creierului atunci când o persoană citește o listă de cuvinte („carte”, „masă”,„laptop” etc.).

Grupul de cercetare de la Yale a investigat dacă acest aparat, RMNf, poate fi folosit ca instrument de neurofeedback pentru persoanele cu anxietate. „Neurofeedback” denumește orice procedură prin care un om poate să-și observe în timp real activitatea creierului. De exemplu, în viața de zi cu zi oamenii nu știu cum funcționează creierul lor atunci când au un episod de anxietate. Folosind RMNf, oamenii pot observa pe un ecran cum anumite regiuni din creier devin foarte active. Apoi, vor exersa anumite proceduri de relaxare și de control mental (tehnici standard preluate din psihoterapia cognitiv-comportamentală) și vor urmări pe ecran efectul lor asupra acelor regiuni cerebrale. Dacă realizarea unei tehnici produce o diminuare a activității creierului în regiunile asociate cu episodul de anxietate, oamenii vor învăța că aceea este tehnica cea mai eficientă pentru ei și vor continua s-o practice. Observarea directă a efectului tehnicilor asupra creierului îi motivează puternic pe oameni și îi ajută să învețe exact ceea ce au nevoie și să aplice tehnicile cât mai eficient.

Studiul a fost realizat pe 23 de persoane, 12 fiind supuse la procedura de neurofeedback și 11 la procedura placebo (aceștia au constituit lotul de control). Aceste persoane aveau anxietate de contaminare crescută (adică o teamă persistentă de a fi contaminat cu microbi prin atingerea unor obiecte sau animale, inhalarea unor substanțe sau simpla prezență într-un anumit mediu sau în apropierea unor anumite persoane). Din studii anterioare, cercetătorii au știut că în creierul persoanelor cu acest tip de anxietate, regiunea COF (cortex orbitofrontal – se află în partea din față a creierului, chiar deasupra ochilor – vezi imagine de mai jos) este mult mai activă decât în mod normal.

Orbitofrontal

Prin urmare, participanții au fost învățați să-și controleze în mod direct activitatea din COF în timp ce se uitau pe un ecran la o serie de imagini ce le trezeau anxietate (ex. imagini cu iarba dintr-un câmp). Tot pe ecran ei puteau viziona cât de activă era regiunea COF și cât de bine reușeau să o controleze. Dacă graficul activității din COF se făcea roșu (activitate intensă), atunci participanții știau că trebuie să aplice o strategie de control mental până când graficul se face din nou albastru (activitate redusă) – vezi imaginea de mai jos.tp201324f1

După mai multe sesiuni de antrenament, cercetătorii au descoperit nu doar că participanții reușeau să-și controleze mai bine anxietatea, ci și că în creierul lor s-au produs modicări semnificative în conectivitatea neuronilor din regiunea COF și alte regiuni asociate cu controlul emoțiilor. Aceste modificări neuronale persistă și după întreruperea antrenamentului cu neurofeedback și se asociază cu ameliorarea stării de sănătate mentală a participanților.

Rezultatele studiului sunt foarte încurajatoare și validează idealul multor cercetători din domeniul neurofeedback-ului: în viitorul apropiat, când metodele de neuroimagistică vor fi mai avansate și mai accesibile, oamenii vor putea să își exerseze un control mental mai bun asupra problemelor emoționale primind feedback direct de la activitatea creierului lor. Vor fi oare și aplicații smartphone care să ne permită să facem acest lucru?

Articolul poate fi consultat online gratuit aici: click (se deschide în fereastră nouă)

Cauze și mediatori ai anxietății și depresiei

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Articol_anxietate_depresie

Un studiu recent publicat în revista de specialitate PloS ONE arată că cele mai puternice surse de anxietate și depresie sunt: istoricul familial al unei boli mintale, deprivarea de relații sociale și un istoric de evenimente de viață traumatice. Dintre acestea trei, evenimentele de viață traumatice au cel mai mare impact asupra simptomelor psihologice.

Cercetătorii nu s-au uitat însă doar la impactul istoricului de viață asupra anxietății și depresiei, ci și dacă această relație este mediată de factori psihologici. Cu alte cuvinte, și-au pus întrebarea: Toți oamenii expuși la evenimente de viață traumatice vor suferi de anxietate și depresie, sau experiențele oamenilor sunt influențate de anumiți factori psihologici? Analizele de mediere realizate de grupul de cercetare britanic au scos la iveală următoarele rezultate: chiar dacă istoricul de viață poate produce anxietate și depresie, factorii psihologici sunt cei care fac diferența atunci când te uiți la intensitatea acestor simptome. Mai exact, cercetătorii au descoperit că anumite variabile psihologice (lipsa unui stil de coping adaptativ, ruminarea și auto-învinovățirea) mediază puternic relația cauzală dintre evenimentele de viață traumatice și simptomele de anxietate și depresie. Cu alte cuvinte, modul de gândire în care oamenii reflectă asupra evenimentelor de viață și asupra propriei persoane determină impactul pe care traumele și problemele sociale sau familiale le au asupra simptomelor de anxietate și depresie.

Concluzia cercetătorilor britanici este în acord cu un număr tot mai mare de studii clinice care arată că factorii psihologici joacă un rol fundamental în dezvoltarea problemelor de sănătate mintală și fiziologică. Aceste date sunt încurajatoare din următorul punct de vedere: Nu putem schimba istoricul de viață al unui individ, dar îl putem ajuta să își schimbe modul de gândire. Astfel, sunt mai mari șansele ca evenimentele traumatice să nu îl afecteze atât de mult încât să dezvolte probleme de anxietate sau depresie. Într-adevăr există deja numeroase studii de psihologice clinică care au confirmat că variabilele psihologice critice pentru dezvoltarea anxietății și depresiei, precum cele identificate în acest studiu, pot fi modificate cu succes prin procedurile de psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Studiul publicat în Octombrie 2013 a fost realizat de un grup de cercetare condus de Prof. Peter Kinderman de la Institutul de Psihologie al Universității Liverpool, având un eșantion de 32.000 de oameni (cel mai mare studiu de acest fel din Marea Britanie). Astfel de cercetări sunt binevenite, dat fiind că problemele de sănătate mintală sunt cauza principală de dizabilitate în EU. De exemplu, în Marea Britanie se estimează că 1 din 4 oameni suferă de o problemă de sănătate mintală, ceea ce aduce costuri anuale directe de 41.8 mld de lire, iar costurile economice datorate productivității reduse la locul de muncă se estimează a fi și mai mari.

Articolul este disponibil online gratuit la adresa: click aici (fereastră nouă)

Întrebări

În această pagină vom oferi răspunsuri la întrebări relevante despre anxietate și tratamentul anxietății. Am pornit de la o listă de întrebări frecvente care ne-au fost adresate de pacienții Centrului PAX și vom continua cu întrebările ridicate de vizitatorii acestui site. Folosiți formularul de la baza paginii pentru a ne adresa o întrebare sau contactează-ne la tratamentanxietate@gmail.com.

Poate duce anxietatea la nebunie?

De multe ori persoanele care se confruntă pe termen lung cu probleme de anxietate încep să se teamă de consecințele anxietății asupra stării de sănătate. O teamă frecvent întâlnită este teama de a înnebuni (alte temeri pot fi teama de a pierde controlul, teama de demență, teama de atac de cord sau altă condiție medicală gravă). Este important să înțelegem că anxietatea și psihozele (“nebunia”) sunt două categorii diferite de probleme mentale, care au mecanisme patogenetice diferite. În plus, cu toate că există persoane care au atât probleme de anxietate, cât și o simptomatologie de tip psihotic, nu avem dovezi că anxietatea cronică duce la dezvoltarea psihozelor. De fapt, vârsta de debut a tulburărilor psihotice este prea timpurie pentru a permite dezvoltarea anterioară a unei tulburări cronice de anxietate. Mai important, există numeroase persoane care s-au confruntat cu o tulburăre cronică de anxietate (ex. 15-20 de ani) înainte să apeleze la un tratament de specialitate și nu au dezvoltat o tulburare de tip psihotic.

În mare parte, teama de a înnebuni este alimentată de faptul că încercările repetate și eșuate de a controla anxietatea deteriorează în timp încrederea persoanei în propriile capacități de a face față anxietății: “Nu pot să mă opresc! (din îngrijorare)” “Nu-mi pot controla obsesiile!” “Stările acestea mă vor copleși!” “O să cedez!” Odată ce persoanele dobândesc strategii eficiente pentru reducerea simptomelor, această teamă se diminuează considerabil, iar încrederea în propriile capacități este restaurată. Un alt motiv care alimentează această teamă este însăși experiența neplăcută a unui episod intens de anxietate (ex. un atac de panică) în care capacitatea persoanei de a funcționa este puternic alterată (ex. dificultăți de concentrare, imposibilitatea de a lua decizii, sentiment de depersonalizare). Din nou, teama de a înnebuni se va reduce însă semnificativ odată ce persoana dobândește strategii eficiente prin care să se relaxeze și să își reducă intensitatea episoadelor de anxietate.

Revino la Cuprins


Este adevărat că anxietatea îți deteriorează mintea?

Iată încă o teamă frecvent întâlnită la persoanele care se confruntă cu probleme de anxietate de lungă durată: anxietatea va avea consecințe severe și iremediabile asupra facultăților mintale (“Anxietatea o să-mi distrugă memoria!” “O să-mi pierd complet capacitatea de concentrare!” “Nu mai sunt în stare să gândesc din cauza anxietății!” “O să-mi ratez viața și cariera din cauza anxietății.”). Din nou, această teamă ne domină mintea atât timp cât nu avem la dispoziție strategii eficiente de control a anxietății. Însă odată ce învățăm că simpomele pot fi aduse cu succes sub controlul minții noastre, încrederea noastră în propriile capacități va crește tot mai mult, iar această teamă se va reduce considerabil.

Este important înainte de toate să cunoaștem faptele. Anxietatea poate, într-adevăr, să ne deterioreze performanța: ne poate face să avem dificultăți de concentrare deoarece suntem distrași de îngrijorări sau de simptome fizice, iar acest lucru ne poate costa eficiența cu care învățăm, cu care luăm decizii sau cu care ne organizăm agenda de lucru. Însă aceste deteriorări reflectă faptul că anxietatea ne consumă resursele, nu și că anxietatea ne distruge mintea. Imaginați-vă că anxietatea este ca un program de calculator, care se derulează în fundal și consumă un volum mare de resurse. Din cauza acestui program, calculatorul nostru este foarte lent și nu poate să deruleze în același timp și alte programe care necesită multe resurse. Dar acest lucru nu înseamnă că calculatorul nostru este defect sau că memoria, procesorul sau alte componente se vor deteriora. Dimpotrivă, acest lucru ne semnalează că trebuie să controlăm volumul de resurse pe care îl consumă programul “anxietate” dacă vrem să putem derula în același timp și alte programe, precum “familia”, “serviciul”, “hobby-urile” etc. Într-adevăr, pe măsură ce oamenii învață să își reducă anxietatea prin diverse strategii (spre exemplu, strategii de relaxare), impactul anxietății asupra performanței cognitive se reduce drastic.

Revino la Cuprins


Când ar trebui să caut un tratament pentru anxietate?

În primul rând, este important să recunoaștem că nu orice anxietate necesită un tratament specializat. Majoritatea persoanelor trec prin stări de anxietate, uneori foarte intense sau pentru o perioadă mai lungă de timp, dar nu dezvoltă pe termen lung probleme sau tulburări de anxietate. Mintea umană este rezilientă la numeroși factori de stres. De fapt, de multe ori soluția pentru anxietatea noastră o găsim în sfatul unui prieten, într-un fragment de carte, observând comportamentul anumitor persoane sau pur și simplu prin trecerea timpului și schimbarea circumstanțelor de viață.

Barbat, cere ajutor pentru anxietateÎnsă uneori soluțiile noastre nu sunt eficiente, fie pentru că anxietatea este prea intensă, fie pentru că acestea nu acționează asupra cauzei reale a anxietății noastre. Când se întâmplă acest lucru, simptomele încep să ne coste scump. La început poate fi vorba de stări de disconfort, dificultate de relaxare și de detașare de pe îngrijorări. Însă, pe termen lung anxietatea ne poate deteriora eficiența la locul de muncă, interacțiunile noastre cu ceilalți sau pur și simplu capacitatea de a ne bucura de plăcerile vieții. De asemenea, anxietatea cronică se asociază de multe ori cu acuze somatice, epuizare și stări de depresie.

Prin urmare, este important să analizăm costurile anxietății în viața noastră și impactul pe care îl au propriile noastre soluții în combaterea lor. Pentru unele persoane aceste lucruri sunt clare: își dau seama când au tot mai multe de pierdut din cauza anxietății, iar eforturile lor nu sunt suficente pentru a depăși această situație; și atunci solicită ajutorul unui specialist.

Pentru alte persoane, anxietatea nu are costuri majore/evidente pe termen scurt, sau propriile strategii de a controla anxietatea le permit să trăiască într-o zonă de confort, unde nu e bine, dar nu e nici foarte rău. În acest caz, este important să privim impactul anxietății pe termen lung. Cât la sută din viața noastră, din potențialul nostru trăim? Câte nerealizări și regrete se strâng de-a lungul anilor din cauza anxietății? Câtă energie consumăm pentru a realiza aceleași lucruri pe care alte persoane le fac cu ușurință? Răspunsul la aceste întrebări ar putea fi un bun ghid pentru decizia de a urma un tratament pentru anxietate.

În încheiere, recomandăm puternic căutarea unui tratament specializat pentru anxietate atunci când costurile anxietății depășesc capacitățile personale de a le corecta.

Revino la Cuprins


Nu este anxietatea o problemă genetică? La ce bun un tratament pentru anxietate?

Este adevărat că problemele de anxietate au la bază și o componentă genetică, însă ceea ce arată studiile de genetică psihiatrică de până acum este că factorii genetici nu joacă un rol cauzal direct. Tulburările de anxietate se dezvoltă în urma interacțiunii dintre o anumită vulnerabilitate genetică (ex. prezența unor variații genetice care ne fac să fim mai sensibili la amenințările din mediu) și creșterea într-un mediu care favorizează dezvoltarea anxietății (ex. expunerea la factori cronici de stres, violență în familie, confruntarea cu accidente sau boli severe, părinți supraprotectivi, părinți cu probleme de anxietate).

Prin urmare, tiparul nostru genetic ne poate face să fim mai sensibili la stresul cotidian sau evenimente traumatice, dar acest lucru nu conduce direct spre dezvoltarea unei tulburări de anxietate. Dacă mediul în care creștem nu favorizează dezvoltarea anxietății, atunci această problemă nu va apărea în ciuda vulnerabilității noastre genetice. De exemplu, un copil cu un temperament anxios crește într-o familie protectivă și învață cum să își exprime și să își controleze sănătos emoțiile. Iar dacă o persoană a dezvoltat o tulburare de anxietate, modificarea mediului în care trăiește aceasta are un impact semnificativ asupra simptomatologiei, chiar dacă niciodată nu vom putea modifica tiparul ei genetic.

Este important să înțelegem că prin “modificarea mediului” nu ne referim doar la schimbarea efectivă a mediului extern. De fapt, aceasta este de obicei principalul mecanism prin care persoanele cu probleme de anxietate încearcă să-și controleze simptomele: evitând situațiile care le produc anxietate. Însă mediul se referă inclusiv la modul în care funcționează mintea noastră (mediul intern): cum ne raportăm la evenimentele de viață, cum ne evaluăm propriile capacități, ce obiective ne stabilim în viață, cum am învățat să facem față stresului. Aceste lucruri influențează major reacțiile noastre emoționale și nu sunt programate genetic, ci se pot dobândi și modifica prin exercițiu. Prin urmare, motivul pentru care tratamentul anxietății funcționează este faptul că întotdeauna putem modifica mediul în care trăim (intern sau extern), prin propriile noastre gânduri și acțiuni, iar aceste modificări au impact direct asupra simptomelor noastre.

În plus, studiile recente de epigenetică comportamentală au arătat că acțiunile noastre pot avea un impact semnificativ asupra modului în care se exprimă anumite gene implicate în reacțiile de stres și de anxietate, în reglarea emoțională și în dezvoltarea creierului. Cu alte cuvinte, se pare că relația dintre gene și comportamente nu este strict unidirecțională.

Revino la Cuprins


Se poate vindeca cineva de anxietate?

Când cineva se confruntă pentru mult timp cu probleme de anxietate este firesc să își dorească să scape complet de această emoție, cu toate implicațiile ei: simptomele fiziologice neplăcute, îngrijorările repetate, nevoia de a verifica sau de a evita diverse lucruri. Însă este important să înțelegem că anxietatea nu este întotdeauna o problemă, dimpotrivă, de multe ori este un aliat valoros.

Anxietatea trebuie văzută ca un instrument – ca și un sistem de alarmă montat pe o mașină. Instrumentul acesta a fost dezvoltat de mintea umană pentru că servește un scop adaptativ important: ne protejează de un potențial pericol. Anxietatea devine însă o problemă atunci când acest instrument se dereglează și produce mai multe costuri decât beneficii. De exemplu, sistemul de alarmă al mașinii noastre se dereglează și la cea mai mică vibrație se declanșează în forță ca și cum ar fi lovit cineva portiera. Nu ne ducem la mecanic ca să ne “vindece” mașina – asta ar însemna să ne scoată complet sistemul de alarmă, ceea ce ne-ar expune inutil la un risc mai mare: să nu știm noi sau ceilalți când cineva ne amenință mașina. Similar, a elimina complet anxietatea din viața noastră, ar însemna să ne expunem la riscul de a nu detecta când noi sau cei dragi se află în pericol. Mai mult, anxietatea este un important factor motivațional în viața noastră: de câte ori nu învățăm mai mult pentru un examen deoarece suntem anxioși în privința reușitei? Sau suntem mai concentrați asupra unei sarcini la lucru sau dăm mai multă importanță unor evenimente de viață. În multe situații succesul nostru se datorează efortului suplimentar pe care îl investim datorită anxietății pe care o resimțim în fața incertitudinii.

Prin urmare, o întrebare mai potrivită este aceasta: Putem trata problemele de anxietate? Putem corecta acest instrument atunci când ne aduce mai multe costuri decât beneficii? Iar răspunsul este “Da!”. Trebuie însă să fim conștienți de faptul că problemele cronice de anxietate nu poate fi corectate printr-un medicament sau o singură ședință de terapie. Este nevoie de muncă și răbdare pentru ca intervenția să își facă efectul.

Revino la Cuprins


Cum funcționează un program online de psihoterapie?

Vă prezentăm în continuare modul în care se desfășoară psihoterapia în cadrul PAXonline. Programele de psihoterapie presupun parcurgerea unui număr de module care abordează tematici relevante pentru tratamentul unei anumite tulburări de anxietate. Modulele presupun înțelegerea propriilor simptome, factorii care le-au declanșat și factorii care le mențin, precum și exerciții concrete prin care se poate acționa pentru reducere simptomelor. Pacienții pot parcurge aceste module pe cont propriu sau în colaborare cu un psihoterapeut. Noi recomandăm parcurgerea tuturor modulelor dintr-un program terapeutic, în ordinea în care ele au fost concepute; însă pacienții pot urma un program flexibil. Unii pacienți pot parcurge în mod preferențial anumite module – nu toate. Alții pot parcurge toate modulele, dar într-o altă ordine decât cea în care ele sunt prezentate. Acestea sunt trasee diferite care pot duce la aceleași rezultate pozitive. Este important să înțelegeți motivul pentru care sunteți ghidat să parcurgeți modulele din programul terapeutic corespunzător problemelor dumneavoastră și să perseverați în realizarea exercițiilor care vă sunt recomandate. Psihoterapia, în orice formă s-ar desfășura ea, este un proces activ care necesită implicare și muncă din partea dumneavoastră.

Revino la Cuprins


Se poate trata anxietatea online, în mod autonom, fără terapeut?

Da. Studiile clinice au arătat că persoanele cu probleme de anxietate pot beneficia de pe urma programelor de psihoterapie online bine realizate, chiar și fără asistență din partea unui specialist (a se consulta spre exemplu, pagina de resurse de pe site-ul ACPOR). În acest sens, platforma PAXonline a fost concepută cu ambele scenarii în minte: pacient autonom și pacient în colaborare cu un terapeut. Prin urmare, modulele de psihoterapie conțin informații, resurse și exerciții care pot fi asimilate și implementate de ambele categorii de utilizatori. Desigur că există diferențe între cele două scenarii. De exemplu, pacienții care colaborează cu terapeuți pot beneficia de asistență psihologică personalizată. Succesul terapiei se bazează însă pe elemente care sunt comune ambelor scenarii: înțelegerea simptomatologiei și a factorilor psihologici care o mențin și practicarea repetată a exercițiilor terapeutice recomandate. Fără aceste elemente, pacienții, cu sau fără terapeut, vor avea o rată scăzută de succes în tratamentul anxietății.

Revino la Cuprins


Ce este PAXonline?

PAXonline este o clinică virtuală dezvoltată în mod special pentru prevenția și tratamentul online al anxietății. Ca utilizator PAXonline, persoanele cu probleme anxietate au acces la servicii de evaluare și diagnoză a anxietății, precum și programe de psihoterapie focalizate pe problema lor, ce pot fi parcurse în mod autonom sau cu asistența unui psihoterapeut. PAXonline oferă utilizatorilor acces permanent la materiale multimedia (filme, animații, grafice, ghiduri audio, manuale) care explică și ilustrează simptomele, cauzele și tratamentul anxietății. Pacienții din clinica PAXonline au de asemenea posibilitatea să contacteze alți utilizatori pentru a cere sfaturi sau pentru a-și împărtăși propria experiențe privind tratamentul anxietății, în cadrul unui forum intern.

prima pagina site paxonlinePAXonline nu se adresează doar pacienților. Medici de familie și psihoterapeuți din întreaga țară pot deveni utilizatori PAXonline, dobândind astfel acces la instrumente avansate de evaluare și intervenție, precum și posibilitatea de a desfășura cu pacienții lor un tratament online eficient.

Pentru a vedea care sunt beneficiile PAXonline și cum poate fi ea utilizată de fiecare categorie de utilizatori (pacienți, psihologi, medici de familie) vă invităm să urmăriți prezentările video de pe site-ul PAXonline.

Revino la Cuprins

Efectele psihoterapiei și medicației anxiolitice asupra creierului

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro



Tulburările de anxietate și tulburarea depresivă majoră se asociază cu disfuncții semnificative la nivelul structurilor cerebrale implicate în așa numita “rețeaua fricii” (engl. “fear network”): amigdală, hipocamp, cortex prefrontal medial, substanța cenușie periapeductală etc.

Dereglările funcționale (și structurale) ale acestor structuri nervoase pot produce o mare varietate de simptome clinice sau o vulnerabilitate sporită la stres – de exemplu: o stare persistentă de hipervigilență, reactivitate prelungită la stimuli anxiogeni, reacții exagerat de intense față de stimuli benigni, capacitate diminuată de reglare emoțională etc.

În termeni simpli, putem clasifica aceste disfuncții ca fiind:

  • de tip inhibitor (când structurile cerebrale implicate în controlul reacțiilor emoționale sunt hipofuncționale); sau
  • de tip excitator (când structurile implicate în declanșarea reacțiilor emoționale sunt hiperfuncționale).

În baza acestor cunoscute, există un mare interes în domeniul neuroștiințelor clinice de a identifica efectul pe care tratamentul psihologic și cel medicamentos îl au asupra circuitelor cerebrale din rețeaua fricii.

Putem observa o normalizare a activității cerebrale de la nivelul acestor structuri în urma tratamentului? Daca da, sunt ambele tipuri de tratamente eficiente? Un studiu recent publicat în Neuroscience and Biobehavioral Reviews (Quide et al., 2012) răspunde la aceste întrebări:

  • Atât psihoterapia cognitiv-comportamentală, cât și medicația psihotropă, are un efect categoric de normalizare a activității cerebrale, dar cele două tratamente par a acționa pe două căi diferite.
  • Psihoterapia cognitiv-comportamentală este asociată în primul rând cu normalizarea structurilor prefrontale implicate în reglarea emoțională (în special girusul cingulat anterior). În cuvinte simple, psihoterapia are un efect de normalizare “top-down” asupra creierului: corectează hipoactivitatea structurilor cu rol inhibitor, iar acestea, mai departe, reglează activitatea structurilor limbice.
  • Medicația psihotropă (ex. paroxetina, sertralina, fluoxetina, citalopram) este asociată în primul rând cu normalizarea activității de la nivelul structurilor limbice (ex. amigdală, insulă, hippocamp) implicate în detectarea și reactivitatea emoțională la stimulii negativi. În cuvinte simple, medicația psihotropă are un efect de normalizare “bottom-up” asupra creierului: corectează hiperactivitatea structurilor cu rol excitator, ceea ce permite regiunilor prefrontale să exercite un control mai bun asupra lor.

Pentru mai multe detalii vă recomandăm să consultați articolul lui Quidé și colaboratorii (2012 – Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 36, 626-644).

Diagnostic diferențial: Fobie socială vs. Tulburare de Panică

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Persoanele cu fobie socială raportează adesea că se “panichează” atunci când se află în anumite situații sociale, precum vorbitul în public. Într-adevăr, dacă analizăm simptomele lor de anxietate din numeroase situații sociale, putem observa că acestea sunt similare cu cele care caracterizează atacurile de panică: palpitații, hiperventilație, senzația de sufocare, amețeală și senzația de leșin, transpirație abundentă, tremor, teama de a pierde controlul etc. Aceste episoade de anxietate pot escalada într-un interval scurt (sub 10 min) la o intensitate foarte ridicată și pot produce un mare distres individului, deteriorându-i funcționarea socio-profesională. Când trece prin aceste stări, pacientul se simte vulnerabil și coplesit de situație, lucruri care îl pot motiva puternic ca pe viitor să evite situațiile sociale.

Putem observa în această descriere câteva similarități cu tulburarea de panică:

  • există un episod discret de frică și disconfort foarte intens, în care sunt prezente patru sau mai multe simptome fiziologice (ex. palpitații, tremur, respirație îngreunată, senzația de amețeală) care ajung la un punct maxim într-un interval de timp scurt, până în 10 min;
  • aceste episoade sunt recurente și individul este foarte preocupat de ele;
  • există o evitare marcată a multor situații din cauza anticipării cu multă anxietate a acestor episoade.

Cu toate acestea, este important să luăm în evidență câteva diferențe critice între Tulburarea de panică și Fobia socială:

1. Care este teama principală?

În tulburarea de panică, principala teamă este că aceste episoade de frică foarte intensă vor produce daune iremediabile individului – fie că este vorba de posibilitatea morții datorate unui atac de cord, fie că este vorba de posibilitatea de a înnebuni sau de a pierde definitiv controlul. Astfel, pacientul cu tulburare de panică evită situațiile care îi pot provoca aceste episoade, pentru că este convins că atacurile de panică sunt periculoase pentru sănătatea sa fizică sau psihică. Desigur, se poate întâmpla ca pacienții cu tulburare de panică să trăiască emoții secundare intense, precum rușine sau depresie, atunci când reflectă asupra impactului pe care îl au atacurile de panică în viața lor. De exemplu, se simt deprimați că s-au făcut de rușine față de ceilalți când au avut un atac de panică într-un context social – dar teama față de atacul de panică în sine rămâne vioara întâi în acest concert de emoții.

În contrast, pacienții cu fobie socială se tem în primul rând de impactul pe care aceste episoade de frică îl vor avea asupra modului în care ceilalți îi percep. Teama centrală este modul în care ei se prezintă în fața celorlalți, faptul că simptomele lor pot fi observate și judecate de ceilalți sau că îi vor face să piardă controlul asupra impresiei pe care o fac celorlalți. Pacienții cu fobie socială se tem că atacurile de panică îi vor face să fie evaluați foarte negativ de cei din jur (ex. să fie percepuți ca persoane slabe, fricoase, cu defecte majore). Astfel, acești indivizi vor evita situațiile sociale pentru că se tem că se vor face de râs din cauza atacurilor de panică, că vor fi respinși de ceilalți, și nu pentru că atacurile de panică sunt periculoase pentru sănătatea lor.

2. Cum apar atacurile de panică?

În fobia socială, atacurile de panică sunt circumscrise la situații sociale în care individul percepe posibilitatea că va fi evaluat de ceilalți. De exemplu, situații în care trebuie să vorbească în fața unui public, să întâlnească persoane noi sau să vorbească cu o persoana în autoritate. Însă este puțin probabil ca atacurile de panică să apară în contexte sociale familiare, care nu implică evaluări – precum întâlniri cu prietenii, familia sau discuții într-un grup de persoane cunoscute. De aceea, pacienții cu fobie socială sunt motivați să evite situațiile de evaluare socială pentru că în acestea frica lor poate escalada necontrolat.

În tulburarea de panică, atacurile pot aparea subit, foarte imprevizibil într-o mare varietate de situații – de aceea pacienții trăiesc o stare persistentă de anxietate pe parcursul zilelor. Însă asocierea atacurilor de panică cu anumite contexte (chiar și un singur atac de panică trăit într-un anumit context), îi motivează pe pacienți să evite pe viitor acele situații/locuri (ex. șofatul, locurile aglomerate, să fii singur acasă, să faci efort fizic). Se poate întâmpla ca situația temută să fie de natură socială, de exemplu prezentarea unei lucrări în fața unui public, iar pacientul să evite sever confruntarea cu această situație. Însă rareori se întâmplă ca atacurile de panică să fie circumscrise doar la situații sociale. Mai mult, chiar și dacă principalele situații temute sunt de natură socială – revenind la punctul discutat anterior – teama centrală vizează posibilitatea că aceste atacuri sunt dăunatoare sănătății lor.

Debutul celor două tulburări este de asemenea diferit. Anxietatea și atacurile de panică în fobia socială se instalează de regulă gradual, pe o perioadă de mai mulți ani, începând de obicei în adolescență. În contrast, debutul tulburarii de panica este de regulă subit, cândva la începutul/mijlocul celei de-a doua decade de viață.

3. Care este dinamica atacurilor de panică?

În tulburarea de panică: după un atac de panică, în care individul este copleșit de teama iminenței morții sau de dezintegrarea sinelui, de regulă pacientul se simte epuizat, doborât pentru câteva ore (chiar zile), lucru care îi deteriorează sever funcționarea generală. Individul poate prezenta dificultăți de concentrare și lentoare psihomotorie marcată.

În fobia socială, individul se recuperează mult mai repede după un atac de panică. Adesea, persoanele raportează o stare de puternică ușurare odată ce au ieșit din situația socială temută. Sau, dacă încă resimt simptomele de activare neurofiziologică, aceștia pot funcționa în continuare în activitățile cotidiene. Se întâmplă ca indivizii cu fobie socială să se simtă doborâți după expunerea la o situație socială temută, dar nota dominantă o reprezintă adesea ruminațiile neîncetate pe tema evaluărilor negative pe care le-au făcut ceilalți, propriile defecte și consecințele lor negative asupra viitorului.

Pentru mai multe informații despre simptomele, cauzele sau tratamentul acestor tulburări, accesați paginile principale: PANICĂ și FOBIE SOCIALĂ.

Epidemiologia tulburărilor de anxietate

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Tulburările de anxietate sunt tulburările mintale cel mai frecvent întâlnite în populația generală; au vârsta de debut cea mai mică și prezintă cea mai mare rată de comorbiditate, atât între ele, cât și cu alte tipuri de tulburări mintale.

  • Fobiile specifice reprezintă tulburările de anxietate cu cea mai ridicată prevalență pe parcursul vieții, având rate de 6-12%.
  • Fobia socială este a doua cea mai frecvent întâlnită tulburare de anxietate, cu o rată de până la 10%, dar cu o variație interculturală considerabilă. De exemplu, fobia socială este mai frecvent întâlnită în America de Nord decât în vestul Europei.
  • A treia cea mai frecvent întâlnită tulburare de anxietate este sindromul posttraumatic (PTSD), care prezintă de asemenea o variație ridicată la nivel internațional. PTSD are o prevalență mai mare în țările implicate în conflicte armate sau care au o rată ridicată de violență interpersonală, precum Statele Unite, dar și în țările în care accidentele rutiere sunt mai frecvente, precum țările în curs de dezvoltare. Prevalența PTSD în vestul Europei este de 1-2%, de 6-9% în America de Nord și peste 10% în țările în care există violențe de lungă durată între secte.

Celelalte tulburări de anxietate au o prevalență de până în 5%:

Numeroase studii epidemiologice evidențiază faptul că vârsta de debut a tulburărilor de anxietate precede adesea debutul celelalte tulburări mintale, precum tulburări afective, tulburări de comportament disruptiv, psihoze și abuz de substanțe.

  • Debutul fobiilor specifice este de regulă în copilărie.
  • Fobia socială și nevroza obsesiv-compulsivă debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte.
  • Tulburarea de panică, agorafobia și anxietatea generalizată prezintă o variație considerabilă a vârstei de debut, însă cel mai adesea aceste tulburări debutează la începutul celei de-a 2-a decade de viață.
  • PTSD prezintă cea mai mare variație a vârstei de debut (dat fiind că expunerea la evenimente traumatice poate apărea pe tot parcursul vieții), dar în majoritatea cazurilor aceasta depășește vârsta de debut a celorlale tulburări anxioase.

Pentru mai multe informații puteți accesa gratuit capitolul “Epidemiology of Anxiety Disorders” de Kessler, Ruscio, Shear și Wittchen (2010) publicat în 2010 în volumul “Behavioral Neurobiology of Anxiety and Its Treatment”

Articole

TratamentAnxietate.ro

articole publicate

  • Sinele în viitor. Reducerea depresiei prin exerciții de imagerie.|http://www.tratamentanxietate.ro/reducerea-depresiei-prin-exercitii-de-imagerie/|depresie,imagerie,despre sine|Psih. Denise Tofan|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/11/imageria_pozitiva_reduce_depresia.jpg
  • Anxietatea ca trăsătură: factor de vulnerabilitate|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-ca-trasatura-factor-de-vulnerabilitate/|anxietate ca trasatura,vulnerabilitate|Psih. Denise Tofan|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/10/art_anxietate_trasatura_1.jpg
  • Ce se ascunde în spatele rezistenței pacienților?|http://www.tratamentanxietate.ro/ce-se-ascunde-spatele-rezistentei-pacientilor/|psihoterapie,rezistente,obstacole|Psih. Denise Tofan|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/10/art_rezistenta_pacienti_zid_cetate.jpg
  • Teama de respingere afectează relațiile|http://www.tratamentanxietate.ro/teama-de-respingere-afecteaza-relatiile/|teamă,respingere,relații sociale|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/05/articol_cuplu_neincredere_distanta_mic.jpg
  • Emoțiile în viața de zi cu zi|http://www.tratamentanxietate.ro/emotiile-in-viata-de-zi-cu-zi/|emoții,bucuriet,anxietate,adulți|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/02/art_emo_iubire.jpg
  • Depresia AMBILOR părinți afectează sănătatea copiilor|http://www.tratamentanxietate.ro/depresia-ambilor-parinti-afecteaza-sanatatea-copiilor|părinți,tați,depresie,copii|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/01/art_depresie_tati.jpg
  • Efectele anxietății sociale asupra relațiilor de cuplu|http://www.tratamentanxietate.ro/efectele-anxietatii-sociale-asupra-relatiilor-de-cuplu/|anxietate sociala,probleme cuplu|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/06/cuplu_critica.jpg
  • Formarea relațiilor interpersonale în anxietatea socială: rolul emoțiilor pozitive și al anxietății|http://www.tratamentanxietate.ro/formarea-relatiilor-in-anxietatea-sociala-rolul-emotiilor|anxietate sociala,relatii interpersonale,emotii pozitive|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/12/interconectare-mic.jpg
  • Prevenția anxietății și depresiei prin modificarea îngrijorării excesive și a ruminației|http://www.tratamentanxietate.ro/preventia-anxietatii-si-depresiei-prin-modificarea-ingrijorarii-excesive-si-a-ruminatiei/|depresie,anxietate,ruminatie,ingrijorare,terapie|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/04/ruminatie.jpg
  • Cum ne reglăm emoțiile?|http://www.tratamentanxietate.ro/cum-ne-reglam-emotiile/|emoții,reglare emoțională,autocontrol|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/03/reglarea-emotionala.jpg
  • Complet diferiți la 14 și la 77 de ani: personalitatea se schimbă|http://www.tratamentanxietate.ro/personalitatea-se-schimba-pe-parcursul-vietii/|personalitate,dezvoltare,varsta a treia|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/03/imagine_personlitate.jpg
  • Programele de mindfulness pe harta sănătății mentale|http://www.tratamentanxietate.ro/mindfulness-si-sanatatea-mentala/|meditatie,mindfulness,anxietate,depresie,tratament|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/02/imagine_buddha-mic.jpg
  • Depresia perinatală și dezvoltarea creierului la copii|http://www.tratamentanxietate.ro/depresia-perinatala-si-dezvoltarea-creierului-la-copii/|mame,copii,creier,dezvoltare,sarcină|Psih. Alexandra Marian|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/02/depresia_perinatala_dezvoltarea_creierului-mic.jpg
  • Credințele despre emoții și fobia socială|http://www.tratamentanxietate.ro/credintele-despre-emotii-si-fobia-sociala/|fobie socială,convingeri,emoții,interacțiuni sociale|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2013/02/fobie_sociala_teama_evaluari-scurt.jpg
  • Sarcina duce la schimbări de durată în creierul viitoarelor mame|http://www.tratamentanxietate.ro/sarcina-modifica-creierul-viitoarelor-mame/|mame,sarcina,copii,creier,dezvoltare|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/01/femeie-insarcinata.jpg
  • Prietenii imaginari. Motiv de îngrijorare sau de bucurie?|http://www.tratamentanxietate.ro/prietenii-imaginari-motiv-de-ingrijorare-sau-de-bucurie/|copii,prieteni imaginari,limbaj,dezvoltare,părinți|Psih. Noela Anastasia|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/articol-prieteni-imaginari-mic.jpg
  • Asumarea riscului în adolescență sau lupta dintre rațiune și emoție|http://www.tratamentanxietate.ro/asumarea-riscului-adolescenta-o-lupta-intre-ratiune-si-emotie/|adolescenti,dezvoltare,creier,asumare riscuri|Psih. Alexandra Cioban|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/01/adolescenti-consum-alcool.jpg
  • Mediul familial conflictual: factor de risc pentru dezvoltarea creierului la copii și adolescenți|http://www.tratamentanxietate.ro/conflictele-in-familie-risc-dezvoltare-creier-copii/|adolescenți,mediu familial,creier,dezvoltare,părinți|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/certuri_parinti_dezvoltare_creier_adolescenti-mic.jpg
  • Putem reprograma creierul să “elimine” frica?|http://www.tratamentanxietate.ro/putem-reprograma-creierul-sa-elimine-frica/|creier,fobie,frica,stres posttraumatic|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/01/creier-neurofeedback-anxietate.jpg
  • Absența îndelungată a părinților duce la întârzieri în dezvoltarea creierului la copii|http://www.tratamentanxietate.ro/absenta-parintilor-intarzie-dezvoltarea-creierului-la-copii/|copii,creier,dezvoltare,părinți|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/copii_dezvoltare_creier.jpg
  • Anxietatea socială și comunicarea online. Tehnologia ne aduce mai aproape sau ne îndepărtează?|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-sociala-si-comunicarea-online/|anxietate socială,social media,adolescenți,comunicare|Psih. Doris Rogobete|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/anxietate_sociala_social_media_adolescenti.jpg
  • Hipersensibilitatea la amenințări impredictibile: factor comun în tulburările de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/hipersensibilitatea-la-amenintari-impredictibile-factor-comun-in-tulburarile-de-anxietate/|anxietate,hipervigilenta,fobie sociala,frica|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/frica_de_necunoscut_amenințare_anxietate-mic.jpg
  • Sportul: factor major de protecție împotriva depresiei|http://www.tratamentanxietate.ro/sportul-factor-de-protectie-impotriva-depresiei/|depresie,activitate fizică,tratament|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/activitate_fizica_sport_tratament_depresie-mic.jpg
  • Rolul tatălui în apariția anxietății sociale la copii – protecție și/sau vulnerabilitate?|http://www.tratamentanxietate.ro/rolul-tatalui-in-anxietatea-sociala-la-copii/|anxietate sociala,copii,parinti|Psih. Doris Rogobete|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/rolul-tatalui-in-anxietatea-sociala-copii.jpg
  • Stresul major în adolescență afectează creierul în mod diferit la băieți și fete|http://www.tratamentanxietate.ro/stresul-afecteaza-creierul-diferit-la-baieti-si-la-fete/|adolescenti,stres,creier,PTSD|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/trauma_adolescenti.jpg
  • Meditația mindfulness: o nouă frontieră în tratamentul tulburărilor mentale?|http://www.tratamentanxietate.ro/meditatia-mindfulness-in-tratamentul-tulburarilor-mentale/|meditatie,mindfulness,tratament|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/meditatia-mindfulness-in-terapie.jpg
  • Tratamentul fobiei sociale: terapie cognitiv-comportamentală de grup versus reducerea stresului prin tehnici de mindfulness|http://www.tratamentanxietate.ro/terapie-de-grup-sau-mindfulness-pentru-fobia-sociala/|meditatie,mindfulness,terapie,anxietat sociala|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/terapie-pentru-anxietate-sociala-mic.jpg
  • Terapiile online sunt eficiente pentru tulburarea de anxietate generalizată|http://www.tratamentanxietate.ro/terapia-online-eficienta-pentru-anxietatea-generalizata/|terapie online,anxietate generalizata|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/anxietate_ingrijorare.jpg
  • Tratamentul depresiei prin terapie online|http://www.tratamentanxietate.ro/tratamentul-depresiei-prin-terapie-online/|depresie,terapie online|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/tratament-online-depresie.jpg
  • Managementul procrastinării prin terapie cognitiv-comportamentală online|http://www.tratamentanxietate.ro/managementul-procrastinarii-prin-terapie-online/|terapie online,procrastinare|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/fig_art_procrastinare.jpg
  • Consumul excesiv de alcool produce modificări în creier care cresc susceptibilitatea pentru probleme de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/consumul-de-alcool-produce-modificari-in-creier-cu-risc-pentru-anxietate/|alcool,creier,anxietate|Psih. Mihaela Selescu
  • Atașamentul anxios, anxietatea socială și depresia – cum se leagă ele și unde putem interveni?|http://www.tratamentanxietate.ro/atasamentul-anxios-anxietatea-sociala-si-depresia/|atasament,anxietate sociala,depresie|Psih. Simona Călinici
  • Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât bine|http://www.tratamentanxietate.ro/co-ruminatia-si-depresia-in-adolescenta/|adolescenti,ruminatie,depresie|Psih. Alexandra Marian
  • Consultații psihologice online – gratuite – pentru anxietate și depresie|http://www.tratamentanxietate.ro/consultatii-psihologice-online-gratuite-pentru-anxietate-si-depresie/|consultatii,anxietate,depresie|Psih. Liviu Crișan
  • Insomnia la adolescenți: factor de risc pentru anxietate și depresie|http://www.tratamentanxietate.ro/insomnia-la-adolescenti-factor-de-risc-pentru-anxietate-si-depresie/|insomnie,adolescenti,depresie,anxietate|Psih. Mădălina Năstase
  • Renunțatul la fumat ar putea reduce problemele de anxietate și abuzul de alcool|http://www.tratamentanxietate.ro/renuntatul-la-fumat-ar-putea-reduce-problemele-de-anxietate-si-abuzul-de-alcool/|anxietate,alcool,fumat|Psih. Paula Stroian
  • Consumul ridicat de grăsimi poate induce modificări în creier care favorizează anxietatea şi depresia|http://www.tratamentanxietate.ro/consumul-ridicat-de-grasimi-poate-induce-modificari-in-creier-care-favorizeaza-anxietatea-si-depresia/|alimentatie,grasimi,creier,anxietate,depresie|Psih. Mihaela Selescu
  • Presiunea de a nu afișa emoțiile negative la locul de muncă poate duce la anxietate, epuizare emoțională și nemulțumire în relația de cuplu|http://www.tratamentanxietate.ro/presiunea-de-a-nu-afisa-emotiile-negative-la-locul-de-munca-poate-duce-la-anxietate-epuizare-emotionala-si-nemultumire-in-relatia-de-cuplu/|emotii,locul de munca,anxietate,probleme cuplu|Psih. Paula Stroian
  • Presiunea de a fi constant conectaţi la reţelele de socializare i-ar putea face pe adolescenţi mai anxioşi şi deprimaţi|http://www.tratamentanxietate.ro/presiunea-de-a-fi-constant-conectati-la-retelele-de-socializare-i-ar-putea-face-pe-adolescenti-mai-anxiosi-si-deprimati/|adolescenti,anxietate,facebook,retele sociale|Psih. Mihaela Selescu
  • Ce efecte negative au stresul și anxietatea asupra creierului?|http://www.tratamentanxietate.ro/ce-efecte-negative-au-stresul-si-anxietatea-asupra-creierului/|stres,anxietate,creier|Psih. Mădălina Năstase
  • Prevenția anxietății la copiii ai căror părinți suferă de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/preventia-anxietatii-la-copiii-ai-caror-parinti-sufera-de-anxietate/|anxietate,parinti,copii|Psih. Mădălina Năstase
  • Sedentarism și anxietate – există o legătură?|http://www.tratamentanxietate.ro/sedentarism-si-anxietate-exista-o-legatura/|sedentarism,anxietate|Psih. Paula Stroian
  • Utilizarea telefonului mobil: este o problemă pentru sănătatea mentală?|http://www.tratamentanxietate.ro/utilizarea-telefonului-mobil-este-o-problema-pentru-sanatatea-mentala/|sanatate,telefon mobil|Psih. Mihaela Selescu
  • Lansarea primului studiu clinic din România pentru tratamentul Tulburării de Panică prin psihoterapie online|http://www.tratamentanxietate.ro/primul-studiu-clinic-din-romania-tratamentul-tulburarii-de-panica-prin-psihoterapie-online/|terapie online,panica,studiu|Psih. Liviu Crișan
  • Sănătatea mentală a mamei este esențială pentru sănătatea mentală a copilului|http://www.tratamentanxietate.ro/sanatatea-mentala-mama-si-copil/|parinti,copii,anxietate,depresie|Psih. Claudia Găgeanu
  • Insomnia cronică este un factor de risc pentru dezvoltarea anxietății|http://www.tratamentanxietate.ro/insomnia-cronica-factor-de-risc-pentru-anxietate/|insomnie,anxietate|Psih. Claudia Găgeanu
  • Fobia socială nu este același lucru cu timiditatea|http://www.tratamentanxietate.ro/fobia-sociala-nu-este-acelasi-lucru-cu-timiditatea/|anxietate sociala,timiditate,copii|Psih. Claudia Găgeanu
  • Stresul posttraumatic și consumul de alcool în rândul studenților: un cerc vicios|http://www.tratamentanxietate.ro/stresul-posttraumatic-si-consumul-de-alcool-in-randul-studentilor-un-cerc-vicios/|alcool,PTSD,stres,trauma,studenti|Psih. Liviu Crișan
  • Tratamentul fricii… în timpul somnului!|http://www.tratamentanxietate.ro/tratamentul-fricii-in-timpul-somnului/|creier,frica,tratament|Psih. Liviu Crișan
  • Anxietatea: risc mai mare de suicid decât depresia?|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-risc-mai-mare-de-suicid-decat-depresia/|anxietate,depresie,suicid|Psih. Liviu Crișan
  • Anxietatea cronică se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral (AVC)|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-cronica-se-asociaza-cu-risc-crescut-de-avc/|creier,AVC,anxietate|Psih. Liviu Crișan
  • Tratamentul anxietății prin neurofeedback|http://www.tratamentanxietate.ro/neurofeedback-terapia-anxietatii-prin-observarea-si-antrenarea-activitatii-creierului/|tratament,anxietate,creier|Psih. Liviu Crișan
  • Cauze și mediatori ai anxietății și depresiei|http://www.tratamentanxietate.ro/cauze-si-mediatori-ai-anxietatii-si-depresiei/|cauze,anxietate,depresie|Psih. Liviu Crișan
  • Epidemiologia tulburărilor de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/epidemiologia-tulburarilor-de-anxietate/|statistici,anxietate|Psih. Liviu Crișan
  • Diagnostic diferențial: Anxietate socială vs. Panică|http://www.tratamentanxietate.ro/diagnostic-anxietate-sociala-vs-panica/|diagnostic,anxietate sociala,panica|Psih. Liviu Crișan
  • Efectele psihoterapiei și medicației anxiolitice asupra creierului|http://www.tratamentanxietate.ro/neurofiziologie-psihoterpie-medicatie/|tratament,medicamente,anxietate,creier|Psih. Liviu Crișan