Obsesii-Compulsii

Ce este Nevroza obsesiv-compulsivă?

Cu o prevalență de 2-3%, nevroza obsesiv-compulsivă (o vom prescurta NOC) este una dintre cele mai frecvent întâlnite forme ale anxietății clinice. Debutul acestei tulburări este de regulă la vârsta adolescenței sau la începutul vârstei adulte. Numele NOC reflectă cele două categorii de simptome care definesc această problemă de anxietate: obsesiile și compulsiile:

  • Obsesiile se referă la anumite gânduri, imagini sau idei care apar în minte în mod intruziv (adică nedorit, pe neașteptate sau împotriva voinței noastre) și care provoacă niște emoții neplăcute foarte intense (de exemplu, o mare teamă sau o vinovăție cumplită);
  • Compulsiile se referă la o serie de acte mentale sau comportamente care sunt realizate într-un mod ritualizat (adică, sunt repetate fără abatere de un anumit număr de ori, sau mereu într-o anumită formulă, sau mereu în anumite locuri), în mod intenționat, deoarece ele au capacitatea de a reduce teama pe care o provoacă obsesiile.

Cu alte cuvinte, persoanele cu NOC sunt măcinate de apariția nedorită și persistentă a unor obsesii care le induc o stare de anxietate foarte ridicată și pe care nu le pot îndepărta din minte și nu le pot ignora. Cu toate că adesea persoana își dă seama că obsesiile sunt exagerate sau chiar absurde, aceste idei nedorite rămân fixate în minte și absorb atenția individului, producându-i multă neliniște.

Cele mai frecvente obsesii sunt legate de:

  • ideea de contaminare (ex. să iei un microb periculos dacă atingi clanțele, dacă dai mâna cu cineva, dacă te așezi pe un scaun într-un loc public, dacă respiri aerul de afară fără o mască etc. sau tu să fii cel care contaminează pe alții);
  • îndoieli persistente (ex. să se întâmple ceva grav din cauză că nu ai verificat cu atenție ușa de la intrare, întrerupătoarele din casă, arzătoarele de la aragaz etc.);
  • nevoia ca lucrurile să fie într-o anumită ordine (ex. să meargă lucrurile prost din cauză că anumite obiecte nu sunt aranjate drept pe un birou, că hainele nu sunt împăturite într-un anumit fel, că hârtiile nu sunt aranjate după un anumit criteriu etc.);
  • impulsuri agresive sau reprobabile (ex. să-ți vină să strigi ceva obscen într-o biserică, să-ți imaginezi că rănești grav un copil, să-ți vină să faci un act de cruzime, să-ți imaginezi că o să-ți faci rău);
  • imagini de natură sexuală (ex. imagini care implică acte sexuale nepotrivite sau agresive).

În mod firesc, persoanele cu NOC vor căuta un agent de neutralizare a acestor obsesii neplăcute, adică un anumit comportament prin care să poată reduce anxietatea pe care o trăiesc și să îndepărteze din minte obsesiile. De exemplu, o persoană tulburată de ideea că ar putea să se fi contaminat cu un microb, se va spăla imediat pe mâini sau își va face niște teste de laborator care să îi confirme că nu s-a infectat. Un alt exemplu, o persoană cu obsesia că a călcat cu mașina, fără să își dea seama, un copil în drum spre casă, va căuta pe toate canalele de știri dacă nu cumva a fost raportat un accident în care a fost rănit un copil.

Acestea sunt compulsiile. Le numim așa, deoarece persoana cu NOC percepe aceste comportamente ca fiind obligatorii – este absolut necesar să le pună în practică pentru a preveni o catastrofă sau pentru a se asigura că se află în siguranță – și adesea sunt realizate imediat, în mod excesiv, persoana având o mare dificultate de a le opri sau de a le amâna. Practic, compulsiile reprezintă o formă de protecţie – persoana simte că ceva îngrozitor se va întâmpla dacă nu repetă un anumit comportament sau ritual.

Cele mai frecvente compulsii sunt legate de:

  • spălarea excesivă a mâinilor, a propriului corp sau a unor obiecte;
  • verificarea repetată a unor obiecte, precum uși, întrerupătoare, notițe;
  • verificarea exagerată dacă nu ai comis anumite acte necugetate (ex. să întrebi pe ceilalți dacă sigur nu ai făcut rău unui copil, să suni la poliție să te asiguri că nu ai comis o crimă);
  • număratul exagerat a unor obiecte sau a unor activități;
  • aranjatul/rearanjatul obiectelor într-o anumită configurație;
  • comportamente superstițioase;

Notă. Majoritatea cazurilor NOC prezintă ambele tipuri de simptome, însă aprox. 25% din pacienți raportează doar obsesii deranjante, dar nu și compulsii (sau aceste compulsii sunt dificil de identificat pentru că nu sunt exteriorizate – de exemplu: repetarea unor formule “bune”/”magice” după cugetarea unui lucru “interzis”).

Când vorbim de un diagnostic NOC? Marea majoritate a persoanelor din populația generală raportează că au sau că au avut la un moment dat anumite obsesii și/sau compulsii, fără să îndeplinească criteriile de diagnostic NOC. Într-adevăr, în minte ne pot apărea tot felul de gânduri și imagini, unele absurde, altele stupide, unele nepotrivite sau altele răutăcioase – dar mintea noastre le cerne mereu și le îndepărtează pe cele nedorite sau inutile. Uneori se întâmplă ca anumite conținuturi mentale să ne deranjeze mai tare, să ne provoace o emoție neplăcută sau să ne sâcâie o vreme, dar prin faptul că nu le dăm importanță sau pentru că ne detașăm de ele spunându-ne că sunt doar niște gânduri (“Ce prostii!”), acestea ne vor părăsi mintea într-un final și nu ne împiedică să ne desfășurăm activitățile.

Persoanele cu NOC însă au o mare dificultate de a se detașa de gândurile sau imaginile obsesive. Obsesiile le absorb atenția și le produc atâta neliniște încât persoana se simte incapabilă să își desfășoare activitățile până când nu le îndepărtează din minte. De fapt, de multe ori aceste persoane spun că pierd ore întregi încercând să scape de obsesii – fie că e vorba de încercarea disperată de a înăbuși gândul din minte (de a-l suprima) sau de a-și distrage atenția de al el, fie că e vorba de repetarea îndelungată a unui anumit ritual, cum ar fi curățatul tuturor obiectelor din casă sau repetatul unor formule magice. Pe scurt, viața persoanelor cu NOC este profund marcată de prezența acestor simptome. Poate fi vorba de o scădere majoră a eficienței personale, o rigiditate foarte sporită în modul de funcționare, refuzul unor numeroase activități sau evitarea multor persoane sau locuri, sau pur și simplu trăirea permanentă a unei stări de anxietate sau vinovăție excesivă, epuizantă.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele nevrozei obsesiv-compulsive, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.

Revino la Cuprins


Cum apare Nevroza obsesiv-compulsivă?

Dacă înțelegem cauzele NOC, atunci înțelegem cum să o tratăm. În primul rând trebuie să luăm la cunoștință că nu există un singur factor care să explice tot tabloul clinic. De fapt, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factori care îi predispun pe unii indivizi să dezvolte NOC de-a lungul vieții), factori cauzali specifici (factori care în prezent explică apariția simptomelor clinice) și factori de menținere/cronicizare (factori care nu determină în mod direct simptomele NOC, dar le conservă/le agravează pe termen lung).

1. Care sunt factorii generali?

Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte NOC. Este foarte probabil ca acest lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Sudiile familiale au arătat că prevalența NOC printre rudele unei persoane cu acest diagnostic este mult mai mare decât printre rudele unei persoane fără NOC (10% vs 2% într-un studiu realizat în 1995 de Universitatea de Medicină Yale). În plus, studiile realizate pe gemeni au arătat în mod consecvent că simptomele de NOC pot fi moștenite, influențele genetice putând explica între 27% și 65% din variația obsesiilor și compulsiilor (vezi studiul lui van Grootheest din 2005 pentru o analiză a 70 de ani de cercetări realizate pe gemeni privind simptomatologia NOC). Încă este prea devreme ca să vorbim de gene și mecanisme specifice, însă un număr mare de studii au investigat o serie de gene-candidat care se asociază într-o anumită măsură cu simptomele NOC – de exemplu: COMT, SLC1A1, 5HT2A, 5HT1B.

Un alt factor general de vulnerabilitate este neuroticismul – o trăsătură de personalitate evaluată adesea de inventarele psihologice de personalitate. Neuroticismul se referă la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres. Din nou studiile genetice au arătat că 30-50% din neuroticism poate fi explicat de factori genetici, dar încă nu-i cunoașem cu exactitate.

Se știe de asemenea că istoricul de evenimente negative majore (mai ales din perioada copilăriei) îi pot predispune pe oameni să dezvolte tulburări de anxietate în general. În ceea ce privește NOC, mai multe studii epidemiologice au arătat că, într-adevăr, prezintă un risc mai mare de a dezvolta această problemă de anxietate persoanele care: au suferit complicații la naștere, au trecut prin evenimente traumatice sau au fost expuse la numeroase evenimente negative în copilărie (a se vedea studiul lui Fontenelle și Hasler din 2008, care trece în revistă factorii de risc pentru NOC). Mai mult, persoanele care au prezentat în copilărie sau la începutul adolescenței ticuri sau simptome de ADHD, prezintă un risc mai mare de a dezvolta simptome NOC la sfârșitul adolescenței sau la vârsta adultă (vezi de exemplu studiul longitudinal publicat în 2001 în Jurnalul Academiei Americane de Psihiatrie Infantilă).

2. Care sunt factorii specifici?

Datorită studiilor extensive realizate de cercetători precum Dr. Paul Salkovskis sau Dr. David A. Clark, cunoaștem în ziua de azi destul de multe despre procesele mentale care duc la apariția și menținerea simptomelor NOC. În primul rând, persoanele cu NOC interpretează într-un mod eronat și foarte negativ (chiar catastrofic) semnificația sau impactul pe care gândurile lor intruzive le au asupra propriei persoane sau asupra celorlalți. De exemplu, apariția unei imagini erotice sau violente care contrazice valorile morale ale persoanei este interpretată ca o reală amenințare personală, o meteahnă a propriului eu (“Vai, ce fel de om sunt! Ce-o să zică ceilalți?” “Sunt o mamă oribilă! Cum pot să mă gândesc la așa ceva?” “Sunt un pervers și oamenii o să descopere asta!”). De asemenea, persoanele cu NOC interpretează în mod exagerat gravitatea consecințelor unor evenimente benigne (“Dacă am uitat ceva în priză sigur o să facă scurt și-o să ia foc totul! O să-mi pierd casa!”). De aceea aceste persoane de multe ori nu pot tolera incertitudinea că ceva nedorit se poate întâmpla, chiar și atunci când șansele sunt foarte mici (“Vai, oare am verificat toate prizele? Nu suport să nu știu! Mai bine verific încă o dată! Trebuie să fiu sigur că nimic nu poate lua foc!”).

Mai mult, persoanele cu NOC își asumă adesea o responsabilitate exagerată pentru imaginile sau gândurile care le apar în minte. Unele persoane sunt convinse că odată ce le-a trecut prin minte ceva cumplit, dacă se întâmplă acel lucru atunci va fi din vina lor (“Vai, mi-am văzut soțul mort! Dacă pățește ceva e numai vina mea!” “Cum m-am putut gândi la așa ceva? Acum sigur o să se-ntâmple ceva cumplit!” “Dacă se întâmplă ceva grav, ceilalți o să-și dea seama că eu mi-am dorit asta!”). Sau se gândesc că simpla apariție a unui imagini negative în minte, este la fel de gravă ca și realizarea unei acțiuni reprobabile. De exemplu, imaginarea unui act de violență este interpretată ca și cum persoana a comis efectiv o crimă, sau că a produs multă suferință celorlalți și ar putea fi aspru pedepsită. De aceea, persoanele cu NOC se simt foarte responsabile de conținuturile care le apar în minte și încearcă să le țină mereu sub control.

3. Care sunt factorii de menținere?

În mod paradoxal, însăși modalitatea prin care persoanele cu NOC încearcă să își reducă anxietatea și să evite apariția unor evenimente negative grave este un factor major care le menține și le agravează simptomatologia pe termen lung. Numeroase studii au arătat că încercările repetate de a înăbuși (suprima) gândurile nedorite nu fac decât să le amâne, să le îndepărteze din minte pentru un timp – însă, pe termen lung, acele gânduri vor deveni mai puternice, adică vor apărea tot mai des în minte și vor produce mai mult disconfort. Datorită acestui lucru, încrederea individului în propriile puteri de a se controla, de a se opune gândurilor intruzive, se va deteriora tot mai mult, sporindu-i starea de anxietate. La fel, însăși realizarea compulsiilor contribuie la menținerea anxietății și a obsesiilor. Practic, compulsiile sunt adesea evadări din calea unui pericol inexistent sau foarte exagerat. Însă cât timp persoanele cu NOC continuă să le practice, în mintea lor se întărește ideea greșită că motivul pentru care pericolul nu s-a petrecut este realizarea compulsiilor. Dimpotrivă, singurul mod în care acest pericol poate fi demascat este dacă persoana cu NOC îl confruntă efectiv, renunțând la compulsii.

Revino la Cuprins


Cum se tratează Nevroza obsesiv-compulsivă?

Studile clinice și epidemiologice arată că NOC are o evoluție cronică, cu simptome ce pot persista pe o perioadă de câteva decenii dacă nu este tratată corespunzător. Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. De ce? Pentru că avem suficiente studii clinice care arată că acest tratament este eficient, cu rate de succes de peste 70% atunci când este implementat corespunzător (de exemplu: Studiul lui Isaac Marks din Jurnalul Canadian de Psihiatrie în 1997 trece în revistă un deceniu de studii clinice despre psihoterapia NOC, care poate fi superioară medicației; sau Studiul lui Martin Franklin Jurnalul asociației Americane de Medicină în 2011 care arată că adăugarea psihoterapiei la medicație sporește efectul terapiei NOC) și este recomandat de numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Asociației Americane de Psihiatrie sau Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie).

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai NOC (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea interpretărilor eronate ale obsesiilor și oprirea strategiilor ineficiente de control al obsesiilor, precum suprimarea gândurilor și practicarea compulsiilor.

Practic prin psihoterapia CBT, persoanele cu NOC învață că pericolele de care se tem sunt exagerate de modul în care își interpretează gândurile sau imaginile obsesive. Aceste persoane descoperă că pot confrunta obsesiile fără recurgă la compulsii sau la suprimarea lor, iar fâcând acest lucru anxietatea pe care le-o provoacă obsesiile se reduce în timp. Într-adevăr, un punct critic pentru persoanele cu NOC este învățarea prin proprie experiență că oricât ar fi de înspăimântătoare, obsesiile lor nu se adeverec sau nu sunt mai probabil să se întâmple doar pentru că anumite ritualuri sunt efectuate. Mai mult, persoanele cu NOC descoperă că pe măsură ce se confruntă tot mai mult cu obsesiile lor, se reduce însăși frecvența de apariție a obsesiilor. Asta deoarece anxietatea alimentează obsesiile. Neutralizând anxietatea prin confruntarea obsesiilor, obsesiile se reduc.

De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

  • nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
  • lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
  • costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
  • programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
  • nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).

Prin urmare, psihoterapia online în NOC, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

Revino la Cuprins


Unde pot găsi un tratament online pentru Nevroza obsesiv-compulsivă?

PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

  • înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
  • dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
  • schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
  • corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
  • dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
  • dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
  • reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAXonline:

În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:

  • instrumente de screening și diagnostic psihologic;
  • resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
  • asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
  • forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
  • independență, control personal și flexibilitate în utilizare.

Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.

Revino la Cuprins


Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:

Leave a Reply