Viața noastră este o luptă continuă, un drum cu suișuri și coborâșuri pe care îl parcurgem fără să știm exact unde ne va duce. O reușită nu ne va garanta succesul în viitor și nu înseamnă că nu ne vom mai confrunta cu alte probleme. Din fericire însă, așa cum succesul nu este etern, nici eșecul nu este!

Uneori ne blocăm în fața obstacolelor și nu reușim să mai vedem o scăpare. Trăim zi de zi cu anxietatea și ajungem să credem că nu o vom putea controla vreodată. Și totusi, de câte ori nu ne uităm în urmă și descoperim că am reușit să trecem prin cele mai dificile momente, fiind noi înșine surprinși de puterea pe care o avem? De câte ori nu ne-am simțit paralizați de un atac de panică, însă am trecut cu bine de el? Viața este o luptă și trebuie să învățăm să ne bucurăm de fiecare succes și să ne păstrăm curajul pentru a face față fiecărei înfrângeri. Aceasta este singura certitudine: trebuie să continuăm să mergem înainte.

Confruntarea anxietății nu este o luptă ușoară. Vor fi mereu urcușuri și coborâșuri, momente de curaj și momente de deznădejde. Este important ca aceste lucruri să fie cunoscute și să le acceptăm ca făcând parte din drumul spre schimbare. Nimeni nu poate să îți ia anxietatea cu mâna. Tratamentul este un drum lung pe care trebuie să îl parcurgi zi de zi, confruntându-te cu situațiile inconfortabile, rupând șirul gândurilor care te descurajează, relaxându-ți corpul și mintea atunci când te copleșește frica. Este un drum lung și se poate întâmpla să nu simți câștigul pe care îl primești la fiecare pas. Ai însă răbdare cu tine! Din când în când, te vei uita înapoi și vei găsi că ai făcut un progres foarte mare – nu mai amâni să faci lucrurile care altădată te înspăimântau, nu te mai consumă îngrijorările de altădată, nu mai simți că pierzi controlul. Aceste momente îți vor da multă energie să continui drumul tău spre progres!

Anxietatea cronică ne limitează gradele de libertate – ne cere să fim precauți, să evităm riscurile, să ne îndoim de noi înșine și să supra-analizăm incertitudinile. Cuprinși de anxietate, evităm, în mod repetat, să ne confruntăm cu situațiile provocatoare, inconfortabile, nesigure, schimbând astfel puțin câte puțin din libertatea noastră pentru un plus de confort, de control, de certitudine. Așa ajungem să renunțăm să ne mai atingem scopurile, renunțăm să ne mai urmăm valorile, căci luăm limitele impuse de propriile anxietăți ca realitate și acceptăm, în baza lor, trăirea unei vieți alterate.

Mintea noastră este cea care a trasat aceste limite! Să nu uităm niciodată acest lucru. Viața pe care o trăim este rezultatul modului în care ne-am negociat trăirea anxietății. Dacă nu ești mulțumit de viața pe care o trăiești, este în puterile tale să o schimbi. În mintea ta trebuie să produci schimbarea pe care vrei să o trăiești, iar primul pas este să-ți faci o idee foarte clară despre ea.

Privește-te dincolo de limite! Vizualizează cât mai viu omul care îți dorești să fii, urmărește-i faptele, ascultă-i gândurile! Sunt toate în orizontul propriilor capacități. Îmbrățișează emoția caldă care te învăluie atunci când te vezi fiind acel om. Pentru asta trebuie să lupți! Păstrează acest obiectiv în fața ochilor, atunci când te încolțește anxietatea, căci acolo sunt adevăratele tale limite! Pășește-te într-acolo, în fiecare zi, chiar și câte puțin!

De multe ori se întâmplă să ne împotmolim în trecut, tot încercând să înțelegem de ce s-au întâmplat lucrurile care s-au întâmplat, de ce nu am făcut lucrurile pe care am vrut să le facem sau, dimpotrivă, de ce am acționat într-un mod greșit. Uneori aceste reflecții îndelungate ne pot aduce o viziune mai amplă asupra lumii noastre, asupra sinelui și asupra celorlalți, dar, pe de altă parte, pot și să ne facă prizonierii trecutului. Trebuie să balansăm modul în care ne privim viața. Vorbele lui Kierkegaard exprimă foarte puternic acest lucru! Avem o singură viață și ea nu poate fi trăită decât privind înainte. Așadar, să nu lăsăm prezentul și viitorul să devină note de subsol pentru trecut.

Adesea se întâmplă să ne descurajăm atunci când ne luptăm cu fricile noastre și să ne pierdem încrederea în propriile puteri. Luăm senzațiile neplăcute (tremurul mâinilor, nodul din gât, agitația inimii, măcinarea stomacului) ca dovezi că nu putem face față confruntării și atunci renunțăm, ne considerăm lași și acceptăm o viață alterată. Însă lupta cu anxietatea nu este peste puterile noastre! A înfrunta anxietatea nu înseamnă să faci acte de bravadă, să îți ignori stările și limitele. Dimpotrivă, înfuntarea anxietății se face în primul rând în sfera vieții noastre cotidiene. Se face progresiv, stabilindu-ți ca obiectiv să ieși din zona de confort și să tolerezi anxietatea, incertitudinea, riscul puțin mai mult, peste pragul la care te-ai obișnuit să renunți. Continuă să faci acest lucru și vei vedea că zona ta de libertate va crește și anxietatea va fi mai puțin apăsătoare. Fii eroul vieții tale!

Vorbele lui Dalai Lama au inspirat milioane de oameni din întreaga lume. Vă invităm să vă opriți pentru un timp asupra acestui citat. De multe ori așteptăm fericirea punând-o pe seama unor circumstanțe de viață ideale sau pe seama altor oameni. Fericirea însă trebuie să pornească în primul rând de la noi, de la faptele noastre – acesta este izvorul care nu va seca niciodată. Trăiește-ți valorile! Fii omul care îți dorești să fii, iar fericirea va urma acțiunilor tale!

Vă invităm să reflectați asupra unui citat memorabil al lui Gral. Patton. Nu lăsa eșecul să te descurajeze atunci când lupți cu propriile temeri! Se poate întâmpla să ai un eșec, dar asta nu înseamnă că succesul este de neatins. Continuă să lupți! Anxietatea nu este de neînvins. Anxietatea pune stăpânire pe viața noastră prin repetiție: ne spunem iar și iar că nu suntem în stare de anumite lucruri, evităm din nou și din nou să ne confruntăm cu anumite situații, ne îndoim iar și iar de propriile capacități. Prin urmare, combaterea anxietății se face tot prin repetiție: ne încurajăm în loc să ne devalorizăm, ne confruntăm cu temerile în loc să ne dăm la o parte, pariem pe propriile forțe în loc să le subminăm. Chiar și dacă ne izbim de podea când facem aceste lucruri, doar dacă perseverăm vom putea să ne înălțăm deasupra fricilor noastre.

Iată una din învățăturile minunate ale lui Confucius. Unul din motivele pentru care anxietatea se cronicizează în viața noastră este deoarece acționăm în mod repetat prin strategii ineficiente de control emoțional: evităm situațiile care ne par inconfortabile, evităm să ne gândim la lucrurile care ne sperie, evităm să vorbim cu persoanele care ne intimidează, renunțăm să ne mai atingem scopurile care cer confruntarea cu fricile noastre. Facem toate aceste lucruri ca să scăpăm de anxietate, dar ceea ce obținem în schimb este o viață plină de temeri și constrângeri. Trebuie să reflectăm din când în când asupra obișnuințelor noastre! Nu persistăm oare să facem ceva ce ne aduce mai multă suferință pe termen lung? Până când vom continua să evităm confruntarea cu temerile noastre în speranța că într-o zi poate ceva se va schimba de la sine, prin trecerea timpului? Evitarea nu este o soluție pentru anxietate. Rezultatul pe care îl dorim nu se obține prin evitare. Trebuie să ne schimbăm acest obicei și să o facem acum – în momentul în care ne-am dat seama că perseverăm în inutilitate.

Un citat memorabil al lui Mark Twain. Adesea oamenii se lasă descurajați de trăririle lor de frică și renunță să lupte pentru a-și atinge scopurile de viață. Dar a trăi frică nu înseamnă că ești lipsit de curaj și de puteri. Faptele sunt mai importante decât stările! Să trăiești frica dar să continui să faci ceea ce ți-ai propus, ceea ce știi că este drept față de tine și viața ta, asta înseamnă curaj! Asta înseamnă putere!