Tag Archives: articole

Sănătatea mentală a mamei este esențială pentru sănătatea mentală a copilului

Psiholog Claudia Găgeanu

Autor

Psih. Claudia Găgeanu

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Sanatatea mentala a mamei in timpul sarcinii

Două studii longitudinale publicate în 2007 și 2012 în revistele de specialitate ”Journal of Affective Disorders” și respectiv ”Psychoneuroendocrinology” au arătat că problemele psihologice cu care se confruntă mamele înainte și după naștere ar putea să fie factori de risc pentru dezvoltarea anxietății la copiii lor, mai ales în adolescență.

Pentru a înțelege de ce unele persoane sunt mai vulnerabile să dezvolte o tulburare de anxietate, cercetătorii caută răspunsuri în dezvoltarea timpurie: ce se întâmplă în timpul sarcinii (înainte de naștere – prenatal) și cum este afectat copilul de primele interacțiuni cu lumea (după naștere – postnatal). Ne interesează această perioadă pentru că ea este deosebit de sensibilă: nicicând în viața unui om creierul nu se dezvoltă atât de repede; iar influențele pozitive sau negative din această perioadă se pare că au implicații pentru întreaga viață! Problemele psihologice ale mamelor pot fi atfel de influențe negative.

Cele două studii au investigat în ce măsură tulburările psihologice ale mamelor, din timpul sarcinii si în primii ani de viață ai copiilor (pre- și postnatal) se asociază cu dezvoltarea anxietății sau depresiei la copiii lor.

I. Studiul din 2007 s-a desfășurat pe o perioadă de 13 ani și a implicat 41 de mame fără depresie postnatală și 53 de mame care sufereau de această problemă. Femeile au fost evaluate la două luni după ce au născut, dar și ulterior. Copiii lor au fost evaluați la 18 luni, 5, 8 și 13 ani.

Cercetătorii au descoperit că riscul de a dezvolta o tulburare mentală este de trei ori mai mare la copiii ale căror mame suferă de depresie. (15% dintre acești copiii au avut tulburări de tip anxios, față de 4% dintre copiii a căror mame nu au suferit de depresie postnatală).

Copiii cu mame care au suferit de depresie postnatală Copiii cu mame care NU au suferit de depresie postnatală
Tulburări de anxietate 15% 4%
Depresie 12% 3%
Probleme de comportament 4% 2%

Rezultatele acestui studiu au arătat că expunerea imediat după naștere la depresia mamei este un factor de risc important ce poate prezice instalarea anxietății la acești copii în primii ani de viață sau în adolescență. Mai mult, dacă depresia mamei este cronică și severă, iar copiii sunt expuși pentru o perioada mai îndelungată, riscul lor de a dezvolta depresie crește de asemenea semnificativ.

II. Studiul din 2012 s-a desfășurat pe o perioadă de 9 ani și a inclus 178 de perechi mamă-copil. Mamele au fost evaluate la 19, 25 și 31 de săptămâni de sarcină. Cercetătorii au investigat nivelul de stres prenatal, atât la nivel de biologic (prin hormonul numit cortizol, indicator al stresului și anxietății), cât și la nivel psihologic (prin depresia, stresul perceput și anxietatea specifică sarcinii). Anxietatea specifică sarcinii este definită aici ca frica mamelor pentru sănătatea proprie și a copiilor, dar și așteptările despre travaliu și nașterea propriu-zisă. Anxietatea copiilor a fost evaluată ulterior, la vârsta de 6-9 ani.

Al doilea studiu arată că stresul mamei din timpul sarcinii are un rol important în dezvoltarea psihologică a copiilor. De asemenea, anxietatea pe care o au mamele, mai ales anxietatea specifică sarcinii, s-a asociat și ea cu un risc crescut al copilului de a dezvolta tulburări de anxietate până la 9 ani mai târziu.

În acest studiu, 28 dintre cei 178 de copii (15.7%) au avut probleme de anxietate la evaluarea ulterioară. Nivelul mediu al cortizolului prenatal s-a asociat cu anxietatea la 6-9 ani în cazul copiilor. A fost de două ori mai probabil ca acei copii cu anxietate să fi avut mame cu nivel crescut de cortizol în timpul sarcinii. Acest lucru confirmă ipoteza conform căreia cortizolul mamei modifică dezvoltarea fătului în regiuni ale creierului importante pentru sănătatea emoțională, precum amigdala. Amigdala este o structură cerebrală esențială pentru modul în care oamenii percep evenimentele de viață și pentru declanșarea reacțiilor de frică față de amenințări. Prin urmare, stresul biologic al mamei are un impact important asupra dezvoltării creierului la făt. Dereglările hormonale produse de un stres exagerat pot duce la modificări neuronale ce favorizează după naștere dezvoltarea tulburărilor de anxietate.

Mai jos avem o ”axă a timpului” care sumarizează cele discutate anterior.

axa_temporala

Integrând cele două studii, se pare că problemele psihologice ale viitoarelor mame se traduc în general în modificări biologice ale mediului intrauterin în care se dezvoltă fătul, punând la risc maturizarea normală a structurilor cerebrale responsabile de declanșarea emoției de frică. Acest lucru poate însemna totodată un risc crescut al copiilor lor pentru anxietate peste câțiva ani, către vârsta adolescenței. Totodată, primul studiu prezentat atrage atenția inclusiv asupra mediului în care copiii se dezvoltă după naștere: depresia maternă influențează negativ interacțiunea mamă-copil și este deci un factor de risc pentru apariția tulburării de depresie în adolescență.

În concluzie, rezultatele acestor studii subliniază importanța sănătății mentale a mamei, încă din timpul sarcinii pentru dezvoltarea neurocognitivă și emotională echilibrată a copilului.

Articolele citate pot fi accesate gratuit pe aceste link-uri:

I. Halligan, S. L., Murray, L., Martins, C., & Cooper, P. J. (2007). Maternal depression and psychiatric outcomes in adolescent offspring: a 13-year longitudinal study. Journal of Affective Disorders, 97(1), 145-154.

II. Davis, E. P., & Sandman, C. A. (2012). Prenatal psychobiological predictors of anxiety risk in preadolescent children. Psychoneuroendocrinology, 37(8), 1224-1233.

Tratamentul fricii… în timpul somnului!

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


trat_frica_somn

Un grup de cercetători de la Universitatea Northwestern din Statele Unite a publicat recent într-una din cele mai prestigioase reviste de știință din lume, Nature Neuroscience, un studiu care demonstrează că fricile pot fi reduse în timpul somnului printr-o procedură experimentală ingenioasă (descrisă mai jos).

Frica față de anumite animale, obiecte, oameni sau situații este o experiență care ne caracterizează pe toți. Frica este o emoție firească care ne protejează de numeroase pericole pe parcursul vieții. Uneori însă frica poate fi exagerată, ca durată sau intensitate, poate provoca discomfort fiziologic și poate tulbura modul de viață, obligând persoana să evite în mod constant confruntarea cu anumite situații. Acesta este cazul fobiilor specifice, o tulburare de anxietate cu prevalență ridicată în rândul populației (6-12%).

Pentru că fobiile apar adesea ca rezultat al unui proces de învățare, tratamentul standard, care are și cea mai mare eficiență (cu rate de până la 90%, în funcție de complexitatea diagnosticului), este expunerea – o procedură psihoterapeutică de „dezvățare” a fricii. Concret, expunerea presupune ca pacientul cu fobie să se confrunte din nou și din nou cu situația care îi produce frică, până când învață că poate să facă față situației și emoției și că pericolul pe care îl anticipase nu este atât de mare. La nivelul creierului, numeroase studii au demonstrat că această procedură terapeutică remodelează activitatea circuitelor nervoase implicate în declanșarea fricii și în controlul emoțiilor.

Expunerea, deși eficientă, nu este un tratament ușor de urmat. Pacienții sunt îndemnați să se confrunte foarte direct cu cele mai puternici frici. De exemplu, o persoană cu fobie de înălțimi, inevitabil, va trebui să se confrunte cu situația de a ieși pe balconul unei cladiri înalte, și să rămână acolo până când frica se reduce la un nivel suportabil – poate dura chiar 30-40 de minute. Este greu de tolerat o astfel de experiență și mulți pacienți o evită, cu toate că înțeleg că le-ar putea face mult bine pe termen lung.

Studiul ingenios al cercetătorilor americani ar putea găsi o soluție pentru această situație. Dr. Katherine Hauner și colaboratorii ei au testat dacă frica poate fi redusă prin expunere, în timpul somnului! – evitând astfel experiența neplăcută a pacienților de a se confrunta, în mod conștient, cu fricile lor.

Cercetări anterioare au demonstrat că în timpul somnului creierul este foarte activ, mai ales în ceea ce privește consolidarea memoriilor (în termeni simpli, memoriile formate în timpul zilei sunt reanalizate, filtrate și întărite în funcție de relevanța lor). Deoarece în timpul consolidării memoriile sunt fragile, orice perturbare a acestui proces ar putea, în consecință, să altereze formarea memoriilor stabile. De exemplu, memoria fricii (faptul că ții minte că trebuie să-ți fie frică de ceva) ar putea fi alterată.

Studiul acestor cercetători s-a desfășurat astfel: Într-o primă etapă, 15 voluntari sănătoși au primit șocuri electrice, de intensitate mică, în timp ce se uitau la anumite imagini (fețe de oameni). Mai mult, odată cu prezentarea fiecărei imagini, participanții erau expuși la o anumită substanță odorantă. Astfel, printr-un proces de învățare de tip asociativ, creierul participanților a făcut următoarea conexiune: o anumită imagine se leagă de un anumit miros și de un șoc electric; alte imagini au alte mirosuri și au sau nu și ele un șoc electric. În scurt timp, participanții au învățat să se teamă de imaginile care s-au asociat cu șocurile, înregistrând reacții de frică chiar și atunci când nu primeau șocuri electrice. Așa se întâmplă și în cazul fobiei, pacienții prezintă adesea reacții de frică în absența fizică a unui pericol.

În etapa următoare, în timp ce participanții dormeau, cercetătorii i-au expus în timpul somnului (mai exact în perioada de somn cu unde EEG lente) la substanța odorantă specifică unei imagini asociate cu șocul electric. Cu alte cuvinte, le “trezeau” cu ajutorul odorantului memoria fricii față de o anumită imagine – dar, deoarece în timpul somnului participanții nu primeau și șocuri electrice, memoria lor era schimbată: imaginea asociată cu acel miros, nu mai primește șoc, prin urmare nu mai necesită o reacție de frică.

A doua zi, voluntarii din studiu au urmărit din nou imaginile asociate în ziua precedentă cu șocuri electrice. Rezultatul este extraordirar, dar oarecum firesc pentru cercetătorii din neuroștiințe: participanții nu mai prezentau reacții de frică față de imaginile la care s-au expus în timpul somnului, cu ajutorul odoranților. Este ca și cum, ar fi făcut o ședință de terapie de tip expunere.

„Lovitura de grație” a acestui studiu vine din observațiile pe care le-au făcut cercetătorii folosind tehnologia RMN funcțional (o metodă de neuroimagistică care îți permite să observi “în direct” activitatea creierului, respectiv care regiuni lucrează mai intens la un moment dat). În urma „antrenamentului” din timpul somnului, a doua zi creierul participanților a înregistrat modificări specifice în regiuni cheie pentru funcționarea emoțiilor și memoriei (mai exact, în amigdală și hipocamp).

De ce funcționează odoranții? Simplu spus, pentru că mirosul, spre deosebire de celelalte simțuri, este mai puțin inhibat în timpul somnului. Mai mult, circuitele neuronale implicate în funcția mirosului sunt puternic interconectate cu cele responsabile de exprimarea emoțiilor și memoria emoțională (ex. amigdala).

Desigur, studiul este de mică amploare, dar Dr. Haunter este încrezătoare că această procedură ar putea fi utilă în viitor pentru tratamentul fobiilor. Este prea mult să credem că tratamentul unei fobii poate să fie realizat exclusiv în timpul somnului, dar cu siguranță vom putea spori efectul psihoterapiei exploatând modul în care creierul își consolidează memoriile în timpul somnului.

Anxietatea: risc mai mare de suicid decât depresia?

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


anxietate_risc_suicid

În Octombrie 2013, patru studii publicate în revista de specialitate Depression and Anxiety au analizat riscul de suicid al persoanelor cu probleme de sănătate mentală. În mod specific, cercetătorii au investigat dacă anxietatea se asociază cu riscul de suicid, măsurat prin gânduri legate de suicid, tentative de suicid sau comiterea suicidului. Mai mult, efectul anxietății asupra riscului de suicid a fost comparat cu cel al depresiei. Desigur, anxietatea și depresia se găsesc cel mai des în comorbiditate la pacienți (în unele studii comorbiditatea, adică prezența simultană a ambelor tipuri de simptome, este aproximată la 60-80%). Cu toate acestea, există proceduri statistice prin care se poate estima asocierea dintre simptomele de anxietate și riscul de suicid, independent de simptomele de depresie, și viceversa. Astfel de proceduri sunt larg utilizate în cercetările din medicină, genetică și psihologie.

Toate cele patru studii au ajuns la concluzia că simptomele de anxietate sunt puternic asociate cu riscul de suicid și în unele chiar mai puternic decât depresia. Primul studiu a fost realizat de un grup de cercetare australian condus de Dr. Philip Batterham pe un eșantion de aprox. 7.500 de oameni, aleși din toate categoriile de vârstă. Rezultatele au arătat că incidența acuală a gândurilor legate de suicid și a diagnosticului de depresie majoră depinde mai mult de simptomele de anxietate (23% și 45%) înregistrate cu 4 ani în înainte, decât de simptomele de depresie (16% și 35%).

Al doilea studiu, realizat de cercetători americani sub conducerea Dr. Holly Wilcox de la Universitatea de Medicină Johns Hopkins, a analizat riscul de suicid în rândul a 1.433 de oameni cu depresie majoră recurentă (DMR). Ipoteza cercetătorilor a fost că diagnosticul suplimentar de TSPT („tulburare de stres posttraumatic”, o tulburare de anxietate asociată cu expunerea la un eveniment traumatic) oferă un risc crescut pentru suicid la aceste persoane. Într-adevăr, cei 14.3% de oameni diagnosticați cu DMR și TSPT au prezentat o incidență crescută a tentativelor de suicid, iar analizele statistice au confirmat faptul că TSTP constituie un factor de risc independent pentru suicid.

Studiul publicat de Dr. Zimri Yaseen și alți cercetători americani a analizat riscul de suicid în rândul a 2.864 de oameni cu depresie, uitându-se în mod specific la rolul simptomelor de panică, adică la atacuri de panică recurente și teama persistentă că aceste atacuri vor produce moartea. Rezultatele arată că simptomele de panică evaluate cu trei ani înainte se asociază cu riscul actual de suicid al acestor persoane. Analize statistice de profunzime au arătat că teama de a muri este factorul cheie care se asociază cu riscul crescut de ideație suicidară și tentative de suicid.

Al patrulea studiu este o meta-analiză realizată de un grup de cercetare american condus de Dr. Zhen Wang de la Clinica Medicală Mayo. Cercetătorii au analizat 42 de studii publicate în literatura de specialitate, cuprinzând un total de aprox. 310.000 de participanți din mai multe țări. Studiile au fost selectate pentru analiză dacă cercetarea efectuată a fost corectă metodologic și dacă a vizat relația dintre anxietate și riscul de suicid. Pe baza acestei meta-analize, autorii au putut trage concluzia că pacienții cu anxietate au un risc crescut de suicid, atât în ceea ce privește gândurile legate de suicid (risc de 2.89 ori mai mare), cât și în ceea ce privește tentativele de suicid (risc de 2.47 ori mai mare) și comiterea suicidului (risc de 3.34 ori mai mare). Riscul de suicid a fost asociat cu fiecare tip de tulburare de anxietate, cu excepția tulburării obsesiv-compulsive. Trebuie menționat faptul că gradul de încredere în aceste rezultate este totuși moderat, dat fiind că cele 42 de studii analizate sunt foarte diferite metodologic și toate prezintă anumite limite.

Desigur, concluzia generală susținută de aceste studii nu este că trebuie să dăm mai puțină importanță depresiei decât anxietății atunci când vorbim de riscul de suicid. Combaterea depresiei este o metodă bine stabilită în comunitatea știițifică ca fiind eficientă în reducerea acestui risc. Studiile semnalează nevoia prioritară ca programele de prevenție a suicidului să ia serios în considerare evaluarea și tratamentul simptomelor de anxietate, nu doar a celor de depresie. De asemenea, este un semnal de alarmă pentru profesioniști:  evaluarea riscului de suicid în rândul persoanelor cu probleme de anxietate (nu doar depresie) este deosebit de importantă.

Anxietatea cronică se asociază cu risc crescut de AVC

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


stroke

Un grup de cercetare american de la Universitatea Pittsburgh a publicat recent în prestigioasa revistă medicală STROKE un studiu prospectiv care arată că anxietatea cronică se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral (AVC), independent de alți factori de risc.

AVC este desigur una dintre cele mai grave boli cardiovasculare, constituind a patra cauză de mortalitate datorate unei boli medicale conform American Stroke Association. În Romania, statisticile din 2004 ale Organizației Mondiale a Sănătății arată că mortalitatea datorată AVC-ului este de 157.9 la 100.000 de oameni. Această valoare este foarte ridicată, plasând țara noastră pe locul 19 din 191 de țări privind rata de mortalitate. Conform acelorași statistici, în SUA mortalitatea este de doar 30.4 (locul 185).

„Care este legătura dintre anxietate și ACV?”  – aceasta este întrebarea de la care a pornit Dr. Maya Lambiase și colaboratorii ei. Cercetătorii au analizat datele acumulate de la un eșantion de 6.000 de oameni pe o perioadă de peste 22 de ani, cu privire la starea lor de sănătate somatică și mentală. Cercetătorii s-au uitat în mod special la relația dintre nivelurile de anxietate înregistrate pe parcursul anilor și incidența AVC-urilor în această populație (au fost 419 cazuri). Rezultatele arată că nivelurile ridicate de anxietate menținute pe parcursul anilor se asociază destul de puternic cu prevalența AVC-urilor. Îngrijorător este faptul că persoanele foarte anxioase, comparativ cu cele puțin anxioase, au un risc cu 33% mai mare de a avea un AVC. Depresia și anxietatea sunt tulburări cu rate foarte mari de comorbiditate, dar relația anxietate-AVC este semnificativă statistic independent de nivelurile de depresie – cu alte cuvinte, anxietatea este un factor de risc independent.

Studiul nu permite însă cercetătorilor să afirme dacă anxietatea are un efect direct asupra riscului de AVC sau mai degrabă unul indirect. De exemplu, rezultatele studiului arată totodată că fumatul și inactivitatea fizică se întâlnește mai frecvent în rândul persoanele cu anxietate crescută. Acești factori comportamentali sunt deja bine cunoscuți în comunitatea medicală ca factori de risc importanți pentru AVC. Este de așteptat ca studiile viitoare să clarifice aceaste rezultate.

Într-o notă încurajatoare, articolul semnalează cititorilor că anxietatea este o problemă emoțională și comportamentală MODIFICABILĂ, prin urmare riscul de AVC asociat anxietății poate fi redus semnificativ prin procedurile deja validate de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Într-un interviu despre studiul publicat, Dr. Lambiase spune că rezultatele subliniază nevoia prioritară ca medicii de familie să dețină cunoștințele și instrumentele necesare pentru a evalua și trata din timp problemele de anxietate ale pacienților lor. „Chiar și o creștere modestă în scorurile de anxietate se asociază cu o creștere a riscului de AVC, prin urmare o educație mai bună cu privire la managementul anxietății este importantă”.

Rezumatul studiului poate fi consultat online la:

http://stroke.ahajournals.org/content/early/2013/12/19/STROKEAHA.113.003741.abstract

Neurofeedback: terapia anxietății prin observarea și antrenarea activității creierului

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


În aprilie 2013, un grup de cercetare de la Universitatea Yale, SUA a publicat un studiu impresionant în revista Translational Psychiatry în care au arătat că aparatul RMNf poate fi utilizat ca o modalitate viabilă prin care oamenii cu probleme de anxietate să-și observe și să-și antreneze în mod direct creierul pentru reducerea simptomelor. Înainte de a discuta metoda de studiu și implicațiile sale vom face o scurtă introducere în ce este RMNf.

RMNMetodele de imagistică cerebrală, precum RMN și CT, sunt deja bine cunoscute populației. Dezvoltate în urmă cu doar câteva decenii, sunt astăzi larg utilizate în practica medicală și în cercetările de neuroștiințe pentru investigarea structurii creierului în relație cu diverși factori fiziologici sau psihologici (de exemplu ne permit să răspundem la întrebarea: „Ce structuri din creier suferă modificări atunci când o persoană dezvoltă o boală mintală?”).

creierRecent, o metoda mai avansată de analiză a creierului, denumită RMNf (se citește „RMN funcțional”) permite cercetătorilor să observe nu doar structura creierului, ci și modul în care acesta funcționează în timp real. Este similar EEG-ului, doar că în loc de activitate electrică, se înregistrează schimbările în circulația și oxigenarea sângelui atunci când un om realizează o anumită activitate. Aceste înregistrări se pot urmări pe un ecran într-o serie de imagini colorate care arată intensitatea activității creierului (culori apropiate de albastru/verde înseamnă activitate diminuată, culori apropiate de roșu/galben înseamnă activitate intensă). De exemplu, imaginea de mai sus arată în ce regiuni se intensifică activitatea creierului atunci când o persoană citește o listă de cuvinte („carte”, „masă”,„laptop” etc.).

Grupul de cercetare de la Yale a investigat dacă acest aparat, RMNf, poate fi folosit ca instrument de neurofeedback pentru persoanele cu anxietate. „Neurofeedback” denumește orice procedură prin care un om poate să-și observe în timp real activitatea creierului. De exemplu, în viața de zi cu zi oamenii nu știu cum funcționează creierul lor atunci când au un episod de anxietate. Folosind RMNf, oamenii pot observa pe un ecran cum anumite regiuni din creier devin foarte active. Apoi, vor exersa anumite proceduri de relaxare și de control mental (tehnici standard preluate din psihoterapia cognitiv-comportamentală) și vor urmări pe ecran efectul lor asupra acelor regiuni cerebrale. Dacă realizarea unei tehnici produce o diminuare a activității creierului în regiunile asociate cu episodul de anxietate, oamenii vor învăța că aceea este tehnica cea mai eficientă pentru ei și vor continua s-o practice. Observarea directă a efectului tehnicilor asupra creierului îi motivează puternic pe oameni și îi ajută să învețe exact ceea ce au nevoie și să aplice tehnicile cât mai eficient.

Studiul a fost realizat pe 23 de persoane, 12 fiind supuse la procedura de neurofeedback și 11 la procedura placebo (aceștia au constituit lotul de control). Aceste persoane aveau anxietate de contaminare crescută (adică o teamă persistentă de a fi contaminat cu microbi prin atingerea unor obiecte sau animale, inhalarea unor substanțe sau simpla prezență într-un anumit mediu sau în apropierea unor anumite persoane). Din studii anterioare, cercetătorii au știut că în creierul persoanelor cu acest tip de anxietate, regiunea COF (cortex orbitofrontal – se află în partea din față a creierului, chiar deasupra ochilor – vezi imagine de mai jos) este mult mai activă decât în mod normal.

Orbitofrontal

Prin urmare, participanții au fost învățați să-și controleze în mod direct activitatea din COF în timp ce se uitau pe un ecran la o serie de imagini ce le trezeau anxietate (ex. imagini cu iarba dintr-un câmp). Tot pe ecran ei puteau viziona cât de activă era regiunea COF și cât de bine reușeau să o controleze. Dacă graficul activității din COF se făcea roșu (activitate intensă), atunci participanții știau că trebuie să aplice o strategie de control mental până când graficul se face din nou albastru (activitate redusă) – vezi imaginea de mai jos.tp201324f1

După mai multe sesiuni de antrenament, cercetătorii au descoperit nu doar că participanții reușeau să-și controleze mai bine anxietatea, ci și că în creierul lor s-au produs modicări semnificative în conectivitatea neuronilor din regiunea COF și alte regiuni asociate cu controlul emoțiilor. Aceste modificări neuronale persistă și după întreruperea antrenamentului cu neurofeedback și se asociază cu ameliorarea stării de sănătate mentală a participanților.

Rezultatele studiului sunt foarte încurajatoare și validează idealul multor cercetători din domeniul neurofeedback-ului: în viitorul apropiat, când metodele de neuroimagistică vor fi mai avansate și mai accesibile, oamenii vor putea să își exerseze un control mental mai bun asupra problemelor emoționale primind feedback direct de la activitatea creierului lor. Vor fi oare și aplicații smartphone care să ne permită să facem acest lucru?

Articolul poate fi consultat online gratuit aici: click (se deschide în fereastră nouă)

Cauze și mediatori ai anxietății și depresiei

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Articol_anxietate_depresie

Un studiu recent publicat în revista de specialitate PloS ONE arată că cele mai puternice surse de anxietate și depresie sunt: istoricul familial al unei boli mintale, deprivarea de relații sociale și un istoric de evenimente de viață traumatice. Dintre acestea trei, evenimentele de viață traumatice au cel mai mare impact asupra simptomelor psihologice.

Cercetătorii nu s-au uitat însă doar la impactul istoricului de viață asupra anxietății și depresiei, ci și dacă această relație este mediată de factori psihologici. Cu alte cuvinte, și-au pus întrebarea: Toți oamenii expuși la evenimente de viață traumatice vor suferi de anxietate și depresie, sau experiențele oamenilor sunt influențate de anumiți factori psihologici? Analizele de mediere realizate de grupul de cercetare britanic au scos la iveală următoarele rezultate: chiar dacă istoricul de viață poate produce anxietate și depresie, factorii psihologici sunt cei care fac diferența atunci când te uiți la intensitatea acestor simptome. Mai exact, cercetătorii au descoperit că anumite variabile psihologice (lipsa unui stil de coping adaptativ, ruminarea și auto-învinovățirea) mediază puternic relația cauzală dintre evenimentele de viață traumatice și simptomele de anxietate și depresie. Cu alte cuvinte, modul de gândire în care oamenii reflectă asupra evenimentelor de viață și asupra propriei persoane determină impactul pe care traumele și problemele sociale sau familiale le au asupra simptomelor de anxietate și depresie.

Concluzia cercetătorilor britanici este în acord cu un număr tot mai mare de studii clinice care arată că factorii psihologici joacă un rol fundamental în dezvoltarea problemelor de sănătate mintală și fiziologică. Aceste date sunt încurajatoare din următorul punct de vedere: Nu putem schimba istoricul de viață al unui individ, dar îl putem ajuta să își schimbe modul de gândire. Astfel, sunt mai mari șansele ca evenimentele traumatice să nu îl afecteze atât de mult încât să dezvolte probleme de anxietate sau depresie. Într-adevăr există deja numeroase studii de psihologice clinică care au confirmat că variabilele psihologice critice pentru dezvoltarea anxietății și depresiei, precum cele identificate în acest studiu, pot fi modificate cu succes prin procedurile de psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Studiul publicat în Octombrie 2013 a fost realizat de un grup de cercetare condus de Prof. Peter Kinderman de la Institutul de Psihologie al Universității Liverpool, având un eșantion de 32.000 de oameni (cel mai mare studiu de acest fel din Marea Britanie). Astfel de cercetări sunt binevenite, dat fiind că problemele de sănătate mintală sunt cauza principală de dizabilitate în EU. De exemplu, în Marea Britanie se estimează că 1 din 4 oameni suferă de o problemă de sănătate mintală, ceea ce aduce costuri anuale directe de 41.8 mld de lire, iar costurile economice datorate productivității reduse la locul de muncă se estimează a fi și mai mari.

Articolul este disponibil online gratuit la adresa: click aici (fereastră nouă)

Articole

TratamentAnxietate.ro

articole publicate

  • Sinele în viitor. Reducerea depresiei prin exerciții de imagerie.|http://www.tratamentanxietate.ro/reducerea-depresiei-prin-exercitii-de-imagerie/|depresie,imagerie,despre sine|Psih. Denise Tofan|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/11/imageria_pozitiva_reduce_depresia.jpg
  • Anxietatea ca trăsătură: factor de vulnerabilitate|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-ca-trasatura-factor-de-vulnerabilitate/|anxietate ca trasatura,vulnerabilitate|Psih. Denise Tofan|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/10/art_anxietate_trasatura_1.jpg
  • Ce se ascunde în spatele rezistenței pacienților?|http://www.tratamentanxietate.ro/ce-se-ascunde-spatele-rezistentei-pacientilor/|psihoterapie,rezistente,obstacole|Psih. Denise Tofan|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/10/art_rezistenta_pacienti_zid_cetate.jpg
  • Teama de respingere afectează relațiile|http://www.tratamentanxietate.ro/teama-de-respingere-afecteaza-relatiile/|teamă,respingere,relații sociale|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/05/articol_cuplu_neincredere_distanta_mic.jpg
  • Emoțiile în viața de zi cu zi|http://www.tratamentanxietate.ro/emotiile-in-viata-de-zi-cu-zi/|emoții,bucuriet,anxietate,adulți|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/02/art_emo_iubire.jpg
  • Depresia AMBILOR părinți afectează sănătatea copiilor|http://www.tratamentanxietate.ro/depresia-ambilor-parinti-afecteaza-sanatatea-copiilor|părinți,tați,depresie,copii|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2018/01/art_depresie_tati.jpg
  • Efectele anxietății sociale asupra relațiilor de cuplu|http://www.tratamentanxietate.ro/efectele-anxietatii-sociale-asupra-relatiilor-de-cuplu/|anxietate sociala,probleme cuplu|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/06/cuplu_critica.jpg
  • Formarea relațiilor interpersonale în anxietatea socială: rolul emoțiilor pozitive și al anxietății|http://www.tratamentanxietate.ro/formarea-relatiilor-in-anxietatea-sociala-rolul-emotiilor|anxietate sociala,relatii interpersonale,emotii pozitive|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/12/interconectare-mic.jpg
  • Prevenția anxietății și depresiei prin modificarea îngrijorării excesive și a ruminației|http://www.tratamentanxietate.ro/preventia-anxietatii-si-depresiei-prin-modificarea-ingrijorarii-excesive-si-a-ruminatiei/|depresie,anxietate,ruminatie,ingrijorare,terapie|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/04/ruminatie.jpg
  • Cum ne reglăm emoțiile?|http://www.tratamentanxietate.ro/cum-ne-reglam-emotiile/|emoții,reglare emoțională,autocontrol|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/03/reglarea-emotionala.jpg
  • Complet diferiți la 14 și la 77 de ani: personalitatea se schimbă|http://www.tratamentanxietate.ro/personalitatea-se-schimba-pe-parcursul-vietii/|personalitate,dezvoltare,varsta a treia|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/03/imagine_personlitate.jpg
  • Programele de mindfulness pe harta sănătății mentale|http://www.tratamentanxietate.ro/mindfulness-si-sanatatea-mentala/|meditatie,mindfulness,anxietate,depresie,tratament|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/02/imagine_buddha-mic.jpg
  • Depresia perinatală și dezvoltarea creierului la copii|http://www.tratamentanxietate.ro/depresia-perinatala-si-dezvoltarea-creierului-la-copii/|mame,copii,creier,dezvoltare,sarcină|Psih. Alexandra Marian|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/02/depresia_perinatala_dezvoltarea_creierului-mic.jpg
  • Credințele despre emoții și fobia socială|http://www.tratamentanxietate.ro/credintele-despre-emotii-si-fobia-sociala/|fobie socială,convingeri,emoții,interacțiuni sociale|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2013/02/fobie_sociala_teama_evaluari-scurt.jpg
  • Sarcina duce la schimbări de durată în creierul viitoarelor mame|http://www.tratamentanxietate.ro/sarcina-modifica-creierul-viitoarelor-mame/|mame,sarcina,copii,creier,dezvoltare|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/01/femeie-insarcinata.jpg
  • Prietenii imaginari. Motiv de îngrijorare sau de bucurie?|http://www.tratamentanxietate.ro/prietenii-imaginari-motiv-de-ingrijorare-sau-de-bucurie/|copii,prieteni imaginari,limbaj,dezvoltare,părinți|Psih. Noela Anastasia|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/articol-prieteni-imaginari-mic.jpg
  • Asumarea riscului în adolescență sau lupta dintre rațiune și emoție|http://www.tratamentanxietate.ro/asumarea-riscului-adolescenta-o-lupta-intre-ratiune-si-emotie/|adolescenti,dezvoltare,creier,asumare riscuri|Psih. Alexandra Cioban|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/01/adolescenti-consum-alcool.jpg
  • Mediul familial conflictual: factor de risc pentru dezvoltarea creierului la copii și adolescenți|http://www.tratamentanxietate.ro/conflictele-in-familie-risc-dezvoltare-creier-copii/|adolescenți,mediu familial,creier,dezvoltare,părinți|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/certuri_parinti_dezvoltare_creier_adolescenti-mic.jpg
  • Putem reprograma creierul să “elimine” frica?|http://www.tratamentanxietate.ro/putem-reprograma-creierul-sa-elimine-frica/|creier,fobie,frica,stres posttraumatic|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2017/01/creier-neurofeedback-anxietate.jpg
  • Absența îndelungată a părinților duce la întârzieri în dezvoltarea creierului la copii|http://www.tratamentanxietate.ro/absenta-parintilor-intarzie-dezvoltarea-creierului-la-copii/|copii,creier,dezvoltare,părinți|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/copii_dezvoltare_creier.jpg
  • Anxietatea socială și comunicarea online. Tehnologia ne aduce mai aproape sau ne îndepărtează?|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-sociala-si-comunicarea-online/|anxietate socială,social media,adolescenți,comunicare|Psih. Doris Rogobete|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/anxietate_sociala_social_media_adolescenti.jpg
  • Hipersensibilitatea la amenințări impredictibile: factor comun în tulburările de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/hipersensibilitatea-la-amenintari-impredictibile-factor-comun-in-tulburarile-de-anxietate/|anxietate,hipervigilenta,fobie sociala,frica|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/frica_de_necunoscut_amenințare_anxietate-mic.jpg
  • Sportul: factor major de protecție împotriva depresiei|http://www.tratamentanxietate.ro/sportul-factor-de-protectie-impotriva-depresiei/|depresie,activitate fizică,tratament|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/activitate_fizica_sport_tratament_depresie-mic.jpg
  • Rolul tatălui în apariția anxietății sociale la copii – protecție și/sau vulnerabilitate?|http://www.tratamentanxietate.ro/rolul-tatalui-in-anxietatea-sociala-la-copii/|anxietate sociala,copii,parinti|Psih. Doris Rogobete|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/rolul-tatalui-in-anxietatea-sociala-copii.jpg
  • Stresul major în adolescență afectează creierul în mod diferit la băieți și fete|http://www.tratamentanxietate.ro/stresul-afecteaza-creierul-diferit-la-baieti-si-la-fete/|adolescenti,stres,creier,PTSD|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/trauma_adolescenti.jpg
  • Meditația mindfulness: o nouă frontieră în tratamentul tulburărilor mentale?|http://www.tratamentanxietate.ro/meditatia-mindfulness-in-tratamentul-tulburarilor-mentale/|meditatie,mindfulness,tratament|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/meditatia-mindfulness-in-terapie.jpg
  • Tratamentul fobiei sociale: terapie cognitiv-comportamentală de grup versus reducerea stresului prin tehnici de mindfulness|http://www.tratamentanxietate.ro/terapie-de-grup-sau-mindfulness-pentru-fobia-sociala/|meditatie,mindfulness,terapie,anxietat sociala|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/terapie-pentru-anxietate-sociala-mic.jpg
  • Terapiile online sunt eficiente pentru tulburarea de anxietate generalizată|http://www.tratamentanxietate.ro/terapia-online-eficienta-pentru-anxietatea-generalizata/|terapie online,anxietate generalizata|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/anxietate_ingrijorare.jpg
  • Tratamentul depresiei prin terapie online|http://www.tratamentanxietate.ro/tratamentul-depresiei-prin-terapie-online/|depresie,terapie online|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/12/tratament-online-depresie.jpg
  • Managementul procrastinării prin terapie cognitiv-comportamentală online|http://www.tratamentanxietate.ro/managementul-procrastinarii-prin-terapie-online/|terapie online,procrastinare|Psih. Alina Buza|nou|http://www.tratamentanxietate.ro/wp-content/uploads/2016/11/fig_art_procrastinare.jpg
  • Consumul excesiv de alcool produce modificări în creier care cresc susceptibilitatea pentru probleme de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/consumul-de-alcool-produce-modificari-in-creier-cu-risc-pentru-anxietate/|alcool,creier,anxietate|Psih. Mihaela Selescu
  • Atașamentul anxios, anxietatea socială și depresia – cum se leagă ele și unde putem interveni?|http://www.tratamentanxietate.ro/atasamentul-anxios-anxietatea-sociala-si-depresia/|atasament,anxietate sociala,depresie|Psih. Simona Călinici
  • Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât bine|http://www.tratamentanxietate.ro/co-ruminatia-si-depresia-in-adolescenta/|adolescenti,ruminatie,depresie|Psih. Alexandra Marian
  • Consultații psihologice online – gratuite – pentru anxietate și depresie|http://www.tratamentanxietate.ro/consultatii-psihologice-online-gratuite-pentru-anxietate-si-depresie/|consultatii,anxietate,depresie|Psih. Liviu Crișan
  • Insomnia la adolescenți: factor de risc pentru anxietate și depresie|http://www.tratamentanxietate.ro/insomnia-la-adolescenti-factor-de-risc-pentru-anxietate-si-depresie/|insomnie,adolescenti,depresie,anxietate|Psih. Mădălina Năstase
  • Renunțatul la fumat ar putea reduce problemele de anxietate și abuzul de alcool|http://www.tratamentanxietate.ro/renuntatul-la-fumat-ar-putea-reduce-problemele-de-anxietate-si-abuzul-de-alcool/|anxietate,alcool,fumat|Psih. Paula Stroian
  • Consumul ridicat de grăsimi poate induce modificări în creier care favorizează anxietatea şi depresia|http://www.tratamentanxietate.ro/consumul-ridicat-de-grasimi-poate-induce-modificari-in-creier-care-favorizeaza-anxietatea-si-depresia/|alimentatie,grasimi,creier,anxietate,depresie|Psih. Mihaela Selescu
  • Presiunea de a nu afișa emoțiile negative la locul de muncă poate duce la anxietate, epuizare emoțională și nemulțumire în relația de cuplu|http://www.tratamentanxietate.ro/presiunea-de-a-nu-afisa-emotiile-negative-la-locul-de-munca-poate-duce-la-anxietate-epuizare-emotionala-si-nemultumire-in-relatia-de-cuplu/|emotii,locul de munca,anxietate,probleme cuplu|Psih. Paula Stroian
  • Presiunea de a fi constant conectaţi la reţelele de socializare i-ar putea face pe adolescenţi mai anxioşi şi deprimaţi|http://www.tratamentanxietate.ro/presiunea-de-a-fi-constant-conectati-la-retelele-de-socializare-i-ar-putea-face-pe-adolescenti-mai-anxiosi-si-deprimati/|adolescenti,anxietate,facebook,retele sociale|Psih. Mihaela Selescu
  • Ce efecte negative au stresul și anxietatea asupra creierului?|http://www.tratamentanxietate.ro/ce-efecte-negative-au-stresul-si-anxietatea-asupra-creierului/|stres,anxietate,creier|Psih. Mădălina Năstase
  • Prevenția anxietății la copiii ai căror părinți suferă de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/preventia-anxietatii-la-copiii-ai-caror-parinti-sufera-de-anxietate/|anxietate,parinti,copii|Psih. Mădălina Năstase
  • Sedentarism și anxietate – există o legătură?|http://www.tratamentanxietate.ro/sedentarism-si-anxietate-exista-o-legatura/|sedentarism,anxietate|Psih. Paula Stroian
  • Utilizarea telefonului mobil: este o problemă pentru sănătatea mentală?|http://www.tratamentanxietate.ro/utilizarea-telefonului-mobil-este-o-problema-pentru-sanatatea-mentala/|sanatate,telefon mobil|Psih. Mihaela Selescu
  • Lansarea primului studiu clinic din România pentru tratamentul Tulburării de Panică prin psihoterapie online|http://www.tratamentanxietate.ro/primul-studiu-clinic-din-romania-tratamentul-tulburarii-de-panica-prin-psihoterapie-online/|terapie online,panica,studiu|Psih. Liviu Crișan
  • Sănătatea mentală a mamei este esențială pentru sănătatea mentală a copilului|http://www.tratamentanxietate.ro/sanatatea-mentala-mama-si-copil/|parinti,copii,anxietate,depresie|Psih. Claudia Găgeanu
  • Insomnia cronică este un factor de risc pentru dezvoltarea anxietății|http://www.tratamentanxietate.ro/insomnia-cronica-factor-de-risc-pentru-anxietate/|insomnie,anxietate|Psih. Claudia Găgeanu
  • Fobia socială nu este același lucru cu timiditatea|http://www.tratamentanxietate.ro/fobia-sociala-nu-este-acelasi-lucru-cu-timiditatea/|anxietate sociala,timiditate,copii|Psih. Claudia Găgeanu
  • Stresul posttraumatic și consumul de alcool în rândul studenților: un cerc vicios|http://www.tratamentanxietate.ro/stresul-posttraumatic-si-consumul-de-alcool-in-randul-studentilor-un-cerc-vicios/|alcool,PTSD,stres,trauma,studenti|Psih. Liviu Crișan
  • Tratamentul fricii… în timpul somnului!|http://www.tratamentanxietate.ro/tratamentul-fricii-in-timpul-somnului/|creier,frica,tratament|Psih. Liviu Crișan
  • Anxietatea: risc mai mare de suicid decât depresia?|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-risc-mai-mare-de-suicid-decat-depresia/|anxietate,depresie,suicid|Psih. Liviu Crișan
  • Anxietatea cronică se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral (AVC)|http://www.tratamentanxietate.ro/anxietatea-cronica-se-asociaza-cu-risc-crescut-de-avc/|creier,AVC,anxietate|Psih. Liviu Crișan
  • Tratamentul anxietății prin neurofeedback|http://www.tratamentanxietate.ro/neurofeedback-terapia-anxietatii-prin-observarea-si-antrenarea-activitatii-creierului/|tratament,anxietate,creier|Psih. Liviu Crișan
  • Cauze și mediatori ai anxietății și depresiei|http://www.tratamentanxietate.ro/cauze-si-mediatori-ai-anxietatii-si-depresiei/|cauze,anxietate,depresie|Psih. Liviu Crișan
  • Epidemiologia tulburărilor de anxietate|http://www.tratamentanxietate.ro/epidemiologia-tulburarilor-de-anxietate/|statistici,anxietate|Psih. Liviu Crișan
  • Diagnostic diferențial: Anxietate socială vs. Panică|http://www.tratamentanxietate.ro/diagnostic-anxietate-sociala-vs-panica/|diagnostic,anxietate sociala,panica|Psih. Liviu Crișan
  • Efectele psihoterapiei și medicației anxiolitice asupra creierului|http://www.tratamentanxietate.ro/neurofiziologie-psihoterpie-medicatie/|tratament,medicamente,anxietate,creier|Psih. Liviu Crișan