Anxietatea seamănă cu frica. Amândouă sunt emoții pe care le trăim atunci când percepem un pericol și amândouă ne pot face să ne simțim agitați, să ne alerge inima în piept, să ne vină să fugim din loc. Însă anxietatea este o emoție mai complexă, al cărei element cheie este incertitudinea pericolului. Trăim frică atunci când ne aflăm în prezența unei amenințări imediate, certe, de tipul aici-și-acum – de exemplu: ne sare în față un câine fioros, ne claxonează o mașină care gonește cu viteză spre noi, o priză a făcut scurt și a luat foc în casă etc. Aceste pericole se desfășoară în prezent, sub ochii noștri și cer o acțiune imediată de tipul: luptă sau fugi! Lovește câinele cu ceva! Sari din calea mașinii! Țipă după ajutor! Panica este similară fricii, doar că pericolul pe care îl percepem ne apare atât de mare încât ne copleșește și asta ne face să reacționăm dezorganizat în fața lui sau “să dăm totul din noi”.

În contrast, anxietatea este emoția pe care o trăim atunci când percepem un pericol potențial sau când anticipăm că ceva grav se poate întâmpla și nu putem acționa în mod direct asupra sa, cel puțin nu în prezent. Spre deosebire de frică, care ne motivează să fugim sau să luptăm, anxietatea ne motivează să verificăm anumite lucruri sau locuri (ex. să sunăm pe cineva, să ne facem un control medical, să cercetăm dacă se mișcă ceva în întuneric), să ne pregătim din timp pentru diverse scenarii grave (ex. să cerem sprijinul cuiva, să ne facem provizii, să ne instalăm un sistem de alarmă), să evităm anumite situații sau persoane (ex. să nu mergem pe stradă singuri, să nu vorbim cu persoane străine, să nu călătorim cu avionul) sau să evităm anumite gânduri (ex. nu te gândi la moarte, nu te gândi la eșec, nu te gândi că o să te faci de râs). Anxietatea, prin urmare, este o emoție care durează mai mult decât frica și este mai dificil de controlat prin acțiuni imediate.

Revino la Cuprins

Anxietatea este o emoție firească, care ne ajută să prevenim apariția unor situații amenințătoare. De exemplu, ne pregătim să plecăm într-o excursie la munte […]

Click aici ca să vizualizezi această secțiune (beneficiile și costurile anxietății)

Click aici ca să ascunzi această secțiune

Anxietatea este o emoție firească, care ne ajută să prevenim apariția unor situații amenințătoare. De exemplu, ne pregătim să plecăm într-o excursie la munte. Ne trece prin minte următorul gând: Dacă ne rătăcim de grup? sau Dacă se rănește unul dintre noi și nu avem sprijin medical? Astfel de îngrijorări ne pot declanșa o stare de neliniște care ne motivează să rezolvăm problema pe care am anticipat-o – de exemplu: ne asigurăm că ne-am pus în bagaj o busolă, o hartă sau un GPS; sau ne ducem să cumpărăm o trusă de prim ajutor etc. Făcând aceste lucruri anxietatea noastră se reduce pentru că am găsit o soluție acceptabilă pentru pericolul la care ne-am gândit. Viitorul nu ne oferă nicio garanție, dar șansele noastre de a face față acestor situații sunt mai mari acum că ne-am luat aceste măsuri.

În exemplul de mai sus am arătat cum anxietatea ne ajută să anticipăm o situație nedorită și ne motivează să ne luăm măsuri preventive. O altă funcție a anxietății este de a ne ține atenția focalizată asupra problemelor încă nerezolvate. Un exemplu tipic este anxietatea dinainte de un examen, care ne ține mintea focalizată asupra materiei pe care o avem de învățat, asupra posibilelor erori pe care le putem face sau asupra greșelilor din trecut pe care nu vrem să le repetăm etc. Până când nu trecem de acest examen, neliniștea noastră (“stresul”) ne menține motivați să învățăm mai mult, să exersăm mai mult, să ne sfătuim cu colegii etc.

Anxietatea are însă niște costuri. Acestea țin în primul rând de energia pe care o consumăm menținându-ne mintea și corpul într-o stare de continuă activare. Este costisitor pentru mintea noastră să se tot îngrijoreze, să anticipeze scenarii nedorite, să caute soluții, să se asigure că lucrurile merg bine etc. La fel, este costisitor pentru corpul nostru să ne menținem tensiunea arterială ridicată, să ne accelerăm respirațiile și bătăile inimii, să ne ținem mușchii încordați etc. Alte costuri ale anxietății țin de focalizarea prioritară a atenției asupra aspectelor negative ale vieții. Pe termen lung, acest lucru ne poate face să credem că viața noastră este plină de necazuri, că suntem mereu amenințați, că viitorul nostru este întunecat. Deși este firesc să dăm prioritate lucrurilor care ne amenință viața, dacă mintea noastră nu se preocupă decât de aspectele negative și ignoră oportunitățile și bucuriile vieții, atunci singuri ne condamnăm să trăim într-o lume nedreaptă și fioroasă.

Prin urmare, în termeni simpli, anxietatea devine o problemă atunci când costurile depășesc cu mult beneficiile. De exemplu, oamenii cu probleme de anxietate raportează adesea că nu se pot relaxa, că se simt mereu încordați sau că au dureri musculare, că nu dorm bine sau că au migrene frecvente, că se simt mereu neliniștiți și că nu se mai pot bucura de viață etc. Din cauza acestor lucruri aceste persoane se simt adesea epuizate, au un randament scăzut la lucru sau sunt nemulțumite de modul în care își trăiesc viața. De exemplu, anxietatea socială devine o problemă atunci când, din cauza temerii de a nu face o impresie greșită celorlalți sau unor oameni importanți, persoana începe să evite situații precum ieșirile cu colegii, discuțiile cu un șef, prezentarea unor rapoarte la muncă, riscând să piardă oportunități sociale sau de carieră importante sau să fie penalizată pentru absenteism.

Vorbim de tulburări de anxietate atunci când costurile anxietății sunt atât de mari încât produc o deteriorare severă a vieții sociale și/sau a capacității de muncă, produc suferință și o nemulțumire puternică față de propria persoană sau față de propria viață. Astfel, anxietatea patologică este caracterizată de stări intense de neliniște, dificultate de relaxare și stări de epuizare, îngrijorări persistente, exagerate, gânduri sau scenarii cumplite care se repetă neîncetat, presiunea continuă de a verifica mereu sau de a evita o mare varietate de situații. De exemplu, o persoană cu tulburare de panică devine coplesită de teama că atacurile de panică îi vor face inima să cedeze și este mereu preocupată de evitarea situațiilor care îi pot provoca un nou atac. Astfel, această persoană evită să facă efort fizic, refuză să plece de acasă fără să fie însoțită de cineva de încredere, evită situațiile tensionante de la lucru, își monitorizează în permanență bătăile inimii și este foarte sensibilă la cele mai mici simptome de disconfort. Anxietatea ocupă un loc atât de mare în viața acestei persoane, încât mai toate activitățile, gândurile și planurile se fac în funcție de coordonatele ei.

Revino la Cuprins

Click aici ca să citești mai multe despre precauții înainte de începerea tratamentului pentru anxietate

Înainte de începerea tratamentului, trebuie făcut un control medical atent pentru a determina dacă simptomele sunt expresia unei tulburări de anxietate sau se datorează unei condiţii medicale, o problemă de natură somatică. Dacă este pus un diagnostic primar de anxietate atunci trebuie stabilit despre ce tip de anxietate este vorba şi dacă există și alte tulburări psihologice care apar împreună cu anxietatea, cum ar fi depresia sau abuzul de substanţe. Uneori problemele adiacente anxietăţii au un efect atât de puternic asupra individului încât este mai bine să se înceapă cu tratamentul acestora. Apoi, când problemele secundare s-au redus sau sunt ținute sub control, se va continua cu tratamentul anxietății primare.

Dacă persoana cu diagnostic de anxietate a mai urmat în trecut o formă de tratament, aceasta trebuie să informeze în prealabil psihologul clinician sau psihiatrul, în privinţa tipului de medicaţie sau psihoterapie, dozele primite, numărul de şedinţe şi perioada de tratament. Aceste lucruri sunt importante pentru că adesea oamenii consideră că tratamentul urmat nu a avut efect în cazul lor când, de fapt, acesta nu a fost urmat suficient de mult timp sau a fost administrat în mod incorect. Uneori este nevoie ca indivizii să urmeze mai multe tipuri de tratament sau combinaţii ale acestora până când găsesc tratamentul care funcţionează pentru ei.

Nu există îndoială că CBT poate reduce simptomele de anxietate, însă până recent nu se știa dacă acest efect poate fi identificat și la nivelul creierului. Este firesc să ne așteptăm la acest lucru, căci mintea și creierul fac parte dintr-un sistem unitar, însă metodele de cercetare nu au permis decât în ultimele două decenii investigarea activității cerebrale în relație cu procesele de gândire relevante pentru problema anxietății. Pe scurt, rezultatele arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală normalizează activitatea creierului în circuitele neuronale care prezintă disfuncții în tulburările de anxietate. Mai exact, psihoterapia corectează funcționarea circuitelor cerebrale implicate în detectarea pericolelor, declanșarea reacțiilor de anxietate și controlul anxietății. (câteva studii care trec în revistă aceste descoperiri pot fi accesate gratuit aici: Roffman, 2005, Frewen, 2008, Porto, 2009)

Prin urmare, este important de reținut că atât prin medicație, cât și prin psihoterapie, putem modifica circuitele neuronale care înregistrează disfuncții în anxietate, însă cele două tratamente acționează asupra unor circuite cerebrale diferite.

Revino la Cuprins

Accesați pagina DESPRE NOI pentru datele de contact ale Centrului PAX și pentru prezentarea specialiștilor din acest centru.

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din Journal of Anxiety Disorders în 2018).
Prin urmare, psihoterapia online în anxietate funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie cognitiv-comportamentală. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.
ascunde această secțiune