Un grup de cercetători din Marea Britanie, Japonia și Statele Unite au găsit, de curând, o metodă inedită de a “elimina” frica. Într-un studiu publicat în noiembrie 2016 în volumul inaugural al jurnalului Nature Human Behaviour, cercetătorii au arătat că folosind o metodă care combină inteligența artificială și tehnologia de scanare a creierului, pot recondiționa creierul să “elimine”, în mod inconștient, memoria fricii. Aceste descoperiri au implicații importante pentru dezvoltarea de terapii mai eficiente pentru pacienții care suferă de tulburări relaționate cu frica, precum tulburarea de stres posttraumatic sau fobiile specifice severe.
Este puțin probabil să găsim vreo persoană care nu a simțit niciodată frica. Această emoție s-a perpetuat de-a lungul evoluției datorită funcției sale adaptative, vitală pentru supraviețuirea speciei. Frica semnalizează pericolul și pregătește organismul pentru a reacționa la situațiile care amenință viața. Există însă situații în care frica devine exagerată și persistentă, în lipsa unui pericol real, și poate deteriora sever viața, ducând la dezvoltarea de patologii precum fobiile specifice sau tulburarea de stres posttraumatic.
Cele mai comune fobii specifice sunt fobia de înălțime, fobia de zbor, fobia de sânge sau proceduri medicale, fobia de animale și insecte (ex. paianjeni), de anumite situații. Acestea afectează până la 6-12% din populația generală. Deși aceste persoane își dau seama că frica lor este irațională și exagerată, nu reușesc să îi diminueze intensitatea și evită în mod constant situațiile de care se tem.
De asemenea, până la 14% dintre persoanele care trec prin situații extreme, precum abuzul fizic sau sexual, accidente grave de mașină, dezastre naturale sau produse de om, tortură, primirea unui diagnostic fatal, sau asistarea la moartea cuiva, pot dezvolta tulburarea de stres posttraumatic. Aceste persoane retrăiesc intens evenimentul traumatic, fiind copleșite de amintiri intruzive, flashback-uri sau coșmaruri legate de eveniment, evită orice situație sau stimul care le-ar putea reaminti de trauma suferită și sunt într-o permanentă stare de agitație și hipervigilență.
În prezent, intervenția terapeutică standard considerată a fi cea mai eficientă pentru tratamentul fricilor și fobiilor este expunerea. Expunerea presupune ca pacienții să se confrunte treptat și în mod repetat cu situația de care se tem, pentru a învăța că aceasta nu este atât de periculoasă pe cât se așteptau și că îi pot face față cu bine. Această formă de terapie însă, deși eficientă (cu rate de reușită de până la 90%), este neplăcută și dificil de urmat și, în consecință, este adesea evitată de pacienți.
Pacienții au nevoie de alternative și cercetătorii sunt provocați să caute în permanență metode de îmbunătățire a opțiunilor de tratament, care să fie eficiente dar și mai “blânde” cu pacienții și ușor de urmat. Metoda folosită de cercetătorii acestui studiu ar putea constitui o astfel de alternativă.
Cercetătorii s-au întrebat în ce măsură ar fi posibil ca frica să fie “eliminată” fără ca persoana să fie nevoită să se expună la stimulii care declanșează frica? Au testat această ipoteză folosind o metodă numită neurofeedback, mai exact “Neurofeedback prin decodarea RMNf” (engl., decoded fMRI neurofeedback). Decoded Neurofeedback este o metodă ce permite îmbunătățirea sau modificarea capacităților cognitive prin autoreglarea activității creierului, în timp real (procedura este descrisă mai jos). RMNf – rezonanță magnetică funcțională este o metodă de neuroimagistică cu ajutorul căreia se poate observa activitatea creierului în timp real.
Pentru a testa dacă metoda este eficientă pentru “eliminarea” fricilor specifice din creier, cercetătorii selectat 17 voluntari sănătoși care, timp de 5 zile, au parcurs câteva sarcini bine validate:
- Pentru toți participanții au creat o memorie specifică a fricii prin administrarea de stimuli electrici de intensitate scăzută (“șocuri electrice” neplăcute, dar nepericuloase) în timp ce urmăreau anumite imagini pe calculator (cercuri colorate în dungi verzi sau roșii). Printr-un proces de învățare condiționată participanții au învățat că unele imagini (verzi și roșii) se leagă de șocurile electrice iar altele nu (la finalul procedurii li s-au arătat și alte imagini galbene și albastre, fără a primi șocuri electrice). Au început să se teamă de imaginile pe care le-au asociat cu șocurile electrice chiar și atunci când acestea nu erau administrate. Cercetătorii au folosit apoi o serie de algoritmi pentru a citit și izola (decoda) memoria fricii creată de șocurile electrice.
- În următoarele trei zile, și-au propus să modifice memoria fricii pe care au creat-o anterior. Un lucru interesant pe care cercetătorii l-au observat urmărind activitatea creierului voluntarilor a fost că și atunci când aceștia se odihneau și nu evocau memoria fricii în mod conștient în acel moment, activitatea fluctuantă a creierului lor a inclus unele trăsături ale memoriei fricii care fusese creată recent, fără ca voluntarii să fie conștienți de asta. Cercetătorii și-au propus să rescrie memoria fricii oferindu-le participanților o recompensă financiară de fiecare dată când detectau aceste trăsături ale memoriei fricii în activitatea “inconștientă” a creierului lor. Participanților li s-a spus că recompensa depinde de activitatea creierului lor, dar nu li s-a specificat în ce mod. Au repetat procedura pe parcursul a trei zile reușind să construiască o nouă asociere între memoria fricii, trăită inconștient, și experiența pozitivă de a fi recompensați. Astfel, trăsăturile memoriei care au fost inițial programate să prezică șocurile dureroase, au fost acum reprogramate să prezică în schimb ceva pozitiv.
- Pentru a testa eficiența procedurii, cercetătorii le-au arătat din nou voluntarilor imaginile care au fost asociate inițial cu “șocurile electrice” și frica. În mod remarcabil voluntarii nu au mai manifestat răspunsul de frică. Nu s-a mai identificat nici activitate crescută în amigdală – o structură din creier considerată a fi “centrul fricii”. Cercetătorii au reușit să modifice memoria fricii fără ca voluntarii să fi conștienți de ea pe parcursul acestui proces.
Cercetătorii cred că aceste descoperiri privind posibilitatea de a “elimina” frici specifice din creier, prin asocierea recompensei cu memoria fricii, fără ca voluntarii să fie conștienți de acest proces, ar putea avea implicații importante pentru dezvoltarea de tratamente mai bune, cu beneficii majore față de abordările tradiționale, evitând astfel complet stresul asociat cu expunerea la situațiile temute sau efectele secundare ale medicației. Aceștia speră ca metoda lor să poată fi dezvoltată într-un tratament clinic (bazat pe recondiționarea creierului prin Decoded Neurofeedback) pentru pacienții care suferă de tulburarea de stres posttraumatic sau fobii specifice severe.
Bibliografie
Toți cei 160 de participanți au completat o sarcină, bine validată, care consta în aplicarea de stimuli electrici (“șocuri electrice” neplăcute, dar nepericuloase), predictibili și impredictibili, de intesitate moderată, la încheietura mâinii. Cercetătorii au măsurat răspunsurile de tresărire a pleoapelor ale participanților ca un indicator al arousal-ului aversiv. Au măsurat acest răspuns cu ajutorul unor electrozi plasați sub ochi. Cercetătorii au comparat răspunsul de tresărire a pleoapelor din timpul aplicării “șocurilor” predictibile cu cel din timpul aplicării stimulilor imprevizibili.
Rezultatele au arătat că participanții cu