Viața noastră este o luptă continuă, un drum cu suișuri și coborâșuri pe care îl parcurgem fără să știm exact unde ne va duce. O reușită nu ne va garanta succesul în viitor și nu înseamnă că nu ne vom mai confrunta cu alte probleme. Din fericire însă, așa cum succesul nu este etern, nici eșecul nu este!

Uneori ne blocăm în fața obstacolelor și nu reușim să mai vedem o scăpare. Trăim zi de zi cu anxietatea și ajungem să credem că nu o vom putea controla vreodată. Și totusi, de câte ori nu ne uităm în urmă și descoperim că am reușit să trecem prin cele mai dificile momente, fiind noi înșine surprinși de puterea pe care o avem? De câte ori nu ne-am simțit paralizați de un atac de panică, însă am trecut cu bine de el? Viața este o luptă și trebuie să învățăm să ne bucurăm de fiecare succes și să ne păstrăm curajul pentru a face față fiecărei înfrângeri. Aceasta este singura certitudine: trebuie să continuăm să mergem înainte.

Confruntarea anxietății nu este o luptă ușoară. Vor fi mereu urcușuri și coborâșuri, momente de curaj și momente de deznădejde. Este important ca aceste lucruri să fie cunoscute și să le acceptăm ca făcând parte din drumul spre schimbare. Nimeni nu poate să îți ia anxietatea cu mâna. Tratamentul este un drum lung pe care trebuie să îl parcurgi zi de zi, confruntându-te cu situațiile inconfortabile, rupând șirul gândurilor care te descurajează, relaxându-ți corpul și mintea atunci când te copleșește frica. Este un drum lung și se poate întâmpla să nu simți câștigul pe care îl primești la fiecare pas. Ai însă răbdare cu tine! Din când în când, te vei uita înapoi și vei găsi că ai făcut un progres foarte mare – nu mai amâni să faci lucrurile care altădată te înspăimântau, nu te mai consumă îngrijorările de altădată, nu mai simți că pierzi controlul. Aceste momente îți vor da multă energie să continui drumul tău spre progres!

Anxietatea cronică ne limitează gradele de libertate – ne cere să fim precauți, să evităm riscurile, să ne îndoim de noi înșine și să supra-analizăm incertitudinile. Cuprinși de anxietate, evităm, în mod repetat, să ne confruntăm cu situațiile provocatoare, inconfortabile, nesigure, schimbând astfel puțin câte puțin din libertatea noastră pentru un plus de confort, de control, de certitudine. Așa ajungem să renunțăm să ne mai atingem scopurile, renunțăm să ne mai urmăm valorile, căci luăm limitele impuse de propriile anxietăți ca realitate și acceptăm, în baza lor, trăirea unei vieți alterate.

Mintea noastră este cea care a trasat aceste limite! Să nu uităm niciodată acest lucru. Viața pe care o trăim este rezultatul modului în care ne-am negociat trăirea anxietății. Dacă nu ești mulțumit de viața pe care o trăiești, este în puterile tale să o schimbi. În mintea ta trebuie să produci schimbarea pe care vrei să o trăiești, iar primul pas este să-ți faci o idee foarte clară despre ea.

Privește-te dincolo de limite! Vizualizează cât mai viu omul care îți dorești să fii, urmărește-i faptele, ascultă-i gândurile! Sunt toate în orizontul propriilor capacități. Îmbrățișează emoția caldă care te învăluie atunci când te vezi fiind acel om. Pentru asta trebuie să lupți! Păstrează acest obiectiv în fața ochilor, atunci când te încolțește anxietatea, căci acolo sunt adevăratele tale limite! Pășește-te într-acolo, în fiecare zi, chiar și câte puțin!

De multe ori se întâmplă să ne împotmolim în trecut, tot încercând să înțelegem de ce s-au întâmplat lucrurile care s-au întâmplat, de ce nu am făcut lucrurile pe care am vrut să le facem sau, dimpotrivă, de ce am acționat într-un mod greșit. Uneori aceste reflecții îndelungate ne pot aduce o viziune mai amplă asupra lumii noastre, asupra sinelui și asupra celorlalți, dar, pe de altă parte, pot și să ne facă prizonierii trecutului. Trebuie să balansăm modul în care ne privim viața. Vorbele lui Kierkegaard exprimă foarte puternic acest lucru! Avem o singură viață și ea nu poate fi trăită decât privind înainte. Așadar, să nu lăsăm prezentul și viitorul să devină note de subsol pentru trecut.