Tag Archives: emotii

Emoțiile în viața de zi cu zi

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Viața noastră de zi cu zi este profund încărcată emoțional. De-a lungul anilor, un număr impresionant de cercetări au arătat că emoțiile, gândurile și acțiunile noastre sunt strâns legate între ele. În ciuda numărului mare de cercetări care au stabilit cauzele și consecințele emoțiilor în laborator, se cunosc surprinzător de puține lucruri despre cum trăim emoțiile în viața de zi cu zi: Câte ore pe zi ne simțim bucuroși, triști, temători sau dezgustați? Este recunoștința un antidot pentru tristețe? Ce emoție ne-ar ajuta să diminuăm o izbucnire de furie? Putem simți iubire și frică în același timp?

Trampe, Quoidbach și Taquet (2015) și-au propus o investigație a emoțiilor cum nu s-a mai făcut până acum, pe scară largă, pe eșantioane mari și diverse, folosind un instrument de măsurare precis, care să permită monitorizarea emoțiilor în timp real și găsirea unor răspunsuri de încredere referitoare la:

  1. Cât de frecvent trăim emoții în general?
  2. Specific, ce emoții trăim?
  3. Care sunt relațiile dintre aceste emoții? Este posibil ca unele să apară împreună, iar altele să apară rar sau să nu apară niciodată în tandem?

Cercetătorii au dezvoltat o aplicație pe telefon, cu ajutorul căreia au monitorizat emoțiile oamenilor în timp real. Participanților li s-a solicitat să răspundă unor chestionare scurte, prezentate aleatoriu în decursul unei zile, în care să indice dacă simțeau în acel moment una sau mai multe emoții pozitive sau negative, dintr-o listă predefinită de emoții sau dacă nu simțeau nicio emoție. Lista conținea nouă emoții pozitive (ex. amuzament, recunoștință, speranță, iubire, bucurie, mulțumire, mândrie) și nouă emoții negative (ex. anxietate, tristețe, dezgust, furie, vinovăție, frică, dispreț). Participanții puteau decide de câte ori pe zi să completeze chestionarele (minimum 1, maximum 12, iar dacă nu specificau nimic, le primeau de 4 ori pe zi). De fiecare dată, primeau o notificare prin care erau anunțați să-și evalueze starea emoțională. Au răspuns în total 11.572 de persoane, raportând 65.721 de emoții (majoritatea participanților au răspuns în mai multe zile).

S-au găsit câteva răspunsuri interesante privind frecvența emoțiilor și interacțiunile lor:

Viața oamenilor este profund emoțională. Participanții au trăit cel puțin o emoție în 90% din timp. Cea mai frecventă emoție pozitivă a fost bucuria (35% din timp), urmată de iubire (30% din timp) și satisfacție (27% din timp). Cea mai frecventă în topul emoțiilor negative a fost anxietatea (30% din timp), urmată de tristețe (29% din timp) și dezgust (11% din timp).

Oamenii au trăit emoții pozitive de 2.5 ori mai mai frecvent decât emoții negative (41% din timp vs 16% din timp), dar, de asemenea, au trăit emoții pozitive și negative simultan (33% din timp) – emoțiile mixte care au apărut cel mai frecvent împreună au fost anxietatea și iubirea.

Bărbații și femeile trăiesc la fel de frecvent emoții în viața de zi cu zi, dar bărbații au mai multe emoții pozitive (45.30%) decât femeile (38.96%). Femeile trăiesc mai multe emoții negative (16.83%) decât bărbații (14.02%). Și, ca o notă amuzantă, oamenii simt mai puține emoții negative și mai multe emoții pozitive în weekend, în special sâmbăta.

Analizând inter-conexiunile și co-ocurența dintre cele 18 emoții, autorii au identificat trei categorii de emoții:

  1. emoții care interacționează cu alte emoții, inclusiv cu unele cu valență opusă, pe care tind să le inhibe: de exemplu, bucuria și satisfacția apar adesea împreună cu mândria sau recunoștința, dar interacționează și cu tristețea, anxietatea, dezgustul sau furia, pe care le inhibă; Inversa este valabilă – tristețea, anxietatea, dezgustul și furia tind să apară împreună cu vinovăția sau frica și să inhibe bucuria și satisfacția.
  2. emoții care sunt puternic conectate cu alte câteva emoții, dar numai de aceeași valență: de exemplu, iubirea, recunoștința, mândria și venerația sunt puternic conectate cu alte emoții pozitive, dar nu inhibă emoțiile negative. Frica și vinovăția sunt interconectate, dar nu inhibă emoțiile pozitive.
  3. emoții distale, care rareori apar simultan cu alte emoții; ele sunt de regulă trăite în izolare: de exemplu, rușinea sau nemulțumirea par să fie trăite independent de alte emoții.


Ce implicații practice aduc aceste informații?

De exemplu, deși tristețea este trăită 30% din timp, la o simplă căutare pe Google Scholar autorii au găsit mai puțin de 3000 de articole. În schimb, frica este trăită în 5% din timp, dar au găsit peste 100 000 de studii. Prin urmare, datele despre frecvență pot ghida stabilirea priorităților în cercetarea emoțiilor.

Rezultatele despre interacțiunile dintre emoții sugerează că unele emoții pozitive (ex. bucuria și satisfacția) ar putea inhiba apariția unor emoții negative, în timp ce alte emoții pozitive (ex. speranța și recunoștința) nu par să aibă acest efect. Totuși, până acum mai multe intervenții au promovat dezvoltarea speranței și recunoștinței. Acest studiu sugerează că dezvoltarea unor intervenții care să faciliteze cultivarea emoțiilor pozitive cu rol protector (engl. buffer) împotriva emoțiilor negative ar putea fi o strategie mai eficientă.

Bibliografie

Trampe, D., Quoidbach, J., & Taquet, M. (2015). Emotions in everyday life. PloS one, 10(12), e0145450.

Cum ne reglăm emoțiile?

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Într-un nou studiu, publicat în 2017 în Jurnalul Psychological Bulletin, un grup de cercetători americani a arătat că tindem să folosim trei tipuri mari de strategii pentru a ne regla emoțiile. Cum ne reglăm emoțiile?

Modul în care ne facem managementul emoțiilor influențează starea noastră de sănătate fizică și mentală dar și relațiile noastre sociale. Mare parte dintre tulburările mentale sunt relaționate cu dificultăți de reglare emoțională.

Reglarea emoțională se referă la răspunsul nostru emoțional la o anumită situație. Mauss et al. (2007) o definește drept “încercarea deliberată sau automată a unei persoane de a influența ce emoții să aibă, când și cum să le aibă și cum să le exprime”.

Cu alte cuvinte, “emoțiile sunt maleabile, ceea ce înseamnă că noi le putem controla“. Putem diminua, intensifica sau menține intensitatea emoției, în funcție de scopurile pe care le avem.” spune medicul psihiatru Radu Vrasti. James Gross (2002), un cercetător de referință în domeniul emoțiilor, crede că “una dintre cele mai mari provocări ale vieții noastre este capacitatea de a ne controla emoțiile”.

Oamenii folosesc diferite strategii de reglare emoțională. Cele mai comune sunt: acceptarea, evitarea, distragerea atenției, supresia expresivă (încercarea de a inhiba sau reduce exprimarea comportamentală a trăirilor emoționale), mindfulness, rezolvarea de probleme, reevaluarea cognitivă (reinterpretarea unei situații pentru a-i schimba relevanța emoțională), ruminația (gânduri negative repetitive) sau îngrijorarea. De exemplu, o persoană care este stresată pentru că urmează să țină un discurs în public ar putea încerca să își distragă atenția de la discurs pentru a se calma. O persoană care este furioasă pe partenerul/ partenera de cuplu ar putea folosi supresia, încercând să își țină emoția negativă numai pentru sine. O persoană cu fobie socială, care se teme de interacțiunile în grupuri nefamiliare, ar putea evita să meargă la un eveniment public. Etc…

Autorii studiului de față au observat că literatura psihologică include multe strategii diferite de reglare emoțională, dar există puține date despre cum se relaționează unele cu altele. Ei cred că gruparea lor în categorii mai restrânse ar putea oferi oamenilor modalități și instrumente mai eficiente de a-și regla emoțiile.

Astfel, cercetătorii au analizat sute de studii care au raportat asocieri între diferitele strategii de reglare emoțională pe care oamenii tind să le folosească pentru a-și face managementul emoțiilor negative. Aceștia au analizat care sunt trăsăturile lor comune și apoi au încercat să le grupeze în categorii mult mai simple.

Au descoperit că oamenii tind să folosească mai multe strategii simultan. Dacă una dintre ele nu funcționează, trec imediat la următoarea. Pe baza caracteristicilor comune găsite, ei au grupat aceste strategii în trei categorii principale:

  1. Dezangajare emoțională
  2. Fixarea pe stările negative (sau prezervarea cognitivă aversivă)
  3. Angajament adaptativ

Dezangajarea emoțională include strategii precum distragerea atenției și evitarea. Când folosim aceste strategii încercăm să ne simțim mai bine îndreptându-ne gândurile și atenția în altă parte, “evadând” din momentul prezent.

Fixarea pe stările negative include strategii precum ruminația. Când folosim strategiile din această categorie tindem să rămânem blocați în gândurile negative repetitive despre eșecurile personale sau de autoînvinovățire.

Angajamentul adaptativ include strategii precum acceptarea și rezolvare de probleme. Când folosim aceste strategii tindem să fim flexibili și încercăm să ne simțim mai bine căutând soluții la probleme sau acceptând ceea ce nu putem schimba.

Cercetătorii cred că cele mai utile strategii sunt cele din categoria angajamentului adaptativ, dar subliniază că și strategiile din celelalte două categorii pot fi utile în anumite contexte. De exemplu, atunci când ruminăm ne gândim intens la problemele noastre și le analizăm în profunzime. Acest proces analitic ne-ar putea ajuta să explorăm variante și să găsim soluții la problemele noastre.

Unul dintre cele mai așteptate rezultate ale reglării emoționale este descreșterea intensității și duratei emoțiilor negative disfuncționale. Există însă situații în care strategia folosită este nesănătoasă. De exemplu, unele persoane apelează la abuzul de alcool sau droguri ca modalitate de a-și schimba emoțiile și de a se simți mai bine.

Așadar, modul în care ne reglăm emoțiile are efect asupra felului în care ne simțim dar și asupra relațiilor și activităților noastre. O interacțiune sănătoasă presupune să ne ajustăm și să ne coordonăm emoțiile cu cei din jur în diferite contexte. De exemplu, ne poate fi de ajutor dacă reușim să ne calmăm într-o situație tensionată sau să acceptăm părerea cuiva cu care nu suntem de acord.

Bibliografie

Gross, J.J. (2002). Emotion regulation: Affective, cognitive and social consequences, Psychophysiology, 39, 281-291.

Mauss I.B., Bunge S.A., Gross J.J. (2007): Automatic emotion regulation, Social and Personality Psychology Compass, 1 : 1-22.

Naragon-Gainey, K., McMahon, T. P., & Chacko, T. P. (2017). The structure of common emotion regulation strategies: A meta-analytic examination.

Credințele despre emoții și fobia socială

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Credințele despre emoții și fobia socialăIeșirile în oraș cu prietenii, sau la evenimente ce oferă prilejul de a cunoaște oameni interesanți, sunt pentru mulți motive de bucurie.

Persoanele cu fobie socială însă nu simt bucurie în aceste situații, ci un distres major. De ce le este teamă? Pe scurt, de interacțiunile cu oamenii.

Dacă am încerca, într-un exercițiu de imaginație, să observăm cum arată viața de zi cu zi pentru cineva care suferă de fobie socială, am vedea o persoană care trăiește stări intense de nesiguranță, neliniște, tensiune atunci când face cunoștință cu cineva sau dacă se întâmplă să fie în centrul atenției, dacă este supravegheată de către profesor în timp ce scrie la un examen sau dacă este observată de către colegi sau șef desfășurând o sarcină la servici, dacă trebuie să întâlnească persoane importante, sau pur și simplu când este pusă în situația de a mânca, vorbi în public sau de a-i privi pe ceilalți în ochi. Inima îi bate cu putere, se înroșește la față, tremură, este copleșită de gânduri negative legate de propria inadecvare și de cât de aspru o vor judeca ceilalți și tot ce își dorește este să scape din aceste situații. Evitarea interacțiunilor sociale nu este însă o soluție, ci dimpotrivă, perpetuează fobia. Ce se poate face atunci? În studiile de psihologie, un rol important în dezvoltarea și menținerea fobiei sociale este atribuit gândurilor/credințelor iraționale despre sine și despre ceilalți. Pentru ameliorarea simptomelor, tratamentul conține mai multe etape. Una dintre ele  constă în identificarea gândurilor/credințelor iraționale specifice și schimbarea lor.

Gândesc persoanele cu fobie socială diferit față de alți oameni?

Da și nu. Cu toții putem avea din când în când aceste gânduri. Diferența este că la personele cu fobie socială acestea sunt mult, mult mai frecvente și mai intense. Profesorul de psihologie Stefan Hofmann a organizat credințele persoanelor cu fobie socială în trei categorii principale:

  1. Credințe despre situațiile sociale: își stabilesc obiective nerealiste și au așteptări excesiv de înalte privind propria performanță socială; cred că valoarea lor este dată de modul în care îi evaluează ceilalți și prin urmare se tem că vor fi aspru judecați; cred că le lipsesc abilitățile sociale de a comunica cu ceilalți și că nu pot face față interacțiunii; cred că vor suferi consecințe dezastruoase din cauza comportamentului lor;
  2. Credințe despre sine: au o părere negativă despre propria persoană în situațiile sociale (ex. “sunt de neiubit”, “sunt inadecvat/ inadecvată”); își îndreaptă atenția excesiv asupra propriului comportament inadecvat;
  3. Credințe despre emoții: cred că nu își pot controla emoțiile și că acestea nu pot fi schimbate;

Până în prezent, cercetările psihologice au acordat multă atenție primelor două categorii de credințe, însă, în ciuda emoțiilor intense trăite de persoanele cu fobie socială, credințele acestora despre emoții au fost puțin studiate. Se cunoaște doar că, în general, oamenii diferă în credințele lor despre emoții. Unii cred că emoțiile sunt entități fixe, care nu pot fi controlate sau schimbate. Alții cred că emoțiile sunt maleabile și oricine poate învăța să își schimbe sau să își controleze propriile emoții. Aceste credințe sunt adesea inconștiente.

Ce cred despre emoții persoanele cu fobie socială?Credințele despre emotii si fobia sociala

În încercarea de a oferi un răspuns, un grup de cercetători din Australia și SUA a realizat un studiu în care a măsurat și comparat credințele despre emoții, stresul, anxietatea și starea de bine la adulți cu fobie socială și la adulți sănătoși. Mai specific, au măsurat:

(1) credințele despre emoții: credințele despre maleabilitatea emoțiilor în general, credințele despre maleabilitatea propriilor emoții, credințele despre maleabilitatea anxietății lor sociale;

(2) stresul și anxietatea: stresul perceput, anxietatea ca trăsătură, anxietatea în interacțiunile sociale;

(3) starea de bine: stima de sine, satisfacția cu viața, afectul pozitiv, afectul negativ;

Au descoperit că persoanele cu fobie socială, spre deosebire de cele sănătoase, cred că emoțiile lor, emoțiile în general și anxietatea lor socială nu pot fi schimbate sau controlate. Credințele despre fixitatea emoțiilor au prezis un nivel ridicat de stres, anxietate ridicată și stare de bine scăzută, adăugând o suferință suplimentară celei generate de fobia socială. De asemenea, persoanele cu fobie socială au avut un nivel mai scăzut al stimei de sine și afect negativ mai ridicat comparativ cu persoanele sănătoase.

Aceste credințe indică percepția lipsei de control asupra propriilor emoții. În contrast, persoanele sănătoase credeau că emoțiile pot fi schimbate îndicând percepția unui control ridicat asupra lor.

Rezultatele au fost publicate în 2014, în Australian Journal of Psychology, acesta fiind unul dintre primele studii care a investigat credințele despre emoții la persoanele cu fobie socială.

De ce contează aceste rezultate?

(1) Datorită implicațiilor pe care le au pentru tratament. Pacienții care cred că nu își pot controla și schimba emoțiile și simptomele fobiei sociale, care consideră că ele sunt trăsături fixe de personalitate mai degrabă decât o problemă de sănătate mentală tratabilă, rămân în suferință și nu caută tratament, adesea ani în șir. Cercetătorii atrag atenția că persoanele cu fobie socială așteaptă uneori până la 9 ani înainte de a apela la un tratament specializat.

(2) Credințele despre emoții joacă un rol esențial în terapie. DeCastella și colegii săi au publicat în martie 2015, în jurnalul Cognitive Behaviour Therapy, primul studiu care a investigat în ce măsură credințele despre emoții influențează rezultatele terapiei cognitiv-comportamentale pentru fobia socială.

Cercetătorii au măsurat credințele despre emoții pentru 24 de pacienți cu fobie socială care au primit 16 ședințe de terapie cognitiv-comportamentală și i-au comparat cu 29 de pacienți cu fobie socială aflați pe lista de așteptare și urmând să primească tratament după finalizarea studiului.

Au descoperit că, pacienții cu fobie socială care au beneficiat de terapie cognitiv-comportamentală, spre deosebire de cei care nu au primit tratament, au reușit să-și modifice substanțial credințele fixe despre emoții și despre anxietatea socială. Mai mult, schimbarea credințelor fixe a mediat/explicat reducerea simptomelor de anxietate socială după terapia cognitiv-comportamentală.

Astfel, terapia cognitiv-comportamentală a ajutat la schimbarea credințelor fixe despre emoții. La rândul lor, credințele despre maleabilitatea emoțiilor au explicat reducerea simptomelor de fobie socială relaționate cu tratamentul.

Mesajul pentru cei care suferă de fobie socială este că gândurile și emoțiile care le întrețin simptomele pot fi schimbate și ei sunt cei care pot genera și controla schimbările. Terapia cognitiv-comportamentală îi poate ajuta să facă aceste schimbări și pot apela la ea cu încredere.

Bibliografie

  1. De Castella, K., Goldin, P., Jazaieri, H., Ziv, M., Heimberg, R. G., & Gross, J. J. (2014). Emotion beliefs in social anxiety disorder: Associations with stress, anxiety, and well-being. Australian Journal of Psychology, 66(2), 139-148.
  2. De Castella, K., Goldin, P., Jazaieri, H., Heimberg, R. G., Dweck, C. S., & Gross, J. J. (2015). Emotion beliefs and cognitive behavioural therapy for social anxiety disorder. Cognitive behaviour therapy, 44(2), 128-141.
  3. Hofmann, S. G. (2007). Cognitive factors that maintain social anxiety disorder: A comprehensive model and its treatment implications. Cognitive Behaviour Therapy, 36(4), 193–209.