Tag Archives: depresie

Sinele în viitor. Reducerea depresiei prin exerciții de imagerie.

Psiholog Denise Tofan

Autor

Psiholog Denise Tofan

Psihoterapeut

Psiholog la COGNITROM

TratamentAnxietate.ro

Reducerea depresiei prin exerciții de imagerieImaginați-vă cum va începe weekend-ul dumneavoastră. Luați-vă un minut să îl vizualizați. Ce activități faceți, ce senzații trăiți, cum vă simțiți, cum se derulează acțiunea?
Iată un posibil scenariu:

E sâmbătă dimineața târziu. Mă trezesc liniștit/ă, mă dau jos din pat și-mi vâr picioarele în papucii confortabili de casă. Nu se aude niciun ceas care să ticăie „trebuie să fii gata, trebuie să pleci în 30 de minute, mai ai 5 minute”. E liniște și am timp berechet să parcurg rutina de dimineață în tihnă. Ies pe balcon și trag cu nesaț aer rece în piept; se aud doar vântul și câte-o mașină care-l taie în viteză. Mirosul cafelei puse la fiert mă cheamă în casă. Simt o plăcere intensă la gândul că voi putea savura micul dejun, fără grabă. Mă așez pe scaunul alb de la masa din bucătărie și mă apuc să plimb cuțitul între unt, gem și felia aspră, ușor prăjită, de pâine. „Îmi voi da timp să termin cartea pe care am început-o, iar apoi îl voi suna pe… și vom…”

Episodul poate continua cu descrieri despre oamenii pe care îi veți întâlni, spațiile în care veți merge, felul cum se vă veți simți și alte detalii care compun experiența episodului proiectat în viitor (vizuale, auditive, gust, miros, cum vă vedeți pe dumneavoastră, cum sunt așezate obiectele în spațiu, ce gândiți etc). Acesta este un exemplu de gândire episodică proiectată în viitor. Spre deosebire de memoria episodică, ce ne permite să retrăim mintal evenimente care au avut loc într-un spațiu și timp specifice, acest tip de gândire ne permite preexperimentarea și proiectarea sinelui în evenimente viitoare specifice, plauzibil să aibă loc.

Cineva care își imaginează un episod din viitorul său apropiat îl compune din detalii privitoare la propria experiență. În funcție de particularitățile fiecăruia, anumite părți pot fi accentuate sau nu, episodul poate fi vivace sau monoton, specific ori vag, valența trăirilor afective poate varia de la pozitiv la negativ sau se poate ca acestea să nu fie menționate deloc. Cum a fost scenariul pe care vi l-ați imaginat?

Scenariul pe care vi l-am propus noi ar putea aparține unei persoane cu o stare de spirit relativ bună, fără elemente de patologie a dispoziției. Însă în cazul persoanelor care suferă de depresie sau disforie, proiectarea unui episod cu sine în viitor capătă nuanțe diferite. În rândul acestor patologii putem observa prezența distorsiunilor prospective:

  • probabilitate mai mare de a proiecta un eveniment negativ;
  • dificultate în imaginarea unor episoade viitoare pozitive;
  • imageria lipsită de vivacitate și de specificitate (în special pentru episoadele pozitive);
  • sunt descrise mai degrabă reacții emoționale negative;
  • probabilitatea împlinirii unor scopuri viitoare și controlul asupra lor sunt scăzute.

Gândirea episodică proiectată în viitor este un proces cognitiv relaționat cu planificarea și setarea obiectivelor, iar prezența distorsiunilor, în special lipsa de vivacitate și specificitate a imageriei, poate afecta abilitatea indivizilor de a prezice succesul în viitor. Abilitatea de a-ți imagina episoade viitoare pozitive este asociată cu optimismul, care e puternic relaționat cu starea de bine. Așadar, prezența acestor dificultăți pare să aibă legătură cu pesimismul și lipsa de speranță din depresie („La ce bun să încerc să-mi ating obiectivele, dacă oricum nu cred că voi reuși?”).

Cum s-ar putea corecta aceste distorsiuni caracteristice depresiei și disforiei? Exerciții de imagerie. Simularea unor episoade pozitive proiectate în viitor, sugerează Boland și colaboratorii (2018), ar putea fi de folos pentru a corecta distorsiunile prospective. În urma unor cercetări în care subiecți cu disforie au fost antrenați să-și imagineze episoade pozitive cu ei în viitor s-a constatat că:

  • a crescut: probabilitatea ca evenimente viitoare pozitive să aibă loc; vivacitatea raportată a episoadelor pozitive; controlul perceput asupra evenimentelor pozitive și negative; importanța evenimentelor pozitive;
  • a scăzut: probabilitatea ca evenimente viitoare negative să aibă loc; vivacitatea raportată a episoadelor negative; importanța evenimentelor negative.

Aceste rezultate indică spre posibile aplicații clinice pentru cazurile de depresie sau disforie. Dacă persoanele care suferă de aceste patologii au dificultăți în a-și imagina evenimente pozitive, e puțin probabil să se aștepte la succes atunci când își setează obiective. Acest bagaj îi poate face să pornească demotivați înspre atingerea obiectivelor. Așadar, modificarea predicțiilor, prin simularea unor episoade pozitive s-ar putea să crească, cel puțin temporar, nivelul de optimism. Totodată, prin faptul că persoanele simulează acest tip de evenimente, le face să pară mai plauzibile și mai controlabile, crescând astfel motivația de a atinge obiectivele propuse. Mai multe date sunt necesare pentru a ști dacă efectul obținut în urma unei sesiuni de simulare se păstrează în timp sau dacă e nevoie de reiterări.

Înainte de final, haideți să reluăm exercițiul. Imaginați-vă, într-un mod pozitiv și cât mai specific, cum va începe weekendul dumneavoastră. Vizualizați locul în care vă aflați și lucrurile care vă înconjoară, oamenii din preajmă, emoțiile pe care le trăiți, senzațiile pe care le aveți. Dați-vă timp să vizualizați cât mai detaliat cum se derulează acest episod pozitiv.

Bibliografie:

Boland, J., Riggs, K. J., & Anderson, R. J. (2018). A brighter future: The effect of positive episodic simulation on future predictions in non-depressed, moderately dysphoric & highly dysphoric individuals. Behaviour research and therapy, 100, 7-16.
Moustafa, A. A., Morris, A. N., & ElHaj, M. (2018). A review on future episodic thinking in mood and anxiety disorders. Reviews in the neurosciences.

Terapia depresiei

Cum merg lucrurile în viața dvs.? Simțiți că de o vreme încoace nu mai găsiți plăcere în nimic sau trăiți o stare de tristețe în majoritatea timpului? Este posibil să traversați un episod depresiv. Depresia este o problemă de sănătate mintală frecventă și serioasă. Ea se manifestă printr-o serie de simptome specifice care durează cel puțin două săptămâni și sunt prezente aproape în fiecare zi.

Simptomele se exprimă prin:

  • emoții (stare accentuată de tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii, iritabilitate),
    comportamente (agitație sau lentoare motorie, izolarea de prieteni sau familie, renunțarea la activitățile plăcute),
  • reacții fiziologice (oboseală cronică, creșterea sau scăderea poftei de mâncare, insomnie sau nevoie crescută de somn)
  • modul de funcționare a minții (dificultăți de concentrare, devalorizarea propriei persoane, pesimism).

Probabil vreți să aflați mai multe despre aceasta, așa că vom încerca să răspundem la câteva întrebări care s-ar putea să fi apărut în mintea dumneavoastră.

Cum pot ști dacă am depresie?

Deși uneori ne este greu și ne simțim rău, o perioadă tranzitorie de tristețe nu e același lucru cu depresia. Totuși, pentru a ști despre ce e vorba în cazul dumneavoastră, recomandăm să vă faceți o evaluare a stării. Clinica Depreter vine în ajutorul dumneavoastră punându-vă la dispoziție un instrument de screening online pentru depresie, gratuit. Tot ce trebuie să faceți este să vă creați un cont gratuit (inscriere) și apoi să parcurgeți întrebările menite să detecteze un posibil diagnostic de depresie. Evaluarea din Depreter a fost construită de specialiști și este validată științific, conform criteriilor internaționale de diagnostic al depresiei. În urma acestei evaluări veți primi un raport imediat și veți afla dacă e posibil sau nu să aveți depresie. Totodată, specialiștii clinicii oferă recomandări cu privire la ce puteți face în continuare.

Dacă ați identificat la starea dvs. mai multe simptome specifice depresiei, este important să știți că există soluții. Puteți primi ajutor de specialitate aici: https://www.depreter.ro/. Clinica Depreter este singura clinică online pentru tratamentul depresiei, la care au acces pacienți, terapeuți și medici. În prezent este deservită de peste 200 de psihoterapeuți licențiați.

Ce pot face dacă am depresie?

Dacă în urma raportului primit aflați că aveți depresie, nu vă pierdeți speranța. Clinica online Depreter a fost construită pentru a oferi ajutor persoanelor care se confruntă cu depresia. Prin intermediul Depreter puteți primi tratament (psihoterapie) oriunde v-ați afla și-l puteți accesa de pe orice dispozitiv: laptop, tabletă, telefon. Tratamentul a fost construit de psihoterapeuți specializați în terapia tulburărilor mintale. În acest moment, în cadrul clinicii online Depreter puteți accesa tratamentul independent sau puteți alege să fiți asistați de unul dintre pishoterapeuții clinicii noastre, în cadrul unor ședințe de video-terapie.

Ce este psihoterapia online? Depreter

Programul de psihoterapie online este o formă de tratament structurat pe module terapeutice multimedia (informații scrise, imagini, video-uri). O parte din aceste module terapeutice pot fi accesate gratuit, în urma creării contului. Puteți să beneficiați de toate serviciile Depreter pe cont-propriu (după propriul program, urmând instrucțiunile care vi se oferă la fiecare pas) sau cu asistența unui psihoterapeut, pe care să îl consultați prin mesaje sau prin ședințe de psihoterapie online. În cadrul tratamentului veți afla:

  • care sunt cauzele depresiei
  • cum a apărut depresia în cazul dumneavoastră și de ce vă este greu să o depășiți
  • tehnici specifice prin care să reduceți stările negative și să obțineți mai mult control asupra emoțiilor
  • cum să combateți lipsa de motivație și ineficiența în lucru
  • cum să readuceți emoțiile pozitive în viață, cum să restabiliți legătura cu ceilalți și să obțineți suport social
  • cum să dezamorsați gândurile negative
  • cum să descoperiți o nouă filosofie de viață

Puteți viziona cum funcționează screening-ul pentru depresie și tratamenul psihologic în Depreter în următorul video.

Dacă doriți să aflați mai multe informații despre ce este depresia și care sunt efectele ei, accesați secțiunea Informații despre depresie. Împărtășiți lucrurile pe care le-ați aflat și cu alte persoane cărora le-ar putea fi de folos.

Facebook/depreter.ro

 


DEPRETER este o clinică online de terapie a depresiei în care pacienți din România și din străinatate sunt preluați de specialiști și colaboratori ai Centrului de Psihoterapie Cognitrom. Clinica online funcționează din noiembrie 2018 (Comunicat de presă – lansare clinica online Depreter).

Depresia AMBILOR părinți afectează sănătatea copiilor

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Părinții sunt modele pentru copiii lor. Copiii îi observă, preiau din atitudinile și comportamentele lor și le internalizează. Învață de la ei cum să se poarte cu sine și cu ceilalți și cum să privească viața. În dorința de a-și ajuta copiii, părinții adesea li se dedică pe deplin și dorințele ori suferințele proprii rămân în plan secundar. Adesea însă, a-și ajuta copilul înseamnă a se ajuta pe ei înșiși. Dacă părinții se simt bine, copiii vor învăța de la ei să se simtă bine, dacă părinții se simt rău și copiii vor suferi.

Un studiu recent publicat în The Lancet Psychiatry a arătat că adolescenții ai căror tați au un istoric de depresie prezintă un risc ridicat de a dezvolta și ei depresie. Aceste date vin în completarea unor informații deja bine documentate: unul dintre cei mai mari factori de risc pentru dezvoltarea depresiei în adolescență este depresia maternă.

Depresia se poate trata online și în România! Clinica online DEPRETER oferă românilor de pretutindeni ajutorul de care au nevoie în caz de depresie: evaluare și diagnostic, tratament psihologic, ședințe online cu un psihoterapeut, forum de discuții cu alți pacienți. Accesați www.depreter.ro pentru terapia depresiei. [noiembrie 2018]

Înainte de publicarea acestui studiu, informațiile despre riscul ca un copil al cărui tata are depresie să dezvolte și el depresie în adolescență erau inconsistente. Adesea, depresia paternă trece neobservată și netratată (ex. tatăl se concentrează să ofere suport mamei și ignoră propriile simptome; bărbații sunt mai puțin predispuși să caute tratament). Astfel, autorii au investigat relația dintre depresia paternă și depresia copiilor lor în adolescență.

Au folosit date din două cohorte prospective:

  • 8565 de copii din Irlanda, au fost recrutați în studiu la 9 luni după naștere; au fost evaluați pentru depresie la vârsta de 13 ani; părinții au fost evaluați pentru depresie când copii aveau 9 ani și apoi la 13 ani.
  • 18818 copii din UK au recrutați la 9-11 luni după naștere; au fost evaluați pentru depresie la vârsta de 14 ani; părinții au fost evaluați pentru depresie când copiii lor aveau 7 ani și apoi la 14 ani.

Per total, 366 din 13838 de tați au avut rezultate pozitive la screening-ul pentru depresie.

Cercetătorii au făcut câteva descoperiri importante:

  • Simptomele depresive ale taților au fost puternic asociate cu simptomele depresive ale copiilor lor în adolescență.
  • Această asociere a fost independentă de, și nu a fost diferită în magnitudine de, asocierea dintre depresia maternă și simptomele depresive ale copiilor în adolescență: depresia paternă afectează copiii la fel de mult ca și depresia maternă.
  • Simptomele depresive ale părinților sunt asociate: dacă unul dintre părinți are depresie, crește riscul ca și celălalt părinte să dezvolte depresie.
  • Dacă ambii părinți au depresie, copilul prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta depresie în adolescență, comparativ cu un copil care are un singur părinte cu depresie.
  • Nu au existat diferențe în magnitudinea riscului între tații biologici și tații adoptivi: deși influențele genetice sunt și ele importante, datele arată că transmisia intergenerațională a depresiei apare predominant prin mecanisme ce țin de mediu (ex. modelarea socială a stilurilor de gândire depresive, dificultățile pe care părinții cu depresie le au în relația părinte-copil).

Având în vedere că trei sferturi dintre adulții cu depresie raportează că problemele lor de sănătate mentală au început în adolescență și că incidența depresiei pare să crească semnificativ în jurul vârstei de 13 ani, intervențiile preventive ar trebui să țintească factorii de risc, începând din adolescența timpurie. Până acum, programele de prevenție a depresiei la adolescenți au implicat mai mult mamele. Însă, efectul depresiei paterne asupra copiilor nu este deloc neglijabil și implicarea taților în programe de prevenție este la fel de importantă.

Sănătatea mentală a ambilor părinți este definitorie pentru sănătatea mentală a copiilor lor.

Bibliografie

Lewis, G., Neary, M., Polek, E., Flouri, E., & Lewis, G. (2017). The association between paternal and adolescent depressive symptoms: evidence from two population-based cohorts. The Lancet Psychiatry, 4(12), 920-926.

Prevenția anxietății și depresiei prin modificarea îngrijorării excesive și a ruminației

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Cu toții știm că este mai ușor să previi îmbolnăvirea decât să tratezi boala. Practicile din sfera sănătății țintesc, pentru viitorul nu foarte îndepărtat, trecerea de la tratarea bolilor înspre predicția și detectarea cât mai timpurie a simptomelor și stoparea evoluției lor pentru a preveni instalarea bolii. Într-o societate ideală, focusul va fi orientat înspre sporirea sănătății și a longevității.

În sfera sănătății mentale multă vreme a fost prioritară dezvoltarea unor tratamente pentru tulburările deja instalate, însă în ultimii ani tot mai mulți cercetători au argumentată necesitatea unor programe eficiente de prevenție a tulburărilor mentale, care să mai reducă din povara și distresul resimție de către cei afectați. Este bine cunoscut faptul că tulburările de anxietate și depresie sunt printre cele mai frecvente probleme de sănătate mentală. Cei afectați resimt un distres semnificativ iar calitatea vieții lor se deteriorează adesea destul de mult.

Cercetările de până acum referitoare la programele preventive pentru anxietate și depresie au arătat că atunci când intervențiile au fost focalizate (au identificat factori de risc modificabili și au intervenit țintit pentru schimbarea lor) și selective (au fost oferite persoanelor aflate la risc pentru psihopatologie) s-au obținut rezultate mult mai bune decât în cazul intervențiilor preventive generale (programe generale de terapie; de ex. CBT) și universale (oferite tuturor, fără pre-selecția celor cu risc mai ridicat). Pornind de la aceste date, Topper et al. (2017) și-au propus să dezvolte un program de prevenție a depresiei și a tulburării de anxietate generalizată pentru tinerii cu nivele ridicate de ruminație și îngrijorare. Aceștia au argumentat că ruminația și îngrijorarea constituie un factor de risc modificabil – pe care ei l-au numit gânduri negative repetitive, care este prezent și în anxietate și în depresie.

Autorii au selectat 251 de elevi de liceu și studenți (15-22 ani), care prezentau niveluri ridicate de gânduri negative repetitive (îngrijorare și ruminație), pentru a participa la studiu. Unii dintre ei au primit 6 ședințe de intervenție de grup, alții au primit 6 ședințe din aceeași intervenție dar livrată prin intermediul internetului iar alții au fost puși pe o listă de așteptare, urmând să primească tratament după încheierea studiului. Rezultatele au fost măsurate imediat după intervenție și apoi după 3 și după 12 luni.

Intervenția preventivă a constat într-o formă modificată a Terapiei Cognitiv-Comportamentale Focusată pe Ruminație – un tratament  folosit cu succes pentru ameliorarea îngrijorărilor, ruminației, simptomelor depresive și pentru prevenție la pacienții cu simptome depresive reziduale (Watkins et al., 2011). Tratamentul a vizat:

  • identificarea gândurilor negative repetitive, antecedentele și funcțiile lor;
  • înlocuirea sau întreruperea acestui pattern de gândire, folosind strategii care promovează un stil de gândire alternativ funcțional, mai specific și mai focalizat și o abordare comportamentală adecvată.

În urma ambelor versiuni ale intervenției preventive (de grup sau pe internet) participanții au raportat o reducere semnificativă a gândurilor negative repetitive (îngrijorare și ruminație) dar și ameliorări semnificative ale simptomelor de anxietate generalizată și ale simptomelor de depresie în comparație cu participanții aflați pe lista de așteptare, care nu au raportat nicio ameliorare; efectele s-au menținut la 3 și 12 luni după tratament; totodată, prevalența depresiei la un an după tratament a fost semnificativ mai scăzută în cazul celor care au beneficiat de intervenție comparativ cu cei aflați pe lista de așteptare.

Rezumând, intervențiile preventive ce vizează în mod focalizat reducerea îngrijorării și a ruminației excesive par să fie eficiente pentru prevenția anxietății generalizate și a depresiei în cazul adolescenților și adulților tineri. Intervenția preventivă a ajutat la:

  • reducerea semnificativă a nivelurilor excesive de îngrijorare și ruminație;
  • ameliorarea semnificativă a simptomelor de anxietate și depresie;
  • scăderea prevalenței anxietății și depresiei un an mai târziu;

Articol recomandat:

Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât binePsih. Alexandra Marian

Bibliografie

Topper, M., Emmelkamp, P. M., Watkins, E., & Ehring, T. (2017). Prevention of anxiety disorders and depression by targeting excessive worry and rumination in adolescents and young adults: A randomized controlled trial. Behaviour Research and Therapy, 90, 123-136.

Watkins, E. R., Mullan, E., Wingrove, J., Rimes, K., Steiner, H., Bathurst, N., … & Scott, J. (2011). Rumination-focused cognitive-behavioural therapy for residual depression: phase II randomised controlled trial. The British Journal of Psychiatry, 199(4), 317-322.

Programele de mindfulness pe harta sănătății mentale

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

În ultimul sfert de secol, cercetătorii din domeniul psihologiei au emis o mulțime de idei despre motivele pentru care medităm. Unii au argumentat că este un mod de a combate stresul. Alții au sugerat că ne ajută să prevenim depresia. Iar alții i-au conferit beneficii la o scară mai largă, propunând ideea că ne ajută să facem față mai bine suferinței existențiale.

Programele de mindfulness pe harta sănătății mentalePrivite la început ca ceva hippie  și ciudat, practicile orientale de meditație au devenit în scurtă vreme foarte populare în Occident. Pe scurt, oameni de toate categoriile și națiile – directori de companii foarte, foarte ocupați, artiști, sportivi de performanță, adolescenți liberi și rebeli, oameni trecuți de prima tinerețe, nevoiași sau milionari, aparent neintersectabili pe traiectoria vieții, găsesc un punct de întâlnire în practica meditației mindfulness.

De ce ar alege acești oameni să stea tăcuți, cu ochii închiși, eventual cu picioarele încrucișate, focusându-se asupra respirației și încercând să își calmeze mintea?

O posibilă motivație: pentru a scăpa de suferință; oamenii trăiesc uneori descumpăniți, iritați, sictiriți în banalitatea cotidiană; nu se mai înțeleg pe ei înșiși și cu ei înșiși; nu se mai pot preocupa de problemele existențiale majore ori să-și valorifice potențialul. O altă posibilă motivație: pentru a se elibera de stres, de extenuare, de supraîncărcarea cu informație. Poate cu speranța fericirii. Și, desigur, unii oamenii care duc o viață bună și se simt împliniți practică meditația ca o formă de igienă mentală și de dezvoltare personală.

Pe scurt, meditația mindfulness (sau meditația contemplativă) se referă la un proces care duce la o stare mentală caracterizată de conștientizarea experienței prezente, observând gândurile proprii, senzațiile corporale, emoțiile, oricare și oricâte ar fi ele, cu deschidere, curiozitate și acceptare (Jon Kabat-Zinn, 2003). Scopul meditației este nu de a scăpa de gândurile și de emoțiile noastre, ci de a le conștientiza și de a învăța cum să trăim cu ele. Ne putem imagina că gândurile noastre sunt ca norii. Norii vin și pleacă. Indiferent de grosimea norilor, deasupra lor, albastrul cerului rămâne nesfârșit. La fel ca norii și gândurile noastre sunt efemere, ele vin și pleacă. Noi însă nu suntem gândurile noastre. Noi suntem ca cerul care niciodată nu vine, niciodată nu pleacă, e mereu prezent.

Merită amintit că există și alte forme de meditație. De exemplu, meditația concentrativă – care presupune o formă de focalizare intensă, extremă a atenției asupra unui singur element; sau meditația transcedentală – care presupune repetarea unei mantre timp de câteva minute, cu scopul de a transcede într-o stare total lipsită de efort.

Mark Williams și Jon Kabat-Zin (2011), doi cercetători de referință pentru studiu meditației mindfulness aplicată în medicina comportamentală și psihologie, documentează traseul parcurs de practicile meditative străvechi până la întâlnirea lor cu știința. Ele își au rădăcinile în învățăturile buddhiste sacre practicate în mănăstirile din Asia în urmă cu 5000 de ani. Moștenite peste milenii, au fost practicate timp de multe decenii în retreat-urile și clinicile asiatice. Au intrat în conștiința populară vestică abia pe la începutul anilor ’80, când profesioniști din aria medicinei comportamentale s-au orientat spre noi moduri de a reduce stresul major asociat cu bolile cronice sau incurabile. Două momente importante marchează începutul integrării meditației mindfulness în știință:

  1. În 1979, John Kabat-Zinn a pus bazele primului program de reducere a stresului pe baza tehnicilor de meditație mindfulness; acesta a fost dezvoltat pentru a-i ajuta pe oamenii care sufereau de probleme de sănătate cronice ori incurabile să facă mai bine față stresului asociat cu boala.
  2. În 2002, Zindel Segal, Mark Williams, și John Teasdale au dezvoltat terapia cognitivă bazată pe mindulness, cu scopul de a-i ajuta pe cei care au suferit episoade depresive majore să prevină recurența lor.

Aceste programe au acumulat suficient suport științific încât să pună bazele celui de-al treilea val de psihoterapii moderne (orientările terapeutice majore din psihologie au cunoscut mai multe etape: primul val a fost terapia comportamentală, al doilea val a fost marcat de terapiile cognitiv-comportamentale).

În anii ce au urmat, tot mai mulți psihologi au preluat tehnicile de meditație mindfulness. Lăsând la o parte ezoterismul oriental și încărcătura lor religioasă, le-au integrat în programe psihoterapeutice și au început să cerceteze de ce și cum funcționează și să le cartografieze eficiența pe harta tulburărilor mentale.

Jon Kabat-Zinn (2003) și Bishop și Hayes (2004) subliniază că ideea ce stă la baza meditației mindfulness este că prin reglarea atenției și orientarea spre momentul prezent cu deschidere, curiozitate și acceptare putem combate efectele stresului dăunător. Astfel: focusarea în prezent ne ajută să eliminăm cauzele stresului care cel mai adesea sunt plasate în trecut sau viitor; învățând să acceptăm experiențele vieții, reacționând într-o manieră mai degrabă reflectivă decât reflexivă, ne ajută să eliminăm comportamentele de evitare a experiențelor nedorite, ce se consideră că sunt responsabile de multiplicarea suferinței și menținerea multora dintre tulburările mentale; controlul respirației echilibrează răpunsurile sistemului nervos simpatic și parasimpatic, eliminând simptomele corporale ale distresului.

Programele terapeutice bazate pe meditația mindfulness au câteva trăsături esențiale, care le deosebesc meditația simplă sau de alte programe terapeutice. Crane și colegii săi (2016) clarifică aceste trăsături într-un studiu publicat în jurnalul Psychological Medicine: (1) Reunesc teorii și practici ale tradițiilor contemplative (mediație, yoga), științei și disciplinelor majore ale medicinei, psihologiei și educației. (2) Caută să abordeze cauzele suferinței umane și modul de a o diminua. (3) Fac asta prin încercarea de a construi o nouă relație cu experiențele de viață, relație caracterizată de focusarea atenției pe momentul prezent și pe acceptare lui. (4) Își propun să dezvolte o mai bună reglare a atenției, comportamentului și emoțiilor și să cultive bucuria, compasiunea și înțelepciunea. (5) Prin practica meditației mindfulness angajează participanții într-un proces de învățare prin experiență, baza pe introspecție și exerciții care le dezvoltă înțelegerea.

Cum se reunesc toate aceste trăsături pentru a produce un efect terapeutic? De exemplu, o persoană care întârzie la o ședință importantă la serviciu, s-ar putea să observe că pe lângă stresul de a întârzia se stresează în plus și din cauza gândului că toți colegii vor crede că este iresponsabilă. Apelând la o formă de terapie bazată pe mindfulness ar putea învăța să-și observe acest gând ca pe un eveniment mental. Să-i observe efectele asupra corpului și modul în care acesta generează și mai multe sentimente și gânduri care nu fuseseră parte din situația inițială. Treptat ajunge să înțeleagă că aceste gânduri nu sunt neapărat o reprezentare validă a realității.

Popularitatea crescândă a meditației mindfulness și a programelor bazate pe ele (ex. reducerea stresului prin tehnici de mindfulness, terapia cognitivă bazată pe mindfulness), sugerează că oamenii le găsesc de ajutor. Și, într-adevăr, sute de cercetări din psihologie se adaugă în fiecare an suportului științific consistent existent, privind eficiența acestor programe, mecanismele prin care practicarea meditației mindfulness duce la schimbare, sau cum se schimbă structura și funcționarea creierului prin practicarea meditației mindfulness. American Mindfulness Research Association (AMRA) înființată în 2013 cu scopul de a susține cercetarea și de a consolida baza de evidențe științifice despre mindfulness, ilustrează, în graficul de mai jos, amploarea fenomenului. Dacă în 1980 nu exista nici o cercetare științifică despre mindfulness, sau în 2000 s-au făcut 12 cercetări, în 2015 numărul studiilor publicate într-un singur an, în jurnale academice serioase, a ajuns la 674. Numai (AMRA) oferă o bază de date cu peste 4000 de cercetări despre mindfulness (fără a cuprinde și celelalte forme de meditație) dintr-o perspectivă a psihologiei contemplative și dintr-o perspectivă practică.grafic_cercetare_mindfulness

Cele mai tangibile rezultate ale practicării meditației mindfulness sunt felul în care reduce stresul, simptomele de anxietate și depresie. În prezent, acestea sunt cele mai răspândite probleme de sănătate mentală. Unii cercetătorii au numit stresul “ciuma neagră”, alții au numit depresia “boala secolului XXI”.

Mai mulți cercetători au analizat efectele terapiilor bazate pe mindfulness pentru o arie largă de probleme, reunind date din zeci de studii ce au inclus în total mii de oameni.

Piet și Hougaard (2011) au arătat că terapia cognitivă bazată pe mindfulness a redus semnificativ riscul de recădere, pentru pacienții cu depresie majoră aflați în remisie. Kuyken și colegii săi (2016) confirmă aceste rezultate. Mai mult decât atât, Hofmann și colegii săi (2010) au arătat că terapiile bazate pe mindfulness au nu doar un efect prevenitv, ci ajută și la ameliorarea semnificativă a simptomelor acute de depresie și a simptomelor de anxietate. Terapia a ajutat și la ameliorarea moderată a simptomelor acute de depresie și a simptomelor de anxietate asociate cancerului.

Khoury și colegii săi (2013) au analizat efectele terapiilor bazate pe mindfulness reunind datele din 209 studii ce au inclus 12145. Concluzia lor a fost că aceste terapii sunt în special eficiente pentru reducerea anxietății, depresiei și stresului, fiind mult mai eficiente în tratarea tulburărilor psihologice decât în tratarea simptomelor asociate cu probleme medicale.

În ultimii ani a crescut interesul pentru programele psihoterapeutice online. Spijkerman, Pots și Bohlmeijer (2016) și-au dorit să afle care sunt efectele intervențiilor online bazate pe mindfulness. Acești au analizat 15 studii riguroase și au concluzionat că terapiile online bazate pe mindfulness au cel mai mare efect asupra reducerii stresului, cele mai bune rezultate obținându-se dacă terapiile sunt ghidate de un terapeut. S-au obținut efecte mai mici dar importante și pentru anxietate și depresie.

Stresul cauzează inflamație, slăbește sistemul imunitar, afectează funcționarea creierului (în special cortexul prefrontal, responsabil, printre altele, cu raționamentul și luarea deciziilor) și este un factor de risc major pentru o mulțime de probleme de sănătate serioase, de la boli cardiovasculare sau cancer la depresie. S-a arătat că meditația mindfulness ajută la ameliorarea stresului, îmbunătățiea funcționării sistemului imunitar și reducerea inflamației din organism. De asemenea, s-au obținut beneficii și pentru reducerea abuzului de substanțe și îmbunătățirea comportamentului alimentar.

Rezumând, programele psihoterapeutice bazate pe mindfulness s-au dezvoltat la intersecția dintre cultura pragmatică a Occidentului cu universul profund spiritual al Orientului, dizolvând barierele dintre cele două lumi. Au intrat în cultura vestică la începutul anilor ’80 când a fost dezvoltat primul program de combatere a stresului prin tehnici de meditație mindfuness și mai târziu au fost adoptate de psihologie, odată cu dezvoltarea terapiei cognitive bazate pe mindfulness. De atunci au fost treptat integrate în practicile terapeutice uzuale din medicină, psihologie și neuroștiințe. În ultimii ani, chiar și domeniul afacerilor și sistemele de învățământ și-au îndreptat atenția spre practicile mindfulness.

Bibliografie

Crane, R. S., Brewer, J., Feldman, C., Kabat-Zinn, J., Santorelli, S., Williams, J. M. G., & Kuyken, W. (2016). What defines mindfulness-based programs? The warp and the weft. Psychological Medicine, 1-10.

Hofmann, S. G., Sawyer, A. T., Witt, A. A., & Oh, D. (2010). The effect of mindfulness-based therapy on anxiety and depression: A meta-analytic review. Journal of consulting and clinical psychology, 78(2), 169.

Kabat-Zinn, J. (2003). Mindfulness-based interventions in context: Past, present, and future. Clinical Psychology: Science and Practice, 10, 144 –156

Khoury, B., Lecomte, T., Fortin, G., Masse, M., Therien, P., Bouchard, V., … & Hofmann, S. G. (2013). Mindfulness-based therapy: a comprehensive meta-analysis. Clinical psychology review, 33(6), 763-771.

Kuyken, W., Warren, F. C., Taylor, R. S., Whalley, B., Crane, C., Bondolfi, G., … & Segal, Z. (2016). Efficacy of mindfulness-based cognitive therapy in prevention of depressive relapse: an individual patient data meta-analysis from randomized trials. JAMA Psychiatry, 73(6), 565-574.

Williams, M. G. & Kabat-Zinn, J. (2011): Mindfulness: diverse perspectives on its meaning, origins, and multiple applications at the intersection of science and dharma, Contemporary Buddhism: An Interdisciplinary Journal, 12(1), 1-18.

Piet, J., & Hougaard, E. (2011). The effect of mindfulness-based cognitive therapy for prevention of relapse in recurrent major depressive disorder: a systematic review and meta-analysis. Clinical psychology review, 31(6), 1032-1040.

Spijkerman, M. P. J., Pots, W. T. M., & Bohlmeijer, E. T. (2016). Effectiveness of online mindfulness-based interventions in improving mental health: A review and meta-analysis of randomised controlled trials. Clinical psychology review, 45, 102-114.

Depresia perinatală și dezvoltarea creierului la copii

Psiholog Alexandra Marian

Autor

Psih. Alexandra Marian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Depresia perinatală și dezvoltarea creierului la copiiDepresia a fost supradenumită „tulburarea secolului XX” și este o cauză primară de dizabilitate în majoritatea țărilor lumii. Statisticile înclină balanța înspre femei în ceea ce privește prevalența tulburării, iar în perioada sarcinii vulnerabilitatea femeilor este mai crescută. Cercetările recente acumulează tot mai multe dovezi că depresia perinatală (în timpul și imediat după naștere), se relaționează cu o serie de consecințe negative în ceea ce privește dezvoltarea intrauterină a fetusului și dezvoltarea ulterioară cognitivă, emoțională și socială a copilului (de exemplu: probleme de gestionare a emoțiilor, anxietate, comportamente opoziționiste, deficite atenționale, etc.) (Herba, Glover, Ramchandani, Rondon, 2016). Prin urmare, depresia maternă este catalogată ca fiind o problemă de sănătate globală.

Cum apar efectele negative în dezvoltarea copiilor?

Studii recente au evidențiat modificări în structura cerebrală a copiilor ale căror mame au avut depresie în timpul sau imediat după naștere. De exemplu, un studiu realizat în 2016 de cercetători canadieni ne arată că severitatea simptomelor de depresie maternă, evaluate pe parcursul celor trei trimestre de sarcină, dar și la 2-3 luni postnatal se asociază cu o dezvoltare atipică a creierului (ex. grosime corticală mai redusă, difuzivitate mai scăzută a substanței albe) la copiii acestora, evaluați la vârsta preșcolară (Lebel et al., 2016).

Cu ajutorul RMN și DTI (metode de neuroimagistică prin care se poate observa structura substanței albe și cenușii din creier), cercetătorii au pus în evidență două regiuni cerebrale care au prezentat o densitate corticală scăzută în relație cu simptomele de depresie perinatală. Este vorba despre arii corticale din lobul frontal drept și regiuni din lobii temporali. Aceste regiuni corticale stau la baza unor funcții cerebrale importante, cum ar fi inhibiția cognitivă (care ne poate fi de folos atunci ne dorim să reprimăm gânduri sau amintiri neplăcute sau atunci când vrem să favorizăm o acțiune nouă, în detrimentul unui răspuns automat) și controlul atențional (capacitatea de a ne menține atenția într-o activitate, pe o perioadă mai lungă de timp). O difuzivitate scăzută în substanța albă a fost observată în câteva arii din cortexul frontal, implicate în comunicarea eficientă a unor regiuni cerebrale responsabile cu procesarea și reglarea emoțiilor, luarea de decizii, etc. (Lebel et al., 2016).

Autorii studiului sugerează că particularitățile evidențiate în structura cerebrală pot fi o expresie a maturizării premature a creierului copiilor expuși la simptomele de depresie maternă, manifestate înainte și imediat după naștere. Depresia maternă perinatală, acționând ca o experiență negativă timpurie, poate “forța” maturizarea cerebrală prin angajarea prematură a unor procese care contribuie la specializarea creierului pentru funcționarea eficientă în mediul ecologic. Însă această maturizare prematură poate restrânge perioada în care creierul este sensibil la stimulările și particularitățile mediului în care îi este dat să funcționeze. (Lebel et al., 2016). Astfel, conexiuni cerebrale folosite rar (dar care ar putea fi întrebuințate ulterior) pot fi eliminate prematur. Practic, copilul vine în lume cu un creier deja specializat pentru un anumit mediu, lucru care poate atrage alterări în funcționarea cognitivă, emoțională și comportamentală de-a lungul vieții.

Cercetătorii ne atrag atenția că grosimea redusă a cortexului în lobul frontal este o caracteristică des întâlnită în studiile pe copii și adolescenți diagnosticați cu depresie sau cu risc pentru dezvoltarea tulburării. Concordanța dintre rezultatele acestui studiu și ale celor pe adolescenți cu depresie ne sugerează că structura cerebrală ar putea fi un posibil mecanism prin intermediul căruia copiii mamelor care au manifestat depresie perinatală sunt mai vulnerabili riscului de a dezvolta depresie (Lebel et al., 2016).

Care sunt mecanismele care explică efectele negative asociate depresiei perinatale?

Un potențial mecanism menționat de autori implică alterarea funcționării axei HPA (axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală), care este principalul sistem al organismului de răspuns la stres, asigurând comunicarea între sistemul nervos central și sistemul endocrin. În situații de stres, axa HPA produce cortizol (hormon al stresului) care mobilizează organismul să acționeze corespunzător situației. În cazul în care funcționarea axei HPA este alterată, se eliberează cortizol și în situații în care nu există un pericol real, lucru care produce reacții necorespunzătoare ale organismului și efecte negative pe termen lung (cum ar fi modificarea unor regiuni cerebrale).

Un alt mecanism care să explice modificările structurale observate în creierul copiilor ar putea viza nutriția mamei din timpul sarcinii. Concentrații scăzute de fier, vitamina D și iod din dieta mamei au fost asociate cu anomalii în dezvoltarea cerebrală a fătului și a copilului (Herba et al., 2016).

Cum putem interveni pentru a reduce efectele negative?

În ceea ce privește tratamentul farmacologic, sunt studii care ne arată că administrarea de ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei –  o categorie de antidepresive folosite în tratamentul depresiei majore și a tulburărilor de anxietate) la mamele cu depresie produce efecte negative în ceea ce privește comunicarea dintre diferite rețele corticale din creierul copilului. De exemplu, în cazul copiilor expuși prenatal la acțiunea ISRS se observă o comunicare mai lentă între cele două emisfere ale creierului (Videman et al., 2016).

Prin urmare, s-ar părea că controlul simptomelor de depresie maternă cu ajutorul medicației nu atrage un rezultat mai favorabil asupra dezvoltării și funcționării cerebrale a copiilor acestora. Atunci ce este de făcut? Se pare că linia de interveție care a dat rezultate pozitive atât în cazul mamelor cu un statut socio-economic scăzut, cât și  pentru cele cu un statut socio-economic ridicat, pune accentul pe dezvoltarea de interacțiuni sensibile mamă-copil (caracterizate de sincronia părinte-copil la nivel de expresii faciale, elaborarea gânguritului copilului, sensibilitate la semnalele copilului, etc.) (Herba et al., 2016). O astfel de relație oferă căldură, confort și siguranță, elemente care contribuie la dezvoltarea unei relații de atașament securizant; ulterior, această relație va constitui baza în funcție de care se vor dezvolta legăturile copilului cu persoanele din mediul său proxim.

Așadar, depresia maternă din timpul sau de după sarcină poate induce modificări în dezvoltarea creierului la copii, iar aceste modificări pot predispune copiii la diverse dificultăți în plan emoțional, cognitiv și comportamental. Deși medicația poate contribui la stabilizarea și controlul depresiei materne, se pare că educarea mamelor în vederea adoptării unei relații sensibile cu propriul copil îl poate feri pe acesta de anumite probleme care ar putea apărea pe parcursul dezvoltării sale. Totodată, legătura formată cu copilul îi poate oferi mamei sens, stabilitate și optimism în ceea ce privește viitorul.

Depresia se poate trata online și în România! Clinica online DEPRETER oferă românilor de pretutindeni ajutorul de care au nevoie în caz de depresie: evaluare și diagnostic, tratament psihologic, ședințe online cu un psihoterapeut, forum de discuții cu alți pacienți. Accesați www.depreter.ro pentru terapia depresiei. [noiembrie 2018]

Bibliografie

Herba, C. M., Glover, V., Ramchandani, P. G., & Rondon, M. B. (2016). Maternal depression and mental health in early childhood: an examination of underlying mechanisms in low-income and middle-income countries. The Lancet Psychiatry, 3(10), 983-992.

Lebel, C., Walton, M., Letourneau, N., Giesbrecht, G. F., Kaplan, B. J., & Dewey, D. (2016). Prepartum and postpartum maternal depressive symptoms are related to children’s brain structure in preschool. Biological psychiatry, 80(11), 859-868.

Videman, M., Tokariev, A., Saikkonen, H., Stjerna, S., Heiskala, H., Mantere, O., & Vanhatalo, S. (2016). Newborn brain function is affected by fetal exposure to maternal serotonin reuptake inhibitors. Cerebral Cortex, DOI: 10.1093/cercor/bhw153.

Sportul: factor major de protecție împotriva depresiei

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Sportul: factor major de prevenție împotriva depresieiRolul sportului ca factor de protecție pentru sănătatea fizică este binecunoscut și susținut de numeroase date din literatura științifică. În ultimii ani, tot mai multe studii au clarificat și arătat rolul protectiv al activității fizice și asupra sănătății mentale. Până în prezent studiile privind relația dintre sport și sănătatea mentală au acordat mai multă atenție depresiei, arătând că exercițiul fizic produce modificări în corp și creier, având un puternic efect antidepresiv.

Depresia este o condiție cronică, cu o prevalență de până 20% de-a lungul vieții și constituie o sursă majoră de dizabilitate. Tratamentul standard recomandat în ghidurile clinice include farmacoterapia și psihoterapia. Activitatea fizică și sportul sunt indicate în aceste ghiduri pentru efectele lor benefice în tratamentul depresiei. Mai multe studii recente au analizat efectul sportului asupra simptomelor depresive, prezentând concluzii ferme despre eficiența acestuia. Astfel:

Într-o sinteză teoretică recentă, care a fost acceptată spre publicare și urmează să apară în decembrie 2016 în jurnalul Preventive Medicine, se arată că există o legătură puternică între activitatea fizică și sănătatea mentală. Mai specific, lipsa de activitate fizică predispune spre un risc ridicat de a dezvolta depresie, în timp ce activitatea fizică moderată este un factor de protecție major pentru prevenirea depresiei.

Cercetătorii, coordonați de Felipe Schuch de la Centro Universitario La Salle, din Brazilia, au folosit metoda meta-analizei pentru a pentru a sumariza statistic rezultatele a trei studii longitudinale care au investigat asocierea dintre rezistența cardiovasculară și depresie (rezistența cardiovasculară se referă la capacitatea sistemului circulator și a sistemului respirator de a asigura suportul energetic în timpul efortului). Cercetătorii au pornit de la ipoteza că un nivel scăzut al rezistenței cardiovasculare este asociat cu un risc ridicat de instalare a depresiei. Două dintre cele trei studii au fost realizate în America și unul în Suedia și au inclus în total 1,142,669 de persoane, dintre care aproape 98% au fost bărbați (1,128,487 bărbați și 3040 femei). Rezistența cardiovasculară a fost măsurată prin metode obiective – exerciții pe banda de alergare, pedalarea pe o bicicletă staționară și urcarea scărilor. Sănătatea mentală a participanților a fost măsurată cu teste standard la începutul și la sfârșitul studiilor. Participanții au fost observați până la 40 de ani după încheierea studiului.  

A reieșit că femeile și bărbații cu un nivel scăzut și mediu al rezistenței cardiovasculare prezentau un risc ridicat de a dezvolta depresie. În particular, cei cu nivelul cel mai scăzut, respectiv cu un nivel mediu al rezistenței cardiovasculare, au fost cu 75%, respectiv 23% mai predispuși să dezvolte depresie decât persoanele cu rezistența cardiovasculară cea mai ridicată. S-a găsit că nivelul ridicat al rezistenței cardiovasculare este un factor de protecție semnificativ împotriva depresiei atât pentru femei cât și pentru bărbați. Rezistența cardiovasculară poate fi îmbunătățită prin sport.

Concluzia cercetătorilor a fost că intervențiile care urmăresc îmbunătățirea rezistenței cardiovasculare, prin sport, oferă beneficii antidepresive semnificative. Acestea sunt susținute de datele din studii anterioare care au arătat că orice nivel de activitate fizică, inclusiv nivele scăzute precum exercițiile ușoare sau o plimbare, pot preveni instalarea depresiei.

Într-un studiu separat, publicat în iunie 2016 în Journal of Psychiatric Research, același cercetător, Felipe Schuch, alături de colegii săi au investigat dacă exercițiul fizic ar putea fi util ca tratament pentru depresia deja instalată. Aceștia au sintetizat rezultatele din 25 de studii, incluzând 1487 de persoane, în care persoane cu simptome de depresie peste pragul clinic sau cu un diagnostic stabilit de tulburare depresivă majoră, care au urmat un program de exerciții fizice, au fost comparate cu persoane cu simptome depresive peste pragul clinic sau cu un diagnostic de tulburare depresivă majoră, care nu făceau sport. Per general, a reieșit că exercițiile fizice au un efect antidepresiv semnificativ și ridicat pentru persoanele cu depresie. În particular, exercițiile aerobice, de intensitate moderată și ridicată, supervizate de un instructor calificat, au ameliorat semnificativ simptomele depresive, cu rezultate mai bune pentru persoanele cu simptome mai severe. Autorii concluzionează că este posibil ca studiile anterioare să fi subestimat beneficiile exercitiului fizic pentru persoanele cu depresie și argumentează că datele acestei analize oferă evidențe robuste ale eficienței exercițiilor fizice pentru managementul depresiei.

Este clar stabilit că sportul produce modificări în funcționarea și forma corpului. Mecanismele prin care activitatea fizică ne modifică starea mentală și emoțiile sunt însă mai puțin înțelese. În februarie 2016, Felipe Schuch și colegii săi au publicat un studiu în Neuroscience and Biobehavioral Reviews, în care au investigat răspunsurile neurobiologice după exercițiul fizic, la persoanele cu tulburare depresivă majoră. Cu alte cuvinte, aceștia au fost interesați să afle ce se schimbă în corp și creier în timpul sportului și cum ar putea aceste schimbări să ducă la îmbunătățirea stării mentale. Cercetătorii au sintetizat datele din 20 de studii, incluzând 1353 de persoane diagnosticate cu tulburare depresivă majoră. Au fost analizate probe de sânge, înainte și după ce făceau sport. Cercetătorii argumentează că etiologia tulburării depresive majore este necunoscută și multifactorială. Ei subliniază că exercițiul fizic induce răspunsuri acute (efecte trecătoare care apar imediat după o rundă de exerciții) și răspunsuri cronice (schimbări care apar după o perioadă mai lungă de antrenament), ambele având efecte asupra sistemului endocrin, neurogenezei, inflamației, stresului oxidativ și activității corticale. Se consideră că interacțiunile complexe dintre aceste sisteme ar putea oferi un răspuns explicativ pentru efectul antidepresiv al sportului, dar ele nu sunt pe deplin înțelese. Din acest studiu a reieșit că sportul a redus semnificativ anumiți markeri ai inflamației și a crescut nivelul unor hormoni și al unor substanțe biochimice care se crede că au o contribuție la sănătatea creierului. Sunt necesare însă mai multe studii pentru a se ajunge la o explicație fermă.

Per general, exercițiul fizic este considerat o intervenție validă, cu efecte benefice semnificative și incontestabile pentru managementul simptomelor de depresie. Mesajul principal al cercetătorilor este că oamenii au nevoie să fie activi pentru a-și îmbunătăți sănătatea mentală.

Bibliografie

  1. Schuch, F. B., Vancampfort, D., Sui, X., Rosenbaum, S., Firth, J., Richards, J., … & Stubbs, B. (2016). Are lower levels of cardiorespiratory fitness associated with incident depression? A systematic review of prospective cohort studies. Preventive Medicine, 93, 159-165.
  2. Schuch, F. B., Vancampfort, D., Richards, J., Rosenbaum, S., Ward, P. B., & Stubbs, B. (2016). Exercise as a treatment for depression: a meta-analysis adjusting for publication bias. Journal of psychiatric research, 77, 42-51.
  3. Schuch, F. B., Deslandes, A. C., Stubbs, B., Gosmann, N. P., da Silva, C. T. B., & de Almeida Fleck, M. P. (2016). Neurobiological effects of exercise on major depressive disorder: A systematic review. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 61, 1-11.

Meditația mindfulness: o nouă frontieră în tratamentul tulburărilor mentale?

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Meditatia mindfulness in terapiePracticile meditative de tip mindfulness ar putea deveni o nouă frontieră în tratamentul tulburărilor mentale și al altor boli cronice.

În ultimii ani tot mai multe cercetări au atras atenția asupra beneficiilor meditației mindfulness asupra sănătății mentale. Atitudinea inițial neîncrezătoare a cercetătorilor ancorați în știința vestică privind efectele terapeutice ale meditației mindfulness a început să se risipească pe măsura acumulării evidențelor științifice privind beneficiile acesteia asupra sănătății mentale.

Meditația mindfulness își are rădăcinile în practicile budiste vechi de 2500 de ani.  Este o tehnică simplă de concentrare și relaxare ce constă în “focalizarea atenției asupra experiențelor momentului prezent, cu deschidere, curiozitate și acceptare”.

Introducerea meditației mindfulness în medicina vestică a fost adesea atribuită unui medic american, Herbert Benson, care în anii ’70 a dezvoltat o serie de metode de relaxare pentru combaterea stresului, similare meditației. Ulterior au fost dezvoltate programe de mindfulness mai structurate care au permis și cercetări mai riguroase. Astfel, meditația mindfulness poate fi folosită: (1) ca tehnică de sine stătătoare sau (2) încorporată în programe terapeutice structurate. Printre cele mai cunoscute programe sunt:

  • Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR) – o metodă de reducere a stresului cu ajutorul meditației mindfulness, dezvoltată de Jon Kabat-Zinn, un pionier al implementării practicilor de mindfulness în practica medicală.
  • Mindfulness-Based Cognitive Therapy (MBCT) – o metodă care combină MBSR și terapia cognitiv-comportamentală. A fost dezvoltată de către psiholgoul canadian Zindel Segal.

Într-o trecere în revistă a datelor din cercetare privind efectele acestor practici asupra sănătății mentale, publicată în 2015 în prestigiosul Journal of the American Medical Association,  se arată că:

  • Practicile de mindfulness ar putea fi la fel de eficiente ca și medicația antidepresivă în prevenirea recurenței depresiei. Aceasta este concluzia unui studiu în care 424 de persoane, cu un istoric de cel puțin 3 episoade depresive, au primit fie terapie cognitiv-comportamentală bazată pe meditația mindfulness MBCT, fie medicație antidepresivă preventivă. 44% dintre cei care au primit MBCT au recăzut comparativ cu 47% dintre cei care au primit medicație.
  • MBSR ar putea ameliora simptomele pacienților care au suferit o traumă. Conform unui studiu pe 116 veterani diagnosticați cu tulburare de stres posttraumatic, 48,9% dintre persoanele care au primit MBSR au remarcat ameliorări în severitatea simptomelor comparativ cu 28,1% care au făcut parte dintr-un grup în care discutau despre dificultățile de viață.
  • Concluziile unei analize a 47 de studii în care au fost implicate 3515 persoane subliniază că meditația mindfulness ar putea fi benefică pentru ameliorarea simptomelor de anxietate, stres, depresie și durere resimțite de persoanele care suferă de boli de inimă sau durere cronică de spate. O altă analiză recentă a literaturii confirmă aceste rezultate, sugerând că intervențiile MBSR și MBCT ar putea fi de ajutor în tratmentul anxietății, depresiei durerii și al altor boli cronice.

Mecanismele prin care tehnicile de meditație mindfulness ajută la ameliorarea simptomelor nu sunt prea bine cunoscute, dar evidențele sugerează că meditația de tip mindfulness ar putea fi asociată cu schimbări în structura și funcționarea creierului în ariile responsabile pentru atenție, reglarea emoțiilor și conștiința de sine.  

Așadar, rezultatele din literatură sugerează că intervențiile bazate pe tehnicile de meditație mindfulness ar putea fi de ajutor persoanelor care se confruntă cu simptome de anxietate, depresie, stres, durere, dar și cu alte condiții cronice. Pe viitor, acestea ar putea constitui un nou standard în tratamentul tulburărilor mentale, alăturându-se terapiilor deja validate.

Bibliografie

Buchholz, L. (2015). Exploring the promise of mindfulness as medicine. JAMA, 314(13), 1327-1329.

Tratamentul depresiei prin terapie online

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Depresia se poate trata online și în România! Clinica online DEPRETER oferă românilor de pretutindeni ajutorul de care au nevoie în caz de depresie: evaluare și diagnostic, tratament psihologic, ședințe online cu un psihoterapeut, forum de discuții cu alți pacienți. Accesați www.depreter.ro pentru terapia depresiei. [noiembrie 2018]

depresie3În iunie 2016 o echipă de cercetători elvețieni și germani a publicat un studiu amplu referitor la intervențiile psihoterapeutice online pentru tratamentul depresiei, în jurnalul Dialogues in Clinical Neuroscience. Studiul a arătat că intervențiile psihoterapeutice livrate prin intermediul Internetului sunt eficiente pentru tratamentul depresiei și beneficiază de un suport științific consistent.

Până în prezent au fost dezvoltate o diversitate de intervenții psihoterapeutice adresate depresiei. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală sunt recomandate în protocoalele clinice ca fiind cele mai eficiente pentru tratamentul depresiei. Însă în ciuda tratamentelor eficiente existente, multe persoane nu au acces la terapie. Consecințele depresiei netratate pot fi severe ducând la reducerea calității vieții, afectarea relațiilor sociale, deteriorarea funcționării la locul de muncă și, în cazurile severe, la suicid.

Astfel, o problemă frecvent identificată este discrepanța semnificativă dintre numărul mare de persoane care suferă de depresie și accesul acestora la tratament. Doar aproximativ 54% dintre persoanele care suferă de depresie primesc o formă de tratament, iar dintre acestea un număr și mai redus beneficiază de tratamentul adecvat.

Cauzele discrepanței dintre prevalența depresiei și accesarea tratamentului ar putea fi date de: (1) deficite în sistemul de sănătate – erori de diagnosticare, dificultăți de a ajunge la pacienții din zonele izolate, dar și de (2) reticența de a căuta tratament din partea celor afectați – datele arată că trec aproximativ 8 ani între instalarea simptomelor depresive și căutarea tratamentului. Dificultatea de a ajunge la terapie în orele de muncă, constrângerile financiare, lipsa de motivare, atitudinile negative față de terapie, lipsa de încredere că terapia poate fi de ajutor sau teama de stigmatizare sunt doar câteva dintre motivele acestei reticențe.

Intervențiile psihoterapeutice livrate prin intermediul Internetului (sau intervenții psihoterapeutice online) ar putea constitui o soluție viabilă pentru reducerea discrepanței și creșterea accesibilității la tratament. Au fost dezvoltate și testate un numar larg de intervenții psihoterapeutice online pentru tratamentul depresiei, în special folosind metoda terapiei cognitiv-comportamentale. Aceste intervenții cuprind în general module cu informații și numeroase exerciții derivate din terapia cognitiv-comportamentală care se adresează simptomelor depresiei pe mai multe niveluri (ex. comportamental, fiziologic, cognitiv).

Intervențiile psihoterapeutice online sunt livrate sub forma unor module (lecții) terapeutice care pot fi parcurse în două moduri: (1) pe cont-propriu, fără ghidarea unui terapeut (intervenții neghidate) sau (2) cu ghidarea periodică a unui terapeut (intervenții ghidate). Scopul principal al ghidării terapeutice este de a oferi sprijin în parcurgerea modulelor online, de a oferi feedback și de a răspunde la întrebări.

Datele din cercetare arată că ambele tipuri de intervenții – ghidate și neghidate – sunt eficiente, rezultate mai bune obținându-se pentru intervențiile ghidate, comparativ cu cele neghidate. Rezultatele superioare pentru intervențiile ghidate sunt atribuite de către unii cercetători motivației pacientului de a adera la tratament care rezultă din interacțiunea umană cu terapeutul.

O persoană care accesează un tratament online pentru depresie poate beneficia de: (1) accesibilitate la tratament și utilizarea flexibilă a modulelor terapeutice, indiferent de spațiu și timp, (2) parcurgerea materialelor și exercițiilor în ritmul propriu și revenirea asupra lor, (3) costurile mai scăzute comparativ cu terapia față în față, (4) un nivel ridicat de intimitate și anonimat, (5) accesul la conținuturi standardizate, calitative, indiferent de abilitățile terapeutului.

Totodată ar fi recomandat să fie informată cu privire la posibilele dezavantaje: (1) probleme tehnice sau conexiunea slabă la Internet, (2) programele nu sunt destinate situațiilor de criză precum suicidul, (3) pot apărea uneori dificultăți de înțelegere ale materialelor în lipsa ghidării terapeutice, (4) nu toate programele online sunt dezvoltate pe baza unui suport științific riguros, prin urmare este necesară alegerea cu atenție a programului terapeutic.

Autorii acestei lucrări au analizat și rezumat un număr impresionant de studii clinice riguroase care au evaluat intervențiile psihoterapeutice online pentru tulburările mentale și au concluzionat că există evidențe substanțiale care susțin eficiența tratamentului pentru simptomele depresive. Astfel, se pot adresa cu încredere serviciilor de terapie online destinate depresiei persoanele care: (1) au un diagnostic clinic – rezultatele studiilor privind eficiența sunt riguroase; (2) se confruntă cu simptome depresive fără a îndeplini criteriile unui diagnostic clinic – rezultatele studiilor sunt riguroase; (3) experiențiază simptome depresive secundare unei alte tulburări; epilepsia, scleroza multiplă sau diabetul sunt adesea însoțite de simptome depresive; autorii menționează o serie de studii care arată că intervențiile online pentru depresia comorbidă în cazul acestor boli au dus la ameliorarea semnificativă a simptomelor depresive – rezultatele studiilor sunt promițătoare, dar sunt necesare studii suplimentare care să confirme aceste rezultate și de asemenea să investigheze și alte boli (ex. insuficiența cardiacă).

Așadar, intervențiile psihoterapeutice online destinate tratamentului depresiei beneficiază de un suport științific consistent. Ambele tipuri de intervenții – ghidate si neghidate – sunt eficiente, rezultate mai bune obținându-se pentru intervențiile ghidate de terapeut, comparativ cu cele neghidate. O serie de studii au raportat efecte ale intervențiilor online pentru depresie similare cu cele ale terapiei față-în-față, sunt necesare însă replicări ale acestor rezultate înainte de a trasa concluzii solide.

Bibliografie

Schröder, J., Berger, T., Westermann, S., Klein, J. P., & Moritz, S. (2016). Internet interventions for depression: new developments. Dialogues in Clinical Neuroscience, 18 (2), 203.

Atașamentul anxios, anxietatea socială și depresia – cum se leagă ele și unde putem interveni?

Psiholog Simona Călinici

Autor

Psih. Simona Călinici

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


fig_atasament_anxios_anxietate_sociala_depresie

Înainte de a vedea care este legătura între stilul de atașament, anxietatea socială și depresie, este bine să definim, pe scurt, acești termeni.

Stilul de atașament este un tipar general de interacțiune socială și de reglare emoțională care caracterizează un anumit om. Acesta se formează în copilăria mică, în relație cu persoana care îngrijește copilul, și ține cont de temperamentul copilului și responsivitatea acestei persoane la nevoile lui. Stilul de atașament poate fi de mai multe feluri.

De exemplu, copilul poate învăța devreme în cadrul relației cu mama că este iubit, acceptat și ajunge să își mențină această stabilitate emoțională și dacă există momente în care nu i se răspunde prompt la solicitări. Sau, dimpotrivă, copilul poate învăța că nu este suficient de iubit, de valoros, că trebuie să câștige mereu atenția și dragostea celuilalt, că modul în care i se răspunde la nevoi este fluctuant și poate să-l facă să sufere, chiar să se simtă abandonat.

Primul stil de atașament se numește securizant și se aproximează că poate fi întâlnit la 60% din oameni. Al doilea stil de atașament prezentat mai sus se numește nesecurizant, de tip anxios. Există și un alt stil de atașament nesecurizant, de tip evitativ, caracterizat de comportamente de detașare emoțională sau de neimplicare în relația cu mama, pentru a evita frustrările sau alte emoții negative (despre acesta vom vorbi în alt articol).

În general, fiecare om prezintă o combinație a celor 3 stiluri de atașament, dar unul predomină pe termen lung, având o stabilitate de 70% de-a lungul vieții.

Anxietatea socială este una dintre cele mai frecvente probleme de anxietate și, probabil, cea mai bine cunoscută. Este vorba de frica de a te face de râs în public, în situații sociale sau de performanță. Aceasta poate duce la dificultăți în a cunoaște persoane noi, a te adresa unor persoane cu autoritate, a merge la petreceri, a mânca/bea în public, dar mai ales la dificultăți de a desfășura activități în public, precum: a lua cuvântul într-o ședință, a ține o prezentare, un discurs sau a adresa întrebări într-un grup de oameni. Intensitatea stărilor de anxietate poate fi atât de mare încât persoana ajunge evite sistematic astfel de situații, cu riscul deteriorării funcționării sociale și profesionale. Puteți consulta aici o descriere pe larg a anxietății sociale: Anxietate socială: cauze, simptome, tratament

Despre depresie, în acest articol este relevant să subliniem că se caracterizează printr-o stare de tristețe accentuată, lipsă de interes, oboseală și dificultăți de concentrare. Aceste simptome sunt susținute de o serie de gânduri negative greu de depășit pe care persoana le are despre sine, despre ceilalți si despre viitor, precum și de comportamente de evitare și de izolare socială. Depresia este o problemă care însoțește frecvent anxietatea socială și interferează cu rezolvarea problemelor de anxietate, dacă nu este și ea abordată în terapie.

Un studiul realizat în 2001 de o echipă de psihologi de la Universitatea Columbia din New York a arătat că persoanele diagnosticate cu anxietate socială pot fi împărțite în două grupuri în ceea ce privește stilul de atașament: o mare proporție (peste 60%) prezintă un stil de atașament de tip anxios, iar ceilalți un atașament securizant.

Pacienții din primul grup prezintă un nivel mai ridicat de anxietate, mai multe comportamente de evitare, o rețea socială mai redusă, simptome de depresie mai accentuate și o satisfacție mai redusă față de viață în general. Totodată aceștia au mai multe probleme în relațiile romantice, sunt în mai mare proporție singuri sau divorțați.

În schimb, persoanele cu anxietate socială, dar care prezintă un stil de atașament securizant, deși întâmpină dificultăți sociale, raportează un nivel relativ normal de funcționare și satisfacție în relațiile romantice și sunt mai puțin vulnerabile la depresie.

Cu alte cuvinte, stilul de atașament poate fi un predictor bun pentru modul în care persoanele cu anxietate socială își stabilesc relațiile apropiate și pentru severitatea simptomatologiei în general.

Cercetătorii au explicat acest aspect prin strategiile diferite pe care oamenii le adoptă în relațiile apropiate în funcție de stilul de atașament. După cum sugerează chiar de inițiatorul teoriilor atașamentului, J Bowlby (1973), persoanele cu atașament anxios consideră că “lumea este un loc impredictibil și inconfortabil, în care trebuie fie să lupte, fie să se retragă”.

Cei care aleg sa lupte dezvoltă o strategie de compensare – gândesc că trebuie să depună multe eforturi ca să merite dragostea și atenția celorlalți. Astfel, aceste persoane prezintă predominant anxietate de performanță, tendințe spre perfecționism și pot funcționa relativ bine din punct de vedere social, romantic, profesional, însă cu costuri emoționale destul de ridicate.

Cei ce aleg retragerea socială sunt însă cei mai afectați. Evitarea cronică a situațiilor care provoacă anxietate duce în timp la amplificarea anxietății și a problemelor asociate, accentuarea sentimentului de singuratate și instalarea depresiei.

Unde putem interveni?

În primul rând, prin programe de parenting părinții pot învăța cu ghidarea unui specialist cât este de important atașamentul și cum pot să dezvolte un stil de atașament securizant la copiii lor. Există deja astfel de programe și în România care au înregistrat rezultate bune. De exemplu, la Cluj-Napoca, Centrul Ceica desfășoară periodic programe de educație parentală: Cercul siguranței

În al doilea rând – în educația publicului larg , pentru a recunoaște din timp stilul de atașament anxios, tulburările de anxietate legate de situații sociale, strategiile de evitare  și a interveni înainte de a se asocia cu deteriorarea funcționării sociale , profesionale și depresie.

În al treilea rând – în promovarea autocunoașterii și optimizării relațiilor de cuplu prin adaptarea interacțiunilor  sociale și romantice la stilurile de atașament ale celor doi.

Nu în ultimul rând, în cadrul psihoterapiei anxietății sociale, pentru că atunci când este asociată cu atașament anxios progresul este mai lent și importanța relației terapeutice  este mult mai mare.

Bibliografie:

Eng, W., Heimberg, R. G., Hart, T. A., Schneier, F. R., & Liebowitz, M. R. (2001). Attachment in individuals with social anxiety disorder: the relationship among adult attachment styles, social anxiety, and depression. Emotion1(4), 365.

Articolul poate fi consultat online: click aici.