TratamentAnxietate.ro
Un grup de cercetători de la Universitatea Northwestern din Statele Unite a publicat recent într-una din cele mai prestigioase reviste de știință din lume, Nature Neuroscience, un studiu care demonstrează că fricile pot fi reduse în timpul somnului printr-o procedură experimentală ingenioasă (descrisă mai jos).
Frica față de anumite animale, obiecte, oameni sau situații este o experiență care ne caracterizează pe toți. Frica este o emoție firească care ne protejează de numeroase pericole pe parcursul vieții. Uneori însă frica poate fi exagerată, ca durată sau intensitate, poate provoca discomfort fiziologic și poate tulbura modul de viață, obligând persoana să evite în mod constant confruntarea cu anumite situații. Acesta este cazul fobiilor specifice, o tulburare de anxietate cu prevalență ridicată în rândul populației (6-12%).
Pentru că fobiile apar adesea ca rezultat al unui proces de învățare, tratamentul standard, care are și cea mai mare eficiență (cu rate de până la 90%, în funcție de complexitatea diagnosticului), este expunerea – o procedură psihoterapeutică de „dezvățare” a fricii. Concret, expunerea presupune ca pacientul cu fobie să se confrunte din nou și din nou cu situația care îi produce frică, până când învață că poate să facă față situației și emoției și că pericolul pe care îl anticipase nu este atât de mare. La nivelul creierului, numeroase studii au demonstrat că această procedură terapeutică remodelează activitatea circuitelor nervoase implicate în declanșarea fricii și în controlul emoțiilor.
Expunerea, deși eficientă, nu este un tratament ușor de urmat. Pacienții sunt îndemnați să se confrunte foarte direct cu cele mai puternici frici. De exemplu, o persoană cu fobie de înălțimi, inevitabil, va trebui să se confrunte cu situația de a ieși pe balconul unei cladiri înalte, și să rămână acolo până când frica se reduce la un nivel suportabil – poate dura chiar 30-40 de minute. Este greu de tolerat o astfel de experiență și mulți pacienți o evită, cu toate că înțeleg că le-ar putea face mult bine pe termen lung.
Studiul ingenios al cercetătorilor americani ar putea găsi o soluție pentru această situație. Dr. Katherine Hauner și colaboratorii ei au testat dacă frica poate fi redusă prin expunere, în timpul somnului! – evitând astfel experiența neplăcută a pacienților de a se confrunta, în mod conștient, cu fricile lor.
Cercetări anterioare au demonstrat că în timpul somnului creierul este foarte activ, mai ales în ceea ce privește consolidarea memoriilor (în termeni simpli, memoriile formate în timpul zilei sunt reanalizate, filtrate și întărite în funcție de relevanța lor). Deoarece în timpul consolidării memoriile sunt fragile, orice perturbare a acestui proces ar putea, în consecință, să altereze formarea memoriilor stabile. De exemplu, memoria fricii (faptul că ții minte că trebuie să-ți fie frică de ceva) ar putea fi alterată.
Studiul acestor cercetători s-a desfășurat astfel: Într-o primă etapă, 15 voluntari sănătoși au primit șocuri electrice, de intensitate mică, în timp ce se uitau la anumite imagini (fețe de oameni). Mai mult, odată cu prezentarea fiecărei imagini, participanții erau expuși la o anumită substanță odorantă. Astfel, printr-un proces de învățare de tip asociativ, creierul participanților a făcut următoarea conexiune: o anumită imagine se leagă de un anumit miros și de un șoc electric; alte imagini au alte mirosuri și au sau nu și ele un șoc electric. În scurt timp, participanții au învățat să se teamă de imaginile care s-au asociat cu șocurile, înregistrând reacții de frică chiar și atunci când nu primeau șocuri electrice. Așa se întâmplă și în cazul fobiei, pacienții prezintă adesea reacții de frică în absența fizică a unui pericol.
În etapa următoare, în timp ce participanții dormeau, cercetătorii i-au expus în timpul somnului (mai exact în perioada de somn cu unde EEG lente) la substanța odorantă specifică unei imagini asociate cu șocul electric. Cu alte cuvinte, le “trezeau” cu ajutorul odorantului memoria fricii față de o anumită imagine – dar, deoarece în timpul somnului participanții nu primeau și șocuri electrice, memoria lor era schimbată: imaginea asociată cu acel miros, nu mai primește șoc, prin urmare nu mai necesită o reacție de frică.
A doua zi, voluntarii din studiu au urmărit din nou imaginile asociate în ziua precedentă cu șocuri electrice. Rezultatul este extraordirar, dar oarecum firesc pentru cercetătorii din neuroștiințe: participanții nu mai prezentau reacții de frică față de imaginile la care s-au expus în timpul somnului, cu ajutorul odoranților. Este ca și cum, ar fi făcut o ședință de terapie de tip expunere.
„Lovitura de grație” a acestui studiu vine din observațiile pe care le-au făcut cercetătorii folosind tehnologia RMN funcțional (o metodă de neuroimagistică care îți permite să observi “în direct” activitatea creierului, respectiv care regiuni lucrează mai intens la un moment dat). În urma „antrenamentului” din timpul somnului, a doua zi creierul participanților a înregistrat modificări specifice în regiuni cheie pentru funcționarea emoțiilor și memoriei (mai exact, în amigdală și hipocamp).
De ce funcționează odoranții? Simplu spus, pentru că mirosul, spre deosebire de celelalte simțuri, este mai puțin inhibat în timpul somnului. Mai mult, circuitele neuronale implicate în funcția mirosului sunt puternic interconectate cu cele responsabile de exprimarea emoțiilor și memoria emoțională (ex. amigdala).
Desigur, studiul este de mică amploare, dar Dr. Haunter este încrezătoare că această procedură ar putea fi utilă în viitor pentru tratamentul fobiilor. Este prea mult să credem că tratamentul unei fobii poate să fie realizat exclusiv în timpul somnului, dar cu siguranță vom putea spori efectul psihoterapiei exploatând modul în care creierul își consolidează memoriile în timpul somnului.
