Tag Archives: terapie cognitiv-comportamentală online

Managementul procrastinării prin terapie cognitiv-comportamentală online

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Procrastinarea poate fi tratata onlineÎn mai 2015, o echipă de cercetători suedezi a publicat un studiu în Journal of Consulting and Clinical Psychology, în care au arătat că terapia cognitiv-comportamentală online (iCBT) este eficientă pentru managementul procrastinării. Un nou studiu, publicat de aceeași echipă un an mai târziu, arată că efectele intervenției s-au menținut și la un an după încheierea terapiei.

Procrastinarea este definită ca un pattern persistent de comportament sau ca un eșec de auto-reglare ”ce implică amânarea voluntară a inițierii sau completării unor responsabilități importante până în ultimul minut, în ciuda consecințelor negative așteptate”. Deși nu este considerată o tulburare mentală, procrastinarea este o condiție debilitantă ce poate duce la un distres semnificativ cu multiple consecințe negative și, în timp, la dezvoltarea unor tulburări clinice. Studiile din literatura de specialitate au arătat numeroase asocieri între procrastinarea cronică și severă și: (1) sănătatea mentală – nivele ridicate de stres, îngrijorare, sentimente de vinovăție, anxietate, un nivel scăzut al stării de bine; (2) starea de sănătate – amânarea tratamentului și mai puține comportamente sănătoase ducând la exacerbarea boliilor somatice; (3) afectarea funcțională – performanță scăzută la școală sau la locul de muncă și îngrijorări financiare substanțiale.

Interesul cercetătorilor de a iniția acest studiu a pornit de la observația că deși procrastinarea este o problemă tot mai frecventă la nivelul populației generale – 1 din 5 adulți, respectiv 1 din 2 studenți raportând dificultăți substanțiale în inițierea sau completarea unei sarcini și un nivel de distres semnificativ -, cei care suferă de procrastinare cronică și severă rareori primesc îngrijire adecvată. Au fost identificate două cauze, parțial, responsabile:

  • (1) Preconcepțiile și cunoștințele insuficiente despre procrastinare;
  • (2) Lipsa cercetărilor și asumării intervențiilor terapeutice eficiente pentru procrastinare,  care scad șansele populației de a accesa tratamentul. În ciuda multiplelor consecințe negative atribuite procrastinării și a creșterii numărului de adulți care raportează probleme severe (de la 4-5% în anii 70’ la 20-25% până în 2012), s-a acordat puțină atenție intervențiilor terapeutice care vizează procrastinarea. Cercetările au vizat în general investigarea mecanismenlor și a potențialilor predictori ai procrastinării precum factorii de personalitate, datele sociodemografice sau diferențele individuale.

Adresând problema identificată, obiectivul autorilor suedezi a fost de a testa eficiența intervenției cognitiv-comportamentale livrată prin intermediul Internetului (iCBT) pentru procrastinarea cronică și severă. Două considerente majore au stat la baza intervenției alese:

  • (1) Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este adesea intervenția standard recomandată pentru procrastinare. Dar studiile asupra intervențiilor terapeutice pentru procrastinare sunt foarte puține și necesită mai multe date pentru a trasa concluzii ferme privind eficiența lor. Totuși strategiile folosite în terapia cognitiv-comportamentală au fost recunoscute ca fiind benefice pentru ameliorarea procrastinării. De exemplu, strategiile de intervenție pot viza schimbarea credințelor iraționale referitoare la perfecționism, teama de eșec sau stima de sine scăzută care duc la procrastinare. Un alt exemplu de intervenție este expunerea graduală la stările de discomfort și îngrijorare care duc la amânarea responsabilităților solicitante. De asemenea strategii specifice vizează probleme specifice procrastinării precum distragerea atenției, oboseala mentală, lipsa motivației sau managementul ineficient al timpului.
  • (2) Intervențiile terapeutice livrate prin intermediul Internetului, în special terapia cognitiv-comportamentală (iCBT), beneficiază de un suport științific riguros și au arătat rezultate promițătoare pentru mai multe tulburări, printre care: tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică, depresie, jocul patologic de noroc sau sindromul colonului iritabil.  (iCBT) poate fi livrată sub două forme: cu ghidarea și fără ghidarea unui terapeut. Ambele forme au generat rezultate pozitive.

Metodologia abordată în acest studiu a constat în recrutarea a 150 de persoane prin intermediul unor reclame la radio, în ziare și pe Internet. Toți participanții au trecut printr-un proces riguros de selecție. Pornind de la suportul științific menționat anterior, persoanele participante au fost distribuite aleatoriu în trei grupe: (1) 50 de persoane au primit (iCBT) ghidată de un terapeut, (2) 50 de persoane au primit (iCBT) fără ghidare terapeutică, (3) 50 de persoane au fost puse pe lista de așteptare. Participanții din cele două condiții active de tratament au primit, timp de 10 săptămâni, texte și exerciții organizate pe module, care au vizat factorii cognitivi și comportamentali asociați cu procrastinarea. Masurătorile principale au vizat procrastinarea. Adițional au aplicat măsurători și pentru anxietate, depresie și calitatea vieții.

Rezultatele au confirmat așteptările autorilor arătând că terapia cognitiv-comportamentală livrată prin intermediul Internetului (iCBT) a dus la ameliorări substanțiale ale procrastinării, atunci când s-au comparat terapia ghidată și neghidată cu lista de așteptare.

Așteptarea ca intervenția (iCBT) ghidată să ducă la rezultate superioare în comparației cu intervenția (iCBT) neghidată nu a fost confirmată, ambele intervenții având rezultate similare. Autorii atrag însă atenția că participanții care au primit intervenție neghidată au avut un contact limitat cu terapeuții în timpul evaluării (care poate fi considerată ghidare) și rezultatele trebuie interpretate cu atenție, până când vor fi testate și în alte studii.

Autorii sugeraseră că ar fi posibil ca nivelul de anxietate, depresie și starea de bine să sufere unele modificări în urma intervențiilor, acest lucru însă nu s-a întâmplat. Doar la nivelul depresiei s-au înregistrat unele modificări în cazul intervenției ghidate în comparație cu grupul de așteptare. O posibilă explicație ar fi că intervenția nu a vizat explicit depresia, anxietatea sau starea de bine. O altă explicație ar fi că în studiu au fost introduși numai participanți cu rate foarte scăzute de anxietate și depresie și care nu au suferit un  distres major pe parcursul cercetării.

La un an după desfășurarea acestui studiu, autorii au efectuat noi măsurători, în rândul acelorași participanți, pentru a evalua dacă rezultatele obținute în urma intervenției s-au menținut pe termen lung. A reieșit că efectele intervenției (iCBT) s-au menținut și la un an după încheierea terapiei, cu rezultate comparabile între terapia ghidată și cea neghidată, sugerând că (iCBT) ar putea fi o intervenție utilă și benefică pentru managementul procrastinării.

Limitele și sugestiile pentru studii viitoare vizează îmbunătățirea metodelor de evaluare a procrastinării, studierea unor populații din medii sociale mai diverse și mai reprezentative precum și abordări noi (ex. terapia cognitiv comportamentală-de grup pentru procrastinare).

Un lucru rămâne cert – rezultatele primului studiu clinic riguros care a investigat eficiența terapiei cognitiv-comportamentale livrate prin intermediul Internetului (iCBT), adresată procrastinării cronice și severe, deschid o perspectivă promițătoare. Strategiile terapiei cognitiv-comportamentale pot fi folosite în intervenția online, ghidată și neghidată, cu șanse de a îmbunătăți substanțial managementul procrastinării.

În concluzie, este important să nu patologizăm totul, procrastinarea este un fenomen comun și majoritatea persoanelor reușesc să își îndeplinească sarcinile la timp fără a trece prin suferințe psihologice prea mari. Când însă amânarea responsabilităților devine un pattern de comportament persistent, cu multe consecințe negative, este recomandată solicitarea unui ajutor specializat pentru restabilirea funcționării optime.

Bibliografie

Rozental, A., Forsell, E., Svensson, A., Andersson, G., & Carlbring, P. (2015). Internet-based cognitive—behavior therapy for procrastination: A randomized controlled trial. Journal of consulting and clinical psychology, 83 (4), 808-824.

Rozental, A., Forsell, E., Svensson, A., Andersson, G., & Carlbring, P. (2016). Overcoming procrastination: One-year follow-up and predictors of change in a randomized controlled trial of Internet-based cognitive behavior therapy. Cognitive Behaviour Therapy, 1-19.

Rozental, A., Forsström, D., Nilsson, S., Rizzo, A., & Carlbring, P. (2014). Group versus Internet-based cognitive-behavioral therapy for procrastination: Study protocol for a randomized controlled trial. Internet Interventions, 1 (2), 84-89.