Tag Archives: psihoterapie

Terapia depresiei

Cum merg lucrurile în viața dvs.? Simțiți că de o vreme încoace nu mai găsiți plăcere în nimic sau trăiți o stare de tristețe în majoritatea timpului? Este posibil să traversați un episod depresiv. Depresia este o problemă de sănătate mintală frecventă și serioasă. Ea se manifestă printr-o serie de simptome specifice care durează cel puțin două săptămâni și sunt prezente aproape în fiecare zi.

Simptomele se exprimă prin:

  • emoții (stare accentuată de tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii, iritabilitate),
    comportamente (agitație sau lentoare motorie, izolarea de prieteni sau familie, renunțarea la activitățile plăcute),
  • reacții fiziologice (oboseală cronică, creșterea sau scăderea poftei de mâncare, insomnie sau nevoie crescută de somn)
  • modul de funcționare a minții (dificultăți de concentrare, devalorizarea propriei persoane, pesimism).

Probabil vreți să aflați mai multe despre aceasta, așa că vom încerca să răspundem la câteva întrebări care s-ar putea să fi apărut în mintea dumneavoastră.

Cum pot ști dacă am depresie?

Deși uneori ne este greu și ne simțim rău, o perioadă tranzitorie de tristețe nu e același lucru cu depresia. Totuși, pentru a ști despre ce e vorba în cazul dumneavoastră, recomandăm să vă faceți o evaluare a stării. Clinica Depreter vine în ajutorul dumneavoastră punându-vă la dispoziție un instrument de screening online pentru depresie, gratuit. Tot ce trebuie să faceți este să vă creați un cont gratuit (inscriere) și apoi să parcurgeți întrebările menite să detecteze un posibil diagnostic de depresie. Evaluarea din Depreter a fost construită de specialiști și este validată științific, conform criteriilor internaționale de diagnostic al depresiei. În urma acestei evaluări veți primi un raport imediat și veți afla dacă e posibil sau nu să aveți depresie. Totodată, specialiștii clinicii oferă recomandări cu privire la ce puteți face în continuare.

Dacă ați identificat la starea dvs. mai multe simptome specifice depresiei, este important să știți că există soluții. Puteți primi ajutor de specialitate aici: https://www.depreter.ro/. Clinica Depreter este singura clinică online pentru tratamentul depresiei, la care au acces pacienți, terapeuți și medici. În prezent este deservită de peste 200 de psihoterapeuți licențiați.

Ce pot face dacă am depresie?

Dacă în urma raportului primit aflați că aveți depresie, nu vă pierdeți speranța. Clinica online Depreter a fost construită pentru a oferi ajutor persoanelor care se confruntă cu depresia. Prin intermediul Depreter puteți primi tratament (psihoterapie) oriunde v-ați afla și-l puteți accesa de pe orice dispozitiv: laptop, tabletă, telefon. Tratamentul a fost construit de psihoterapeuți specializați în terapia tulburărilor mintale. În acest moment, în cadrul clinicii online Depreter puteți accesa tratamentul independent sau puteți alege să fiți asistați de unul dintre pishoterapeuții clinicii noastre, în cadrul unor ședințe de video-terapie.

Ce este psihoterapia online? Depreter

Programul de psihoterapie online este o formă de tratament structurat pe module terapeutice multimedia (informații scrise, imagini, video-uri). O parte din aceste module terapeutice pot fi accesate gratuit, în urma creării contului. Puteți să beneficiați de toate serviciile Depreter pe cont-propriu (după propriul program, urmând instrucțiunile care vi se oferă la fiecare pas) sau cu asistența unui psihoterapeut, pe care să îl consultați prin mesaje sau prin ședințe de psihoterapie online. În cadrul tratamentului veți afla:

  • care sunt cauzele depresiei
  • cum a apărut depresia în cazul dumneavoastră și de ce vă este greu să o depășiți
  • tehnici specifice prin care să reduceți stările negative și să obțineți mai mult control asupra emoțiilor
  • cum să combateți lipsa de motivație și ineficiența în lucru
  • cum să readuceți emoțiile pozitive în viață, cum să restabiliți legătura cu ceilalți și să obțineți suport social
  • cum să dezamorsați gândurile negative
  • cum să descoperiți o nouă filosofie de viață

Puteți viziona cum funcționează screening-ul pentru depresie și tratamenul psihologic în Depreter în următorul video.

Dacă doriți să aflați mai multe informații despre ce este depresia și care sunt efectele ei, accesați secțiunea Informații despre depresie. Împărtășiți lucrurile pe care le-ați aflat și cu alte persoane cărora le-ar putea fi de folos.

Facebook/depreter.ro

 


DEPRETER este o clinică online de terapie a depresiei în care pacienți din România și din străinatate sunt preluați de specialiști și colaboratori ai Centrului de Psihoterapie Cognitrom. Clinica online funcționează din noiembrie 2018 (Comunicat de presă – lansare clinica online Depreter).

Ce se ascunde în spatele rezistenței pacienților?

Psiholog Denise Tofan

Autor

Psiholog Denise Tofan

Psihoterapeut

Psiholog la COGNITROM

TratamentAnxietate.ro


Una dintre cele mai importante discuții în psihoterapie gravitează în jurul rezistenței pe care o opun pacienții în fața schimbării. Schimbarea poate să fie un motiv în plus de distres deoarece tiparul de gândire și comportament îndelung exersat și întărit, care a servit adaptării până nu demult, este supus unui asediu. Implicit, pacientului i se cere să deschidă „porțile”, să slăbească paza „zidurilor” și:

  • să aibă încredere că terapeutul știe să-l ghideze;
  • să lucreze ca să învețe noi abilități, chiar dacă e obosit, afectat și împovărat de probleme;
  • să fie cineva diferit, într-o oarecare măsură, chiar dacă tot ceea ce își dorește e o identitate stabilă, fie ea și cea problematică din prezent;
  • să asculte și să înțeleagă lucrurile dificile pe care terapeutul i le transmite și să acorde mai puțină atenție lucrurilor care rulează în mod obișnuit în mintea lui;
  • să se angajeze într-un proces solicitant, dar care totuși nu e garantat că va fi de folos;
  • să exploreze necunoscutul, în ciuda faptului că familiaritatea și predictibilitatea sunt cele care îi oferă, poate, singurul sentiment de siguranță;
  • să creadă că viața lui se va îmbunătăți, chiar dacă este foarte înfricoșat că speranțele lui vor fi spulberate încă o dată.

Pare dificil de imaginat o situație în care am putea bifa toate condițiile de mai sus, mai ales dacă avem în vedere faptul că istoria de viață a pacientului l-a învățat că zidurile de apărare îl feresc de necazuri, îi scad anxietatea și-l ajută să fie mai adaptat într-o varietate de contexte. Așadar, atunci când ne propunem să dărâmăm rezistențele pentru a putea construi drumul către schimbare, ar fi bine să ne gândim serios la ce înseamnă schimbarea pentru pacient și la ce renunță el lăsând în urmă poziția actuală. Rezistența poate lua forma refuzului de a realiza exercițiile prescrise, scepticismului față de dovezile obiective ale progresului, nivelelor prea ridicate sau prea reduse de afectivitate, evitărilor subtile din timpul ședințelor (ex: Nu am nimic de zis, Nu știu ș.a.), focalizării prea mult sau prea puțin pe trecut, lipsei de la ședințe sau întârzierilor frecvente, devalorizării terapeutului, refuzului de a răspunde la întrebări, schimbării frecvente a subiectului ș.a. Însă în spatele a tot ceea ce interferează cu abilitatea pacientului de a utiliza tratamentul și de a achiziționa abilitatea de gestionare a problemelor în afara terapiei și după terminarea sa (Leahy, 2012) – adică rezistența – au fost identificate 7 dimensiuni (Leahy, 2012) care ar trebui înțelese și abordate în cadrul terapiei:

Nevoia de validare – atunci când noi vedem probleme practice, ușor de rezolvat cu o simplă recomandare sau emoții disfuncționale intense pe care le-am aborda prin prisma distorsiunilor cognitive, s-ar putea ca pacientul să nu facă decât să ne transmită că își dorește ca cineva să-l înțeleagă, să manifeste empatie și grijă pentru el. De multe ori pacienții se văd pe ei înșiși „defecți”, iar faptul că cineva doar îi împinge spre schimbare s-ar putea să contribuie la confirmarea viziunii lor, neîmplinindu-li-se nevoia de a le fi validată suferința. În cazul altor pacienți, avem de-a face cu auto-invalidarea. Acești pacienți identifică și acceptă cu greutate faptul că au nevoi. Consideră că nu ar trebui să se plângă sau să aibă așteptări din partea terapeutului. În aceste condiții, schimbarea nu este stringentă pentru ei; dacă suferința mai poate fi dusă pe picioare prin reglarea excesivă a emoțiilor (suprimarea gândurilor, inhibarea emoțiilor), atunci vor fi reticenți în fața împlinirii nevoilor în cadrul terapiei;

Auto-consecvența – pacientul a investit mult timp și efort în ceea ce este acum sau în situația problematică în care se găsește, ceea ce înseamnă că situația actuală îi este familiară și în acord cu ceea ce a gândit, simțit sau felul în care s-a comportat în trecut. Impredictibilul pe care schimbarea îl presupune crește anxietatea, defensivitatea și retragerea. În prezent, chiar dacă viziunea lui e predominant negativă (ex: cazul persoanelor cu depresie: „totul e din vina mea!”), cel puțin e în controlul lui și e predictibilă („prezentul e negru, viitorul e negru, dar cel puțin știu asta; nu mă așteaptă nicio surpriză”). În plus, cum să dea cu piciorul la toată investiția de până acum (sunk-costs effect)? Beneficiile schimbării sunt minimizate sau ignorate; privirea e îndreptată doar spre costurile care oricum nu mai pot fi recuperate, dar îi mențin dorința pacientului de a investi în continuare, cu speranța că nu va fi fost în zadar;

Schemele personale – se dezvoltă în copilărie și adolescență și direcționează selecția informației congruente cu ele înseși, iar felul în care experiențele de viață au fost percepute a fost ghidat de ele. Aceste scheme în baza cărora pacienții se văd pe ei înșiși (identitatea pe care și-o asumă) (1) direcționează atenția (ex. depresie: pierdere, deprivare, eșec) și (2) afectează aspectele reconstructive ale memoriei (construim amintiri congruente cu schema, ne reamintim selectiv informații congruente cu schema, nu ne amintim informații inconsistente cu schema). În plus, pacientul percepe că schema îl protejează de pierderi viitoare. Să luăm spre exemplu, cazul persoanelor cu depresie care se văd pe ele înseși neajutorate și de neiubit (două scheme specifice depresiei). Atunci când pacientul începe să contemple perspectiva schimbării i se activează toate temerile evocate de schemele disfuncționale: „nu voi găsi pe altcineva”, „nu mă voi descurca”, „nu voi face față” ș.a., iar în plus, face apel la toate dovezile care confirmă veridicitatea schemelor (își amintește eșecuri din trecut și dificultăți pe care le-a avut în relații interpersonale; evită să se gândească la situații în care a avut succes, pentru că acestea n-ar fi concordante cu schema). Pe lângă aceasta, se încearcă menținerea concordanței dintre comportamente și schemele personale. Dar comportamentele care ar susține schimbarea ar fi în discordanță cu schema (adică cu identitatea personală) și ar ieși din tiparul predictibil a ceea ce pacienții se considerau a fi până în prezent, motiv pentru care apare rezistența;

Rezistența morală – e posibil ca pacientul să creadă că trăiește într-o lume justă în care lucrurile rele li se întâmplă doar oamenilor răi, așa că atunci când i se întâmplă ceva rău, crede că îl merită; ba mai mult, își atribuie sieși întreaga responsabilitate pentru evenimentele negative. El nu consideră că ar fi vrednic de ceva pozitiv în viața lui sau crede că e de datoria sa de a rămâne într-o situație negativă pentru a o rezolva. Încercările terapeuților de a-i face pe pacienți să abandoneze simțul responsabilității, contracarând formulările de tipul „trebuie să…” dintr-o perspectivă pur rațională, s-ar putea lovi de „sinele ideal” al pacientului. E foarte probabil ca acesta să fie conștient că nu poate atinge standardele absolutiste de moralitate, însă ele constituie sinele ideal; abandonarea idealului s-ar putea să-i facă să se simtă goi, fără sens și amorali, motiv pentru care rezistă schimbării acestor imperative;

Autovictimizarea – spre deosebire de dimensiunea anterioară, întregul scenariu portretizează sinele ca pe o victimă inocentă; în acest caz, pacientul consideră că e îndreptățit să se plângă și să sufere („am dreptul să mă simt rău”, „uite ce aiurea mă tratează Y”). Este victimizat, cel care e tratat rău pe nedrept, iar în condițiile în care el e nevinovat și celălalt e „vătămătorul”, de ce să se schimbe pe sine?

Percepția riscului – comportamentele și alegerile depresivilor au sens dacă sunt privite ca o strategie de investiție negativă, în care obiectivul este evitarea pierderilor viitoare cu orice preț; în acest context, schimbarea e percepută ca fiind prea riscantă pentru că pacienții cu depresie: caută limitat informație (doar pe cea congruentă cu schema lor negativă), sunt orientați către pierdere (sunt pregătiți de eșec, presupun că vor avea parte de lipsuri și epuizare),  pun accent pe evaluarea pierderii (pierderea e văzută ca extremă, finală, incontrolabilă în viitor, capabilă să se generalizeze), iar câștigul e subestimat. Orice pericol care ar putea duce la eșec e luat în considerare și folosit pentru a zugrăvi un viitor lipsit de succes („nu voi reuși”, „nu voi fi în stare”, „toată lumea mă va umili”). S-ar putea ca speranța pe care noi, terapeuții, am vrea să i-o insuflăm, asigurându-l de posibile beneficii, să nu facă decât să-l supere; noi, terapeuții, percepem situația în termeni de oportunitate, pe când pacientul crede că va mai aduna o dovadă pentru neajutorarea sa;

Auto-sabotarea – este practicată întrucât servește la: (1) evitarea evaluării propriei persoane, așa cum este ea în realitate sau a abilităților (pacientul poate ascunde refuzul schimbării în spatele unor atribuiri externe), (2) evitarea riscului de a suferi o pierdere mai mare, neașteptată și incontrolabilă și (3) evitarea progresului ulterior care ar putea duce la o expunere mai mare și, ca atare, la o umilință publică mai mare în cazul în care ar avea un eșec. Așadar, problema cu care pacientul se confruntă e folosită ca o scuză pentru motivul din care nu face progrese în alte domenii (carieră, viață personală, familie, relații interpersonale). Le poate spune altora „Ce te aștepți de la mine? Am problema X, din acest motiv nu pot face Y.”; problema e văzută ca explicație suficientă pentru lipsa de progres din alte arii ale vieții. Pacientul se teme că va fi evaluat la adevăratul potențial într-un anumit domeniu al vieții, dacă va rezolva chestiunea actuală.

Așadar, atunci când încercările noastre de a încuraja schimbarea se lovesc de rezistențele pacientului ar fi bine să facem o analiză a ceea ce se ascunde în spatele comportamentului manifest. Rezistențele au fost construite în timp și reprezintă tot ceea ce este mai familiar și sigur pentru pacienții noștri. Ele nu sunt o simplă încăpățânare fără rost, ci modalitatea prin care ei se protejează de riscul ca speranțele să le fie spulberate din nou. A ieși pe porțile cetății în căutare de noi teritorii reprezintă o dovadă de mare curaj, care trebuie subliniată ca atare.

Bibliografie:

Leahy, R. L. (2012). Overcoming resistance in cognitive therapy. Guilford Press.

Newman, C. F. (1994). Understanding client resistance: Methods for enhancing motivation to change. Cognitive and Behavioral Practice1(1), 47-69.

Newman, C. F. (2002). A cognitive perspective on resistance in psychotherapy. Journal of Clinical Psychology58(2), 165-174.

Prevenția anxietății și depresiei prin modificarea îngrijorării excesive și a ruminației

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Cu toții știm că este mai ușor să previi îmbolnăvirea decât să tratezi boala. Practicile din sfera sănătății țintesc, pentru viitorul nu foarte îndepărtat, trecerea de la tratarea bolilor înspre predicția și detectarea cât mai timpurie a simptomelor și stoparea evoluției lor pentru a preveni instalarea bolii. Într-o societate ideală, focusul va fi orientat înspre sporirea sănătății și a longevității.

În sfera sănătății mentale multă vreme a fost prioritară dezvoltarea unor tratamente pentru tulburările deja instalate, însă în ultimii ani tot mai mulți cercetători au argumentată necesitatea unor programe eficiente de prevenție a tulburărilor mentale, care să mai reducă din povara și distresul resimție de către cei afectați. Este bine cunoscut faptul că tulburările de anxietate și depresie sunt printre cele mai frecvente probleme de sănătate mentală. Cei afectați resimt un distres semnificativ iar calitatea vieții lor se deteriorează adesea destul de mult.

Cercetările de până acum referitoare la programele preventive pentru anxietate și depresie au arătat că atunci când intervențiile au fost focalizate (au identificat factori de risc modificabili și au intervenit țintit pentru schimbarea lor) și selective (au fost oferite persoanelor aflate la risc pentru psihopatologie) s-au obținut rezultate mult mai bune decât în cazul intervențiilor preventive generale (programe generale de terapie; de ex. CBT) și universale (oferite tuturor, fără pre-selecția celor cu risc mai ridicat). Pornind de la aceste date, Topper et al. (2017) și-au propus să dezvolte un program de prevenție a depresiei și a tulburării de anxietate generalizată pentru tinerii cu nivele ridicate de ruminație și îngrijorare. Aceștia au argumentat că ruminația și îngrijorarea constituie un factor de risc modificabil – pe care ei l-au numit gânduri negative repetitive, care este prezent și în anxietate și în depresie.

Autorii au selectat 251 de elevi de liceu și studenți (15-22 ani), care prezentau niveluri ridicate de gânduri negative repetitive (îngrijorare și ruminație), pentru a participa la studiu. Unii dintre ei au primit 6 ședințe de intervenție de grup, alții au primit 6 ședințe din aceeași intervenție dar livrată prin intermediul internetului iar alții au fost puși pe o listă de așteptare, urmând să primească tratament după încheierea studiului. Rezultatele au fost măsurate imediat după intervenție și apoi după 3 și după 12 luni.

Intervenția preventivă a constat într-o formă modificată a Terapiei Cognitiv-Comportamentale Focusată pe Ruminație – un tratament  folosit cu succes pentru ameliorarea îngrijorărilor, ruminației, simptomelor depresive și pentru prevenție la pacienții cu simptome depresive reziduale (Watkins et al., 2011). Tratamentul a vizat:

  • identificarea gândurilor negative repetitive, antecedentele și funcțiile lor;
  • înlocuirea sau întreruperea acestui pattern de gândire, folosind strategii care promovează un stil de gândire alternativ funcțional, mai specific și mai focalizat și o abordare comportamentală adecvată.

În urma ambelor versiuni ale intervenției preventive (de grup sau pe internet) participanții au raportat o reducere semnificativă a gândurilor negative repetitive (îngrijorare și ruminație) dar și ameliorări semnificative ale simptomelor de anxietate generalizată și ale simptomelor de depresie în comparație cu participanții aflați pe lista de așteptare, care nu au raportat nicio ameliorare; efectele s-au menținut la 3 și 12 luni după tratament; totodată, prevalența depresiei la un an după tratament a fost semnificativ mai scăzută în cazul celor care au beneficiat de intervenție comparativ cu cei aflați pe lista de așteptare.

Rezumând, intervențiile preventive ce vizează în mod focalizat reducerea îngrijorării și a ruminației excesive par să fie eficiente pentru prevenția anxietății generalizate și a depresiei în cazul adolescenților și adulților tineri. Intervenția preventivă a ajutat la:

  • reducerea semnificativă a nivelurilor excesive de îngrijorare și ruminație;
  • ameliorarea semnificativă a simptomelor de anxietate și depresie;
  • scăderea prevalenței anxietății și depresiei un an mai târziu;

Articol recomandat:

Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât binePsih. Alexandra Marian

Bibliografie

Topper, M., Emmelkamp, P. M., Watkins, E., & Ehring, T. (2017). Prevention of anxiety disorders and depression by targeting excessive worry and rumination in adolescents and young adults: A randomized controlled trial. Behaviour Research and Therapy, 90, 123-136.

Watkins, E. R., Mullan, E., Wingrove, J., Rimes, K., Steiner, H., Bathurst, N., … & Scott, J. (2011). Rumination-focused cognitive-behavioural therapy for residual depression: phase II randomised controlled trial. The British Journal of Psychiatry, 199(4), 317-322.

Tratamentul fobiei sociale: terapie cognitiv-comportamentală de grup versus reducerea stresului prin tehnici de mindfulness

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Terapie pentru anxietate socialaUn studiu publicat în mai 2016 de către un grup de cercetători de la Universitatea Stanford și University of California în Journal of Consulting and Clinical Psychology a arătat că terapia cognitiv-comportamentală de grup (Cognitive-Behavioral Group Therapy – CBGT) și intervenția bazată pe meditația de tip mindfulness pentru reducerea stresului (Mindfulness Based Stress Reduction – MBSR) sunt eficiente și au rezultate similare pentru tratamentul fobiei sociale (anxietății sociale) la adulți. Rezultatele s-au menținut și la un an după încheierea terapiei.

Până la 12% din populație se confruntă cu tulburarea de anxietate socială de-a lungul vieții. Simptomele se instalează de obicei în adolescență și, fără tratament, au o evoluție cronică, putând persista și peste 20 de ani.

Terapia cognitiv-comportamentală este intervenția psihoterapeutică standard recomandată în protocoalele clinice pentru tratamentul fobiei sociale. Dar există și o serie de studii mai recente, care au arătat că terapiile non-tradiționale bazate pe mindfulness și acceptare (ex. intervenția bazată pe meditația de tip mindfulness pentru reducerea stresului – MBSR) sunt eficiente în ameliorarea simptomatologiei fobiei sociale.

Autorii studiului argumentează că prea puține studii au investigat comparativ eficiența celor două intervenție și că mecanismele prin care acestea acționează nu sunt clare.

Astfel, în acest studiu cercetătorii au investigat și comparat efectele terapiei cognitiv-comportamentale de grup (CBGT) și efectele intervenției bazate pe meditația de tip mindfulness pentru reducerea stresului (MBSR) în cazul adulților cu fobie socială. În plan secundar au investigat și mecanismele psihologice care ar fi posibil să să medieze efectele intervențiilor terapeutice asupra simptomatologiei fobiei sociale.

108 persoane cu un diagnostic de tulburare de anxietate socială au participat la acest studiu: 36 de persoane au primit intervenție cognitiv-comportamentală de grup (CBGT), 36 de persoane au primit intervenție bazată pe tehnicile de meditație de tip mindfulness pentru reducerea stresului (MBSR) și 36 persoane nu au primit niciun tratament în timpul studiului. Cercetătorii au măsurat severitatea simptomelor de anxietate socială înainte de începerea terapiei, imediat după finalizarea terapiei și la 3, 6, 9 și 12 luni după încheierea terapiei. De asemenea au investigat câțiva factori psihologici care ar fi posibil să medieze efectele terapeutice: (1)  4 posibili mediatori ai efectelor CBGT – frecvența reevaluării cognitive, reevaluarea cognitivă a autoeficacității, evitarea subtilă și distorsiunile cognitive; (2) 4 posibili mediatori ai (MBSR) – abillitățile de mindfulness, focusarea atenției, comutarea atenției și ruminația.

A reieșit că persoanele care au primit terapie cognitiv-comportamentală de grup, respectiv intervenție bazată pe tehnicile de meditație mindfulness pentru reducerea stresului, au raportat reduceri semnificative ale simptomelor de anxietate socială în comparație cu persoanele care nu au primit niciun tratament. Comparând între ele rezultatele celor două intervenții, nu au fost găsite diferențe semnificative. Acest fapt sugerează că ambele intervenții sunt la fel de eficiente pentru tratamentul fobiei sociale la adulți. Efectele terapeutice s-au menținut și la un an după încheierea tratamentului.

De asemenea, în urma terapiei participanții din ambele grupuri de intervenție au raportat schimbări semnificative și similare la nivelul: atenției (focusare mai bună a atenției și comutare mai bună a atenției dinspre stimuli amenințători spre stimuli neamenințători, abilități mai bune de mindfulness), cogniției (creșterea frecvenței reevaluării cognitive și reevaluării autoeficacității, mai puține distorsiuni cognitive și reducerea ruminației). Singura diferență între cele două intervenții a fost că participanții care au primit CBGT au raportat mai puține comportamente de evitare socială (care mențin simptomele) în comparație cu cei care au primit MBSR. Explicația ar putea fi că în terapia cognitiv-comportamentală se abordează explicit rolul evitării și pacienții sunt învățați să se expună la situațiile sociale temute, învățând astfel că ele nu sunt periculoase.

Dintre factorii amintiți, creștera frecvenței reevaluării și abilităților de mindfulness, îmbunătățirea focusării și comutării atenției, precum și reducerea comportamentelor de evitare și reducerea frecvenței distorsiunilor cognitive au mediat impactul celor două intervenții asupra simptomelor de fobie socială. Aceste rezultate sugerează că cele două intervenții, deși diferite, împărtășesc multiple mecanisme comune care duc la ameliorarea simptomelor.

În contrast, reducerea comportamentelor de evitare a mediat efectele ambelor terapii, dar în moduri diferite. O explicație ar fi că CBGT oferă oportunități provocatoare dar sigure de confruntare a fricilor sociale în care persoana învață că situația nu este periculoasă. În cazul MBSR componenta cheie care ar putea fi responsabilă de reducerea comportamentelor de evitare este acceptarea radicală a experienței.

Așadar, în urma acestui studiu reiese că CBGT și MBSR sunt la fel de eficiente pentru tratamentul fobiei sociale la adulți. Similaritatea efectelor celor două intervenții ar putea fi explicată de multiplele mecanisme psihologice comune implicate în procesul terapeutic.

Bibliografie

Goldin, P. R., Morrison, A., Jazaieri, H., Brozovich, F., Heimberg, R., & Gross, J. J. (2016). Group CBT versus MBSR for social anxiety disorder: A randomized controlled trial. Journal of consulting and clinical psychology, 84(5), 427.

NOU! Consultații psihologice online – gratuite – pentru anxietate și depresie

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Consultatii online cu un psiholog

Consultatii online cu un psiholog pentru probleme de anxietate și depresie

Centrul PAX lansează pentru o perioadă limitată un program de consultații online gratuite cu un psiholog pentru persoanele care se confruntă cu probleme de anxietate și depresie. Consultația online se poate realiza la telefon sau pe Skype și se desfășoară în regim confidențial (nu se cer date personale precum nume, adresă, loc de muncă).

O consultație online poate dura între 20-40 minute și presupune discutarea principalelor probleme de anxietate/depresie care produc îngrijorare sau suferință și evaluarea simptomelor în acord cu standardele actuale de diagnostic. În urma acestei evaluări, oamenii pot afla dacă simptomele lor se încadrează într-un diagnostic și care sunt căile potrivite de tratament.

Serviciul de evaluare psihologică nu se adresează doar persoanelor cu probleme grave. De multe ori chiar și problemele moderate de anxietate/depresie pot afecta considerabil calitatea vieții. Prin urmare, indiferent de diagnostic, psihologii Centrului PAX vor face la finalul consultației recomandări potrivite pentru depășirea simptomelor problematice identificate.

Solicitarea unei consultații online se realizează doar pe baza completării formularului online de pe adresa:

http://tratamentanxietate.ro/consultatii_online

Serviciul se adresează persoanelor peste 18 ani (*) de pe teritoriul României sau din străinătate (**).


 

* Serviciile psihologice nu pot fi oferite minorilor fără acordul explicit al tutorelui legal. Pentru servicii psihologice pentru copii și adolescenți vă recomandăm CEICA
** Pentru pesoanele din străinătate, consultațiile online se pot desfășura doar pe Skype, nu și la telefon.

Studiul PAX

Recrutarea participanților în Studiul PAX se încheie pe: 22 iulie 2015!

Clinica PAXonline, împreună cu Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) și Asociația de Consiliere și Psihoterapie Online din România (ACPOR) a lansat primul studiu clinic din România pentru tratamentul Tulburării de Panică prin psihoterapie online. Participanții înregistrați în studiul PAX beneficiază în mod gratuit de evaluare psihologică avansată și psihoterapie prin intermediul platformei profesionale PAXonline. Dacă sunteți interesat/ă să vă înregistrați sau doriți să aflați mai multe despre studiul PAX, vă invităm să consultați pagina: studiu.paxonline.ro

Aici găsiți comunicatul de presă:
click pe imagine
prof Mircea Miclea

Prof. Univ. Dr.

Mircea Miclea

“Tulburarea de panică este una dintre cele mai severe probleme de anxietate. Deși este o tulburare care poate fi tratată cu succes, majoritatea persoanelor nu beneficiază de un tratament eficient din cauza unor bariere precum: lipsa accesului la un specialist în tratamentul anxietății, lipsa de timp sau de bani pentru a urma un tratament riguros, lipsa de încredere în serviciile actuale de sănătate mentală.

Prin studiul PAXonline dorim să oferim persoanelor care se confruntă cu aceste bariere posibilitatea de a urma un tratament riguros și modern pentru Panică. Este vorba de un tratament inovator de psihoterapie prin intermediul internetului, pe care îl oferim gratuit tuturor participanților. Scopul nostru este dea dezvolta un nou standard de psihoterapie online pentru problemele de anxietate, validată științific și adaptată nevoilor fiecărui pacient.

Vă mulțumim pentru interes!”

Ce este tulburarea de panică?

Tulburarea de panică este una din formele anxietății clinice, care apare cam la 2-5% din oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică (anxietate/ neliniște/ agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, “ca din senin”.

Citește mai mult în pagina: Despre Panică

Ce presupune un studiu clinic?

Un studiu clinic înseamnă urmarea unui tratament în condiții mai riguroase decât în practica clinică obișnuită. Participanții sunt de acord să colaboreze strâns cu terapeuții și membrii echipei de cercetare pentru a putea optimiza cât mai mult fiecare etapă din tratament. Veți fi monitorizat de aproape pentru a observa evoluția simptomelor. Veți fi întrebat ce a funcționat și ce nu; ce v-a lipsit și ce a fost redundant. Răspunsurile dvs. vor clădi practic forma finală a tratamentului care va fi oferită apoi tuturor pacienților.

Citește mai mult în pagina:

Studiul PAX

Cum mă poate ajuta tratamentul prin PAXonline?

Participarea în acest studiu presupune că veți urma timp de câteva săptămâni un tratament riguros de psihoterapie online prin intermediul celei mai avansate platforme de psihoterapie din România: PAXonline. În această platformă veți învăța pas-cu-pas cum să depășiți problema de Panică, înțelegând cum au apărut simptomele, de ce se mențin și ce exerciții terapeutice trebuie să practicați ca să le reduceți și să recâștigați controlul în viața dvs.

Citește mai mult în pagina: Tratamentul PAXonline