Centrul PAX a creat acest site pentru a oferi oamenilor informații de calitate privind natura și tratamentul problemelor de anxietate. Ne adresăm persoanelor care se confruntă în mod direct cu astfel de probleme sau care au pe cineva apropiat cu o problemă de anxietate. Deoarece aceste persoane au nevoie să înțeleagă de ce apar simptomele de anxietate și cum pot fi ele tratate, iar adesea primul loc în care caută răspunsuri la aceste întrebări este internetul, ne-am decis să creăm un mediu online în care să le punem la dispoziție informații precise, verificate și realmente utile pentru luarea în considerare a unui consult de specialitate și urmarea unui tratament. Accesul pe acest site este complet gratuit, iar în măsura posibilităților noastre vom încerca să îl completăm mereu cu noi articole despre tratamentul anxietății, precum și să răspundem la întrebările vizitatorilor.
Ce este Anxietatea?
Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile. Poate termenul ne sună puțin străin, dar emoția aceasta ne este cunoscută tuturor – am trăit-o în numeroase situații de viață, încă de la vârste fragede. Înțelegem prin anxietate o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță. Iată câteva exemple tipice:
Nu știm cum va fi la un examen sau la un interviu pentru o slujbă. Va fi greu? Ne vom descurca? Ce întrebări ne vor pune? Ce vor zice ceilalți dacă eșuăm? Poate va fi bine, dar poate nu!
Copilul nostru întârzie să vină acasă și nu răspunde la telefon. Oare a pățit ceva? De ce nu răspunde? Poate nu e nimic grav, dar nu știm sigur!
Suntem în oraș și e întuneric pe strada pe care umblăm. Oare suntem în siguranță? Parcă am auzit niște sunete în întuneric. Să fie vreo pisică? Sau ne urmărește cineva?
Mama noastră s-a îmbolnăvit grav. Nu știm ce prognostic are. Oare se va face bine? Va funcționa tratamentul pe care l-a primit?
Ne-am pierdut locul de muncă din cauza reducerilor de personal. Oare cum ne vom descurca? Ce o să se întâmple cu noi? Cum se va schimba viața noastră? Nu poate fi ușor!
Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne strânge stomacul. Trăind aceste lucruri, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei. Iar mintea noastră pare a fi inundată cu îngrijorări (“Dacă se întâmplă … așa?” “Dacă pățesc … asta?” “Dacă nu reușesc să … ?”), cu imagini înspăimântătoare (“O să mă muște un căine!” “Voi pica examenul!” “Toată lumea râde de mine!”), cu amintiri neplăcute (“Vai, așa am pățit și atunci…” “Nu vreau să-mi aduc aminte cât de rău a fost când…”) sau îndoieli repetate (“Poate nu m-am asigurat destul că…” “Poate nu am făcut bine…” “Poate trebuia să zic ceva…”).
dacă dorești să citești mai multe despre diferența dintre anxietate și frică
Anxietatea seamănă cu frica. Amândouă sunt emoții pe care le trăim atunci când percepem un pericol și amândouă ne pot face să ne simțim agitați, să ne alerge inima în piept, să ne vină să fugim din loc. Însă anxietatea este o emoție mai complexă, al cărei element cheie este incertitudinea pericolului. Trăim frică atunci când ne aflăm în prezența unei amenințări imediate, certe, de tipul aici-și-acum – de exemplu: ne sare în față un câine fioros, ne claxonează o mașină care gonește cu viteză spre noi, o priză a făcut scurt și a luat foc în casă etc. Aceste pericole se desfășoară în prezent, sub ochii noștri și cer o acțiune imediată de tipul: luptă sau fugi! Lovește câinele cu ceva! Sari din calea mașinii! Țipă după ajutor! Panica este similară fricii, doar că pericolul pe care îl percepem ne apare atât de mare încât ne copleșește și asta ne face să reacționăm dezorganizat în fața lui sau “să dăm totul din noi”.
În contrast, anxietatea este emoția pe care o trăim atunci când percepem un pericol potențial sau când anticipăm că ceva grav se poate întâmpla și nu putem acționa în mod direct asupra sa, cel puțin nu în prezent. Spre deosebire de frică, care ne motivează să fugim sau să luptăm, anxietatea ne motivează să verificăm anumite lucruri sau locuri (ex. să sunăm pe cineva, să ne facem un control medical, să cercetăm dacă se mișcă ceva în întuneric), să ne pregătim din timp pentru diverse scenarii grave (ex. să cerem sprijinul cuiva, să ne facem provizii, să ne instalăm un sistem de alarmă), să evităm anumite situații sau persoane (ex. să nu mergem pe stradă singuri, să nu vorbim cu persoane străine, să nu călătorim cu avionul) sau să evităm anumite gânduri (ex. nu te gândi la moarte, nu te gândi la eșec, nu te gândi că o să te faci de râs). Anxietatea, prin urmare, este o emoție care durează mai mult decât frica și este mai dificil de controlat prin acțiuni imediate.
Tulburările de anxietate sunt problemele de sănătate mentală cel mai frecvent întâlnite la nivel global. Studiile realizate atât pe adolescenți (de exemplustudiul lui Kathleen Merikangas din JAACAP în 2010), cât pe adulți (de exemplustudiul lui Ronald Kessler din JAMA în 2005) arată că prevalența tulburărilor de anxietate de-a lungul vieții este de aprox. 30%. Evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, iar în lipsa unui tratament corespunzător persoanele suferă costuri majore pe termen lung, precum: risc crescut pentru boli somatice și comorbiditate ridicată cu alte probleme de sănătate mentală (ex. depresie, abuz de alcool sau alte substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă.
Este important să înțelegem că anxietatea nu este în sine o problemă mentală sau nu este un termen care definește o emoție rea, disfuncțională, pe care ar trebui să o eliminăm complet din viața noastră. Faptul că anxietatea este o emoție pe care o întâlnim în toate culturile, din cele mai vechi timpuri, și o regăsim la toate mamiferele, demonstrează faptul că este o emoție naturală, care s-a păstrat în evoluția noastră deoarece servește un scop important pentru supraviețuire. Prin urmare, înainte de a vorbi despre anxietate ca problemă mentală, trebuie să înțelegem diferența dintre: anxietatea normală și anxietatea patologică. Sau, pe scurt, când devine anxietatea o problemă?
1. Anxietatea, de la normal la patologic
Anxietatea este o emoție firească, care ne ajută să prevenim apariția unor situații amenințătoare. De exemplu, ne pregătim să plecăm într-o excursie la munte […]
ca să vizualizezi această secțiune (beneficiile și costurile anxietății)
ca să ascunzi această secțiune
Anxietatea este o emoție firească, care ne ajută să prevenim apariția unor situații amenințătoare. De exemplu, ne pregătim să plecăm într-o excursie la munte. Ne trece prin minte următorul gând: Dacă ne rătăcim de grup? sau Dacă se rănește unul dintre noi și nu avem sprijin medical? Astfel de îngrijorări ne pot declanșa o stare de neliniște care ne motivează să rezolvăm problema pe care am anticipat-o – de exemplu: ne asigurăm că ne-am pus în bagaj o busolă, o hartă sau un GPS; sau ne ducem să cumpărăm o trusă de prim ajutor etc. Făcând aceste lucruri anxietatea noastră se reduce pentru că am găsit o soluție acceptabilă pentru pericolul la care ne-am gândit. Viitorul nu ne oferă nicio garanție, dar șansele noastre de a face față acestor situații sunt mai mari acum că ne-am luat aceste măsuri.
În exemplul de mai sus am arătat cum anxietatea ne ajută să anticipăm o situație nedorită și ne motivează să ne luăm măsuri preventive. O altă funcție a anxietății este de a ne ține atenția focalizată asupra problemelor încă nerezolvate. Un exemplu tipic este anxietatea dinainte de un examen, care ne ține mintea focalizată asupra materiei pe care o avem de învățat, asupra posibilelor erori pe care le putem face sau asupra greșelilor din trecut pe care nu vrem să le repetăm etc. Până când nu trecem de acest examen, neliniștea noastră (“stresul”) ne menține motivați să învățăm mai mult, să exersăm mai mult, să ne sfătuim cu colegii etc.
Anxietatea are însă niște costuri. Acestea țin în primul rând de energia pe care o consumăm menținându-ne mintea și corpul într-o stare de continuă activare. Este costisitor pentru mintea noastră să se tot îngrijoreze, să anticipeze scenarii nedorite, să caute soluții, să se asigure că lucrurile merg bine etc. La fel, este costisitor pentru corpul nostru să ne menținem tensiunea arterială ridicată, să ne accelerăm respirațiile și bătăile inimii, să ne ținem mușchii încordați etc. Alte costuri ale anxietății țin de focalizarea prioritară a atenției asupra aspectelor negative ale vieții. Pe termen lung, acest lucru ne poate face să credem că viața noastră este plină de necazuri, că suntem mereu amenințați, că viitorul nostru este întunecat. Deși este firesc să dăm prioritate lucrurilor care ne amenință viața, dacă mintea noastră nu se preocupă decât de aspectele negative și ignoră oportunitățile și bucuriile vieții, atunci singuri ne condamnăm să trăim într-o lume nedreaptă și fioroasă.
Prin urmare, în termeni simpli, anxietatea devine o problemă atunci când costurile depășesc cu mult beneficiile. De exemplu, oamenii cu probleme de anxietate raportează adesea că nu se pot relaxa, că se simt mereu încordați sau că au dureri musculare, că nu dorm bine sau că au migrene frecvente, că se simt mereu neliniștiți și că nu se mai pot bucura de viață etc. Din cauza acestor lucruri aceste persoane se simt adesea epuizate, au un randament scăzut la lucru sau sunt nemulțumite de modul în care își trăiesc viața. De exemplu, anxietatea socială devine o problemă atunci când, din cauza temerii de a nu face o impresie greșită celorlalți sau unor oameni importanți, persoana începe să evite situații precum ieșirile cu colegii, discuțiile cu un șef, prezentarea unor rapoarte la muncă, riscând să piardă oportunități sociale sau de carieră importante sau să fie penalizată pentru absenteism.
Vorbim de tulburări de anxietate atunci când costurile anxietății sunt atât de mari încât produc o deteriorare severă a vieții sociale și/sau a capacității de muncă, produc suferință și o nemulțumire puternică față de propria persoană sau față de propria viață. Astfel, anxietatea patologică este caracterizată de stări intense de neliniște, dificultate de relaxare și stări de epuizare, îngrijorări persistente, exagerate, gânduri sau scenarii cumplite care se repetă neîncetat, presiunea continuă de a verifica mereu sau de a evita o mare varietate de situații. De exemplu, o persoană cu tulburare de panică devine coplesită de teama că atacurile de panică îi vor face inima să cedeze și este mereu preocupată de evitarea situațiilor care îi pot provoca un nou atac. Astfel, această persoană evită să facă efort fizic, refuză să plece de acasă fără să fie însoțită de cineva de încredere, evită situațiile tensionante de la lucru, își monitorizează în permanență bătăile inimii și este foarte sensibilă la cele mai mici simptome de disconfort. Anxietatea ocupă un loc atât de mare în viața acestei persoane, încât mai toate activitățile, gândurile și planurile se fac în funcție de coordonatele ei.
2. Principalele categorii de tulburări de anxietate
Anxietatea clinică poate lua multe forme, existând o mare varietate a simptomelor între oameni, între culturi. între sexe, între vârste. Prin urmare, nu vom putea acoperi în această secțiune toate manifestările anxietății patologice. În continuare vom trece în revistă cel mai frecvent întâlnite categorii de tulburări de anxietate, așa cum sunt ele descrise în DSM, manualul Asociației Americane de Psihiatrie:
Tulburarea de panică este caracterizată de atacuri de panică recurente și o evitare crescută a situațiilor care pot declanșa aceste atacuri. În timpul unui atac de panică persoanele au impresia că au un atac de cord, înnebunesc sau se sufocă, fără a putea identifica un motiv anume. Simptomele atacului de panică sunt: palpitaţii, durere în piept, transpiraţii, tremor, senzaţii de sufocare, teamă de moarte, teamă de pierderea controlului, senzaţii de irealitate și altele.
În pagina PANICĂ vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este panica?, Cum apare panica?, Cum se tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru Panică?
Fobia socială este caracterizată de o teamă puternică de a fi judecat de către ceilalţi sau frica de a fi pus într-o situaţie jenantă. Situațiile sociale sunt evitate de multe ori sau sunt îndurate cu multă dificultate deoarece persoana se simte copleșită de îngrijorări și simptome fizice precum: palpitaţii, transpiraţie, respirație accelerată, tremorul vocii, înroşirea feţei.
În pagina FOBIE SOCIALĂ vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este fobia socială?, Cum apare fobia socială?, Cum se tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru fobia socială?
Fobia specifică este caracterizată de o reacţie de frică intensă faţă de un anumit obiect (ex. ace, cuțite), animal (ex. câini, păianjeni) sau situaţie (ex. înălțimi, a fi într-un lift etc.). Din cauza acestei temeri exagerate, persoana simte nevoia să evite complet aceste situații sau le îndură cu multă dificultate atunci când este obligată să se confrunte cu ele.
În pagina FOBII SPECIFICE (în construcție) vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este fobia specifică?, Cum apare fobia specifică?, Cum se tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru fobia specifică? (dacă dorești acum mai multe informații click aici)
Nevroza obsesiv-compulsivă este caracterizată de apariția persistentă a unor gânduri sau imagini nedorite pe care persoana are mare dificultate de a le scoate din minte și care îi produc stări intense de frică sau vinovăție (acestea sunt obsesiile – de exemplu, obsesia de a fi contaminat). Adesea, pentru a reduce emoțiile negative sau pentru a neutraliza obsesiile, persoana recurge la anumite comportamente, care sunt realizate într-un mod ritualizat, de un anumit număr de ori, în anumite locuri (acestea sunt compulsiile – de exemplu, spălarea excesivă a mâinilor sau a obiectelor din jur) .
În pagina OBSESII-COMPULSII vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este nevroza obsesiv-compulsivă?, Cum apare nevroza obsesiv-compulsivă?, Cum se tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru nevroza obsesiv-compulsivă?
Anxietatea generalizată este caracterizată de îngrijorări excesive sau nerealiste care persistă pe o perioadă lungă de timp, iar persoana are mari dificultăți de a le controla. La adulţi aceaste îngrijorări pot avea ca punct de plecare sănătatea, banii, cariera sau siguranța celorlalți. Pe lângă îngrijorările recurente, mai apar simptome fiziologice persistente, precum dureri musculare, insomnii, ameţeli şi stări de agitație, iritabilitate sau epuizare.
În pagina ANXIETATE GENERALIZATĂ vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este anxietatea generalizată?, Cum apare anxietatea generalizată?, Cum se tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru anxietatea generalizată?
Tulburarea de stres posttraumatic se dezvoltă după trecerea printr-o experiență extremă (ex. un viol, un abuz fizic, moartea violentă a unei persoane dragi etc.) care a fost asociată cu stări de groază și neputință. În urma acestui eveniment persoana care a fost victimă sau martor continuă să prezinte trăiri intense de frică (ca și cum evenimentul ar continua în prezent), stări de agitație, coșmaruri, iritabilitate crescută, insomnii, amintiri intruzive precum și evitarea cronică a locurilor sau situațiilor care pot duce la reamintirea evenimentului traumatic.
În pagina STRES POSTTRAUMATIC (în construcție) vom răspunde pe larg la următoarele întrebări: Ce este stresul posttraumatic?, Cum apare stresul posttraumatic?, Cum se tratează?, Unde pot găsi un tratament online pentru stresul posttraumatic? (dacă dorești acum mai multe informații click aici)
click pe butoanele de mai sus ca să citești o scurtă descriere a tulburării respective
ca să citești mai multe despre precauții înainte de începerea tratamentului pentru anxietate
Înainte de începerea tratamentului, trebuie făcut un control medical atent pentru a determina dacă simptomele sunt expresia unei tulburări de anxietate sau se datorează unei condiţii medicale, o problemă de natură somatică. Dacă este pus un diagnostic primar de anxietate atunci trebuie stabilit despre ce tip de anxietate este vorba şi dacă există și alte tulburări psihologice care apar împreună cu anxietatea, cum ar fi depresia sau abuzul de substanţe. Uneori problemele adiacente anxietăţii au un efect atât de puternic asupra individului încât este mai bine să se înceapă cu tratamentul acestora. Apoi, când problemele secundare s-au redus sau sunt ținute sub control, se va continua cu tratamentul anxietății primare.
Dacă persoana cu diagnostic de anxietate a mai urmat în trecut o formă de tratament, aceasta trebuie să informeze în prealabil psihologul clinician sau psihiatrul, în privinţa tipului de medicaţie sau psihoterapie, dozele primite, numărul de şedinţe şi perioada de tratament. Aceste lucruri sunt importante pentru că adesea oamenii consideră că tratamentul urmat nu a avut efect în cazul lor când, de fapt, acesta nu a fost urmat suficient de mult timp sau a fost administrat în mod incorect. Uneori este nevoie ca indivizii să urmeze mai multe tipuri de tratament sau combinaţii ale acestora până când găsesc tratamentul care funcţionează pentru ei.
1. Tratamentul prin medicație – anxiolitice, antidepresive, beta-blocante
Atenție! Decizia de a urma sau nu un tratament medicamentos pentru anxietate (sau de a modifica tratamentul medicamentos aflat în curs) trebuie luată numai în urma consultării unui medic psihiatru.
Pe scurt, tratamentul medicamentos reduce simptomele de anxietate prin modificarea activității unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central sau periferic (beta-blocantele). Neurotransmițătorii sunt niște mesageri chimici pe care celulele neuronale le utilizează pentru a comunica între ele sau pentru a coordona activitatea organelor interne și a mușchilor. Într-adevăr, studiile clinice au arătat că în tulburările de anxietate există anumite disfuncții ale activității unor neurotransmițători, precum serotonina, noradrenalina sau GABA. Însă medicamentele nu pot corecta strict circuitele neuronale alterate în anxietate, ci acționează global asupra întregului sistem nervos. Din acest motiv, medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte variate, somatice sau psihologice, precum: stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de concentrare, tulburări de vedere etc. Când sunt utilizate pe termen lung, medicamentele pot produce o toleranță crescută, ceea ce înseamnă că dozele trebuie mărite pentru a se putea obține același efect sau pot crea stări de dependență. De asemenea, întreruperea bruscă a tratamentului poate induce stări de sevraj sau pot provoca reapariția simptomelor de anxietate. Din aceste motive, tratamentul medicamentos trebuie urmat sub supravegherea atentă a unui medic psihiatru.
Anxiolitice. Benzodiazepinele (o categorie de tranchilizante) sunt poate cel mai frecvent prescrise medicamente în anxietate. Acestea sunt preferate deoarece acționează rapid și produc mai puține efecte secundare (din acest motiv sunt, totodată, și cele mai abuzate medicamente în anxietate). Exemple de benzodiazepine: diazepam, lorazepam, clonazepam, alprazolam, loprazolam etc. Mecanismul de acțiune implică sporirea activității GABA, un neurotransmițător cu rol inhibitor sau de reducere a excitabilității sistemului nervos central.
Antidepresivele sunt prescrise adesea și în anxietate, deoarece au efect asupra acestor simptome. Cele mai utilizate medicamente sunt antidepresivele de tip ISRS (sau SSRIs) și antidepresivele triciclice. Antidepresivele ISRS acționează prin sporirea activității serotoninei la nivelul creierului (dar pot altera și activitatea noradrenalinei sau a dopaminei), ceea ce produce un efect anxiolitic difuz. De obicei, acțiunea ISRS-urilor este mai lentă decât în cazul benzodiazepinelor și prezintă mai multe efecte secundare în primele săptămâni de tratament. Exemple de ISRS-uri: fluoxetina, sertralina, escitalopramul, paroxetina și citalopramul. Triciclicele (alterează activitatea serotoninei și noradrenalinei – ex. imipramina, clomipramina) sunt utilizate mai rar deoarece prezintă mai multe efecte secundare și necesită mai multe restricții pentru administrare.
Betablocantele sunt o clasă de medicamente utilizate pentru tratamentul unor condiții cardiovasculare, însă datorită efectului lor inhibitor asupra sistemului nervos simpatic pot reduce simptomele fiziologice de anxietate. Propranololul, de exemplu, este utilizat de multe ori pentru reducerea simptomelor de anxietate socială sau anxietate de performanță.
click pe butoanele de mai sus ca să citești o scurtă descriere a acestor medicamente
Revino la Cuprins 2. Tratamentul prin psihoterapie cognitiv-comportamentală
Psihoterapia cognitiv-comportamentală (adesea prescurtată CBT din engleză cognitive-behavioral therapy) este poate cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate și depresie, fiind adesea recomandată ca ‘intervenție standard‘ în aceste tipuri de probleme mentale. Pe scurt, psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante. Persoanele cu probleme de anxietate se percep excesiv de vulnerabile în fața anumitor situații (ex. vorbitul în public, apariția unui atac de panică, declanșarea unei obsesii, eșecul la un examen, prezența unui câine etc.) și sunt dominate de nevoia de a evita contactul cu aceste lucruri (ex. refuzul de a vorbi în public, evitarea efortului fizic, realizarea unui ritual, absența de la examen, ocolitul parcurilor etc.). Mai mult, aceste persoane nu reușesc să își controleze eficient reacțiile de anxietate/frică (ex. tremurul măinilor, bătăile accelerate ale inimii, respirația agitată, transpirația abundentă etc.), ceea ce îi face deseori să simtă că și-au pierdut complet controlul.
Prin urmare, psihoterapia cognitiv-comportamentală urmărește corectarea factorilor care determină apariția simptomelor de anxietate sau care favorizează cronicizarea anxietății pe termen lung. Prin psihoterapie, oamenii învață cum să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare, învață cum să își observe gândurile și comportamentele care nu fac decât să le alimenteze anxietatea pe termen lung și învață cum să înlocuiască aceste gânduri și comportamente ineficiente cu noi tipare de gândire și acțiune. În continuare vă prezentăm pe scurt principalele tipuri de intervenție care sunt utilizate pe parcursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale:
Psihoeducație. Persoanele învață despre anxietate în general și, în mod personalizat, despre tipul de anxietate care le deteriorează viața; învață cum s-a dezvoltat anxietatea lor și cum trebuie abordată, în mod eficient, pentru a o reduce; învață cum să-și monitorizeze simptomele și să observe contextele în care acestea se agravează sau, dimpotrivă, se ameliorează; descoperă cum propriile gânduri și acțiuni pot accentua sau reduce anxietatea.
Tehnici de relaxare. Persoanele învață că anxietatea poate fi adusă sub control prin exersarea unor tehnici de relaxare care implică elemente de controlul respirației, modificarea poziției corpului, formule de autosugestie, contracții și relaxări ale mușchilor și anumite exerciții fizice. Rezultatul acestor tehnici este depășirea fricii că anxietatea este de necontrolat, creșterea eficienței personale și reducerea stărilor de oboseală/epuizare datorate anxietății.
Modificarea funcționării atenției. O caracteristică fundamentală a anxietății este fixarea atenției asupra negativului, asupra amenințărilor din mediu, asupra senzațiilor neplăcute, asupra lucrurilor care merg prost etc. Din cauza acestui lucru, viața persoanei cu anxietate este copleșită de pericole și emoții negative, dându-i impresia că nu mai rămâne loc și de bucurii, de relaxare, de dezvoltare. Astfel, prin psihoterapie persoanele învață cum să preia controlul asupra funcționării atenției și să readucă în vizor aspectele neglijate ale vieții lor – reușitele, competențele, bucuriile lor. Acest lucru se realizează prin diverse tehnici comportamentale de schimbare a focarului atenției.
Modificarea funcționării gândirii. Gândirea de tip anxios (“Nu pot face față!” “Sunt în pericol!” “O să cedez!” “Nu sunt în stare!” “Sigur voi da rateu!” “Sunt neajutorat!” etc.) menține simptomele de anxietate. Prin urmare, în psihoterapie persoanele învață cum să își controleze modul de gândire care s-a automatizat și care nu face decât să exagereze simptomatologia lor și să îl înlocuiască, prin exerciții succesive, cu noi tipare de gândire. Acest lucru nu înseamă pur și simplu “să te prefaci că nu te temi” de ceva, ci să descoperi că într-adevăr ceea ce gândești atunci când ești cuprins de anxietate este mult exagerat față de realitate și că descriind realitatea într-un mod mai acurat, anxietate își pierde puterea asupra ta.
Combaterea evitării. Singurul mod în care poți definitiv să descoperi că anxietatea ta este nejustificată este dacă te confrunți în mod direct cu lucrul de care te temi. Însă persoanele cu probleme de anxietate evită în mod repetat acest lucru. Teama lor le domină comportamentul, iar evitarea nu le permite să descopere ce este real și ce este o exagerare a propriei minți. Prin urmare, în psihoterapie persoanele învață că pot tolera anxietatea și încep să se confrunte în mod direct, sistematic, cu acele situații care le produc anxietate. Prin confruntarea repetată cu situațiile de anxietate, persoanele descoperă că anxietatea lor se reduce și că lumea lor câștigă mai mult teren odată ce evitarea nu le mai domină comportamentul.
Prevenirea recăderilor. Corectarea problemelor cronice de anxietate necesită un efort de lungă durată. Psihoterapia nu trebuie văzută ca un tratament simptomatic care se încheie în momentul în care anxietatea s-a redus. Psihoterapia presupune schimbarea stilului de viață – schimbarea acelui mod de gândire și de comportament care a dus în primul rând la dezvoltarea anxietății. Acesta este singurul mod în care putem preveni eficient recăderile: adoptarea în viața de zi cu zi a tehnicilor de psihoterapie care au avut succes în reducerea anxietății și transformarea lor într-un mod de a fi.
click pe butoanele de mai sus ca să citești o scurtă descriere a acestor intervenții
Efectul psihoterapiei cognitiv-comportamentale asupra creierului
Nu există îndoială că CBT poate reduce simptomele de anxietate, însă până recent nu se știa dacă acest efect poate fi identificat și la nivelul creierului. Este firesc să ne așteptăm la acest lucru, căci mintea și creierul fac parte dintr-un sistem unitar, însă metodele de cercetare nu au permis decât în ultimele două decenii investigarea activității cerebrale în relație cu procesele de gândire relevante pentru problema anxietății. Pe scurt, rezultatele arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală normalizează activitatea creierului în circuitele neuronale care prezintă disfuncții în tulburările de anxietate. Mai exact, psihoterapia corectează funcționarea circuitelor cerebrale implicate în detectarea pericolelor, declanșarea reacțiilor de anxietate și controlul anxietății. (câteva studii care trec în revistă aceste descoperiri pot fi accesate gratuit aici: Roffman, 2005, Frewen, 2008, Porto, 2009)
Prin urmare, este important de reținut că atât prin medicație, cât și prin psihoterapie, putem modifica circuitele neuronale care înregistrează disfuncții în anxietate, însă cele două tratamente acționează asupra unor circuite cerebrale diferite.
PAX – Centrul de Psihoterapie a Anxietății este o clinică specializată pentru tratamentul problemelor de anxietate. În cadrul PAX aveți acces la următoarele tipuri de servicii psihologice validate:
Accesați pagina DESPRE NOI pentru datele de contact ale Centrului PAX și pentru prezentarea specialiștilor din acest centru.
Evaluarea și diagnoza problemelor de anxietate prin interviuri clinice și teste psihologice validate;
evaluarea standardizată a nivelului de anxietate, evaluarea personalizată a simptomatologiei anxioase, evaluarea implicațiilor anxietății asupra funcționării socio-profesionale, identificarea evoluției anxietății și a mecanismelor care mențin apariția simptomelor de anxietate;
Evaluarea complexă a personalității și a impactului anxietății asupra funcționării cognitive
evaluarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție, raționament etc.) și a dimensiunilor de personalitate, monitorizarea impactului anxietății asupra performanței cognitive;
Psihoterapia anxietății și a problemelor asociate (ex. simptome de depresie) în format clasic (față-în-față, la cabinet);
Psihoterapia anxietății și a problemelor asociate în format online (pe internet, în cadrul clinicii virtuale PAXonline);
În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:
nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;
Din aceste motive, Centrul PAX a dezvoltat clinica virtuală PAXonline, prima soluție profesională din România dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):
înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.
pentru a citi mai multe despre eficiența psihoterapiei online
Este psihoterapia online eficientă? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?
Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din Journal of Anxiety Disorders în 2018).
Prin urmare, psihoterapia online în anxietate funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie cognitiv-comportamentală. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.
Iată o scurtă prezentare video a platformei PAXonline:
În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAXonline oferă utilizatorilor și alte avantaje:
instrumente descreening și diagnostic psihologic;
resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videoconferință;
forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
independență, control personal și flexibilitate în utilizare.