Category Archives: Articole

Ce efecte negative au stresul și anxietatea asupra creierului?

creieranxUn studiu publicat la începutul acestui an recomandă persoanelor care suferă de stres cronic sau anxietate să găsească moduri de a reduce astfel de simptome înainte ca acestea să producă o deteriorare accelerată la nivelul creierului.

Stresul și anxietatea cresc riscul de a dezvolta alte tulburări mentale, cum ar fi depresia, dar pot duce de asemenea și la tulburări neurodegenerative precum boala Alzheimer. O echipă de cercetători de la Institutul Baycrest Health Sciences au examinat regiunile din creier care sunt afectate de anxietate, teamă și stres cronic, și au concluzionat că în zone precum hipocampul și cortexul prefrontal apare o degenerare structurală (de ex. diminuarea numărului de neuroni). Această degenerare, precum și o reducere în gradul de funcționare a acestor zone pot fi cauza unui risc crescut în rândul persoanelor care suferă de stres cronic și anxietate de a dezvolta tulburări neuropsihiatrice.

Teama și stresul fac parte din viața de zi cu zi și nu prezintă o problemă pentru sănătate atunci când stările sunt moderate sau episodice, cum ar fi, de exemplu, în situația unui interviu sau examen. Însă atunci când aceste reacții devin acute și frecvente, ele pot avea un impact semnificativ asupra activităților zilnice din diferite arii de viață, precum școală, serviciu sau relațiile cu ceilalți. Anxietatea și stresul cronic sunt stări patologice, cauzate de activarea prelungită a răspunsului fiziologic normal la stres, care pot avea efecte negative asupra sistemului imunitar, metabolic și cardiovascular, și pot conduce la atrofia hipocampului – o structură a creierului implicată în memoria de lungă durată și în orientarea spațială.

Studiul organizat de Institutul Baycrest Health Sciences a arătat că, pe lângă hipocamp, și alte structuri ale creierului pot avea de suferit după expunerea prelungită la stres și anxietate. Este vorba de structuri ale creierului care sunt direct implicate în trăirea emoțiilor de frică și anxietate, precum amigdala și cortextul prefrontal, care pot suferi dereglări importante în activitatea neuronală, precum supraactivare (în amigdală) sau subactivare (în cortexul prefrontal).

Cercetătorii au încheiat însă pe un ton optimist – astfel de efecte negative induse de stres și anxietate nu sunt complet ireversibile. Cei care studiază fenomenul de neurogenză de la nivelul hipocampului au descoperit deja factori care contribuie la menținerea acesteia, precum exercițiul fizic sau medicația de tip anti-depresiv. Pe de altă parte, prevenția joacă un rol la fel de important – tratamentul anxietății și stresului cronic duc la ameliorarea acestor simptome și la o scădere a riscului de a dezvolta tulburări comorbide. În articolul nostru: Efectele psihoterapiei și medicației anxiolitice asupra creierului puteți citi despre modul în care psihoterapia și medicația pot corecta activitatea creierului în cazul problemelor de anxietate.

Articolul citat poate fi gasit la urmatorul link:

Linda Mah, Claudia Szabuniewicz, Alexandra J. Fiocco. Can anxiety damage the brain? Current Opinion in Psychiatry, 2016; 29 (1): 56 DOI:10.1097/YCO.0000000000000223

Sedentarism și anxietate – există o legătură?

Psiholog Paula Stroian

Autor

Psiholog Paula Stroian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Un număr însemnat de studii constată o legătură între sedentarism și probleme medicale precum diabetul, obezitatea sau problemele cardiace. Cercetătorii de la Centrul de Cercetare a Activității Fizice și a Nutriției de la Universitatea Deakin din Australia au fost interesați să vadă dacă sedentarismul se poate asocia și cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea. Conform lui Megan Teychenne, directorul de cercetare al centrului, atât anxietatea, cât și comportamentul sedentar înregistrează creșteri la nivelul societății moderne, astfel că echipa sa și-a pus problema dacă ar putea exista o legătură între acești doi factori.

12957409_1126758117376068_2000248873_nÎn acest scop, cercetătorii au evaluat rezultatele a nouă studii care investigau în mod specific legătura dintre sedentarism și anxietate. Studiile vizau diverse comportamente sedentare, printre care privitul la televizor, utilizarea calculatorului, statul așezat în timpul transportului, la serviciu, precum și timpul total petrecut stând jos de-a lungul unei zile. Două dintre studii au inclus copii și adolescenți, restul de șapte referindu-se la adulți.

În cinci dintre studii, sedentarismul fost asociat cu un risc crescut de anxietate. Patru studii au identificat o legătură între timpul total petrecut stând jos și riscul de a dezvolta anxietate. În ceea ce privește contribuția timpului petrecut în fața televizorului și a calculatorului, rezultatele sunt mai puțin concludente, însă unul dintre studii a arătat că 36% dintre elevii de liceu care petreceau mai mult de două ore pe zi în fața calculatorului sau a televizorului manifestau un risc semnificativ mai crescut de a fi anxioși decât cei care petreceau sub două ore.

Echipa de cercetare afirmă că legătura dintre comportamentul sedentar și anxietate s-ar putea datora tulburărilor de somn, izolării sociale sau problemelor survenite la nivel metabolic din cauza sedentarismului. Cauzele nu sunt insă cunoscute cu precizie. Puține studii au reușit, până acum, să testeze în mod direct relația cauzală dintre anxietate și comportamentul sedentar.

Ceea ce știm, însă, dintr-o serie de alte cercetări realizate până în prezent, este că exercițiul fizic este o modalitate eficientă de a diminua anxietatea. Un studiu citat adesea în literatură, realizat în 2001 de un expert de la Universitatea din Liverpool, Peter Salmon, inventariază modalitățile prin care exercițiul fizic duce la scăderea anxietății. Autorul arată că mișcarea influențează starea de bine prin efectul asupra sentimentului de eficacitate personală și de mobilizare și prin faptul că promovează integrarea socială. Mai mult decât atât, exercițiul fizic are efecte antidepresive și anxiolitice, favorizând modificări chimice benefice la nivelul creierului (de exemplu, producția de noradrenalină și opioizi), și îmbunătățind, totodată, rezistența la stres.

Așadar, exercițiul fizic este, fără îndoială, o alternativă la comportamentul sedentar inclusiv pentru cei care sunt expuși la probleme de anxietate. Chiar dacă încă nu se cunoaște precis felul în care sedentarismul poate conduce la anxietate, o bună modalitate de a-i contracara efectele negative, susținută atât de știință, cât și de intuiția noastră, este să începem să facem mai multă mișcare.

Bibliografie

Salmon, P. (2001). Effects of physical exercise on anxiety, depression, and sensitivity to stress: a unifying theory. Clinical psychology review, 21(1), 33-61. Disponibil online la http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.454.814&rep=rep1&type=pdf

Teychenne, M., Costigan, S. A., & Parker, K. (2015). The association between sedentary behaviour and risk of anxiety: a systematic review. BMC public health,15(1). Disponibil online la http://bmcpublichealth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12889-015-1843-x

Utilizarea telefonului mobil: este o problemă pentru sănătatea mentală?

Pe zi ce trece, tot mai Utilizarea telefonului mobilmulte persoane sunt conectate la internet şi la tehnologie. Mai mult de jumătate din populaţia globului foloseşte telefoane mobile. Din acest motiv, efectele utilizării internetului şi a diverselor forme de tehnologie au devenit un subiect de interes atât pentru populaţia generală, cât şi pentru cercetători.

Mulţi cercetători din domeniul psihologiei încearcă să răspundă la întrebarea: “Ce impact are utilizarea tehnologiei comunicării şi informaţiei asupra stării noastre de sănătate mentală?”.

Un studiu realizat recent de către o echipă de cercetători de la Universitatea din  Illinois a ajuns la concluzia că simpla utilizare a telefoanelor mobile şi a tehnologiei, în general, nu ar trebui să ne sperie. Este foarte important scopul cu care folosim telefoanele mobile şi internetul.

Pentru realizarea studiului, cercetătorii au colectat răspunsuri de la peste 300 de studenţi folosind chestionare menite să investigheze sănătatea mentală a studenţilor, timpul petrecut de aceştia utilizând internetul şi telefonul mobil, şi motivaţia lor pentru a apela la dispozitive electronice. Chestionarele administrate includeau întrebări precum: “Consideri că performanţa ta academică sau la locul de muncă a fost afectată negativ de utilizarea telefonului mobil?” şi “Consideri că viaţa fără internet este plictisitoare, goală şi tristă?”.

În urma analizării datelor a reieşit faptul că folosirea telefoanelor mobile doar pentru a scăpa de plictiseală nu pare să influenţeze sănătatea mentală în sens negativ. Utilizarea lor devine problematica atunci când folosim dispozitivele ca şi strategii de a face faţa emoţiilor negative.

Folosim telefoanele mobile ca şi strategii de a ne distrage atenţia în situaţii stresante. Pe termen scurt, utilizarea telefonului mobil în acest scop funcţionează şi ne scade nivelul emoţiilor negative. Pe termen lung însă poate duce la dependenţa de telefonul mobil. În plus, strategiile mai sănătoase de a face faţă anxietăţii sau altor emoţii negative nu mai apar, nu mai sunt exersate şi, astfel, nu se mai dezvoltă. Un exemplu de strategie bună de a face faţa emoţiilor negative ar fi una orientată către sarcina cu care ne confruntăm, care implică analizarea situaţiei stresante şi căutarea de modalităţi de a-i face faţă. Acest tip de strategii a fost relaţionat cu un nivel mai scăzut al anxietăţii şi depresiei, comparativ cu strategiile de evitare.

Să luăm ca şi exemplu o situaţie de natură socială în care unele persoane s-ar putea confrunta cu anxietate: eşti la o petrecere unde nu cunoşti pe nimeni şi asta te face să te simţi inconfortabil.

Strategia de evitare:

Pentru a evita emoţia de anxietate, îţi scoţi telefonul şi începi să îl foloseşti pentru a nu te mai gândi la situaţia în care te afli. Pe moment, anxietatea ta scade. Pe termen lung însă nu îţi vei exersa abilităţile sociale. Când te vei afla iar în situaţii similare, te vei baza pe telefonul mobil pentru a face faţă emoţiei negative.

Strategia orientată către situaţie:

Pentru a îţi descreşte anxietatea vei începe să te gândeşti la ce poţi face pentru a nu te mai simţi inconfortabil. Poţi începe să te uiţi la persoanele din jur şi să identifici pe cineva cu care crezi că ai avea lucruri în comun, suficient cât să începi o conversaţie. Astfel, începi o conversaţie cu o persoană, îţi exersezi abilităţile de comunicare şi înveţi cum să socializezi la petreceri la care nu cunoşti pe nimeni. În timp, anxietatea ta scade.

În concluzie, scopul cu care noi folosim dispozitivele tehnologice este crucial în explicarea efectelor negative pe care acestea le pot avea asupra sănătăţii noastre mentale. Persoanele care şi-au descris propriul comportament ca fiind dependent faţă de internet şi telefonul mobil au avut scoruri mult mai mari pentru anxietate şi depresie, comparativ cu ceilalţi participanţi la studiu.

Astfel, nu trebuie să privim telefoanele mobile sau alte dispozitive ca şi daunatoare pentru starea noastră de bine. Este important să vedem când, de ce şi cât de des le folosim. Ele pot contribui la sporirea anxietăţii şi depresiei atunci când le folosim pentru a face faţă emoţiilor negative, nu şi atunci când le folosim pentru a ne informa, pentru a comunica sau pentru a scăpa de plictiseală.

Referinte:

  1. Numarul utilizatorilor de telefoane mobile: http://www.statista.com/statistics/274774/forecast-of-mobile-phone-users-worldwide/
  1. Panova, T., Lleras, A. (2016).Avoidance or boredom: Negative mental health outcomes associated with use of Information and Communication Technologies depend on users’ motivations.Computers in Human Behavior, 58: 249

Prevenția anxietății la copiii ai căror părinți suferă de anxietate

AnxCopiiUn studiu realizat de Institutul Medical John Hopkins din Statele Unite a arătat că doar 8 ședințe familiale de terapie cognitiv-comportamentală pot preveni sau diminua impactul psihologic pe care anxietatea unui părinte îl are asupra copilului.

Când un părinte are o tulburare de anxietate, copilul său are de 7 ori mai multe șanse să dezvolte și el o tulburare de anxietate. Mai mult, până la 65% din copiii care trăiesc cu un părinte anxios îndeplinesc și ei criteriile pentru o tulburare de anxietate. Anxietatea netratată din rândul copiilor poate duce, pe măsura ce cresc, la simptome depresive, abuz de substanțe și performanțe academice scăzute de-a lungul copilăriei și până la maturitate.

Cercetătorii de la Centrul pentru Copii John Hopkins au observat însă că un program de terapie la nivel de familie are ca efect în rândul copiilor reducerea simptomelor și riscului de a dezvolta la rândul lor o tulburare de anxietate. În cadrul studiului au participat 40 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, care aveau cel puțin un părinte diagnosticat cu o tulburare de anxietate. Jumătate dintre aceste familii au primit o intervenție de 8 ședințe de terapie cognitiv-comportamentală, pe când cealaltă jumăte a fost pusă pe o listă de așteptare, și au primit același tratament – însă cu 1 an mai tarziu.

Intervenția a avut ca scop principal să ajute părinții să își recunoască și să schimbe acele comportamente care contribuiau la creșterea anxietății în rândul copiilor. Într-o oră pe săptămână, părinții au fost învățați diferite tehnici pentru a preveni anxietatea în rândul copiilor lor, iar copiii au fost învățați strategii eficiente de a rezolva problemele de viață. Printre comportamentele parentale corectate în cadrul terapiei s-au numărat tendința de supraprotejare a copilului, critica excesivă și manifestarea excesivă a fricii și anxietății în fața copilului. De asemenea, au fost abordați factori de risc – prezenți în rândul copiilor – precum evitarea situațiilor care le provoacă frică și efectul gândurilor ce induc anxietatea.

După un an, diferențele dintre cele două grupuri au fost marcante. În grupul de familii care nu au beneficiat de tratament, 30% din copii au dezvoltat o tulburare de anxietate. În contrast, copiii proveniți din familiile care au urmat programul de tratament au înregistrat o reducere cu 40% a simptomelelor de anxietate.

Câțiva ani mai târziu, același institut a confirmat efectele pozitive ale tratamentului într-un studiu mai amplu (136 de familii). La un an după finalizarea intervenției, numai 5% din copiii famililor care au beneficiat de terapie au ajuns să dezvolte o tulburare de anxietate, comparativ cu 31% din copiii famililor care nu au avut parte de aceasta interventie.

Echipa de cercetatori de la Institutul Hopkins subliniază importanța prevenției anxietății în rândul copiilor, și nu doar tratamenul acesteia. Majoritatea părinților cu anxietate au avut aceste simptome încă de când erau mici. În mod evident, nu își doresc ca și copiii lor să se confrunte cu aceleași dificultăți emoționale și comportamentale. Este important așadar ca părinții să afle că pot face ceva în acest sens – că pot învăța să prevină apariția problemelor de anxietate în randul copiilor lor cu ghidarea unui specialist.

Articolele citate pot fi gasite la urmatoarele link-uri:

I. Ginsburg, GS. (2009). The Child Anxiety Prevention Study: intervention model and primary outcomes. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 2009 Jun;77(3):580-7. doi: 10.1037/a0014486.

II. Ginsburg, GS, Drake, KL, Tein, JY, Teetsel, R., & Riddle, MA (2015). Preventing Onset of Anxiety Disorders in Offspring of Anxious Parents: A Randomized Controlled Trial of a Family-Based Intervention. American Journal of Psychiatry. 2015 Dec;172(12):1207-14. doi: 10.1176/appi.ajp.2015.14091178.

NOU! Consultații psihologice online – gratuite – pentru anxietate și depresie

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Consultatii online cu un psiholog

Consultatii online cu un psiholog pentru probleme de anxietate și depresie

Centrul PAX lansează pentru o perioadă limitată un program de consultații online gratuite cu un psiholog pentru persoanele care se confruntă cu probleme de anxietate și depresie. Consultația online se poate realiza la telefon sau pe Skype și se desfășoară în regim confidențial (nu se cer date personale precum nume, adresă, loc de muncă).

O consultație online poate dura între 20-40 minute și presupune discutarea principalelor probleme de anxietate/depresie care produc îngrijorare sau suferință și evaluarea simptomelor în acord cu standardele actuale de diagnostic. În urma acestei evaluări, oamenii pot afla dacă simptomele lor se încadrează într-un diagnostic și care sunt căile potrivite de tratament.

Serviciul de evaluare psihologică nu se adresează doar persoanelor cu probleme grave. De multe ori chiar și problemele moderate de anxietate/depresie pot afecta considerabil calitatea vieții. Prin urmare, indiferent de diagnostic, psihologii Centrului PAX vor face la finalul consultației recomandări potrivite pentru depășirea simptomelor problematice identificate.

Solicitarea unei consultații online se realizează doar pe baza completării formularului online de pe adresa:

https://tratamentanxietate.ro/consultatii_online

Serviciul se adresează persoanelor peste 18 ani (*) de pe teritoriul României sau din străinătate (**).


 

* Serviciile psihologice nu pot fi oferite minorilor fără acordul explicit al tutorelui legal. Pentru servicii psihologice pentru copii și adolescenți vă recomandăm CEICA
** Pentru pesoanele din străinătate, consultațiile online se pot desfășura doar pe Skype, nu și la telefon.

Lansarea primului studiu clinic din România pentru tratamentul Tulburării de Panică prin psihoterapie online

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) împreună cu Asociaţia de Consiliere şi Psihoterapie Online din România (ACPOR) şi Clinica PAX lansează, sub coordonarea Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea, primul studiu clinic din România pentru tratamentul Tulburării de panică prin psihoterapie online (pe internet). În acest studiu inovator, toți participanții beneficiază, în mod gratuit, de servicii complete de evaluare psihologică și psihoterapie, prin intermediul primei platforme profesionale de psihoterapie produse în România: PAXonline. Pentru prima dată, românii vor avea posibilitatea de a urma online un tratament validat științific pentru atacurile de panică, accesibil oriunde s-ar afla, în țară sau în străinătate.

Studiul PAX răspunde la una dintre cele mai importante probleme sociale la nivel mondial: lipsa accesului la tratament al persoanelor cu probleme de sănătate mentală. Aceste probleme constituie o povară pentru indivizi și întreaga societate, având totodată costuri economice majore, depășind 4% din PIB la nivel European. În România, 76.4% dintre persoanele cu probleme de sănătate mentală nu au acces la nicio formă de tratament și doar aproximativ 11.5% primesc tratament psihologic sau psihiatric. Dintre problemele de sănătate mentală, tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente la nivel global, având o prevalență de aprox. 30% de-a lungul vieții.

Studiul PAX vizează Tulburarea de panică, deoarece este una dintre cele mai severe probleme de anxietate, afectând cronic calitatea vieții, capacitatea de muncă și relațiile personale. Elementul caracteristic al acestei tulburări constă în atacuri de panică recurente, în care persoana simte că își pierde controlul asupra corpului și minții și că viața îi este pusă în pericol de o boală gravă. Deși este o tulburare care poate fi tratată cu succes, majoritatea persoanelor nu beneficiază de un tratament eficient, din cauza unor bariere precum: lipsa accesului la un specialist în tratamentul anxietății, lipsa de timp sau de bani pentru a urma un tratament riguros, lipsa de încredere în serviciile actuale de sănătate mentală.

img_studiu_pax_comunicat_presa

Specialiștii de la UBB, ACPOR și Clinica PAX doresc să ofere persoanelor care se confruntă cu aceste bariere posibilitatea de a urma un tratament riguros și modern pentru Tulburarea de panică. Este vorba despre un tratament inovator de psihoterapie prin intermediul internetului, accesibil de oriunde în lume și oferit gratuit tuturor participanților. Intervenția utilizată în studiul PAX are la bază protocoale validate științific din psihoterapie, dar profită în plus de facilităţile şi oportunităţile oferite de tehnologiile web. Scopul acestui studiu este de a dezvolta un nou standard de psihoterapie online pentru problemele de anxietate, validată științific și adaptată nevoilor fiecărui pacient.

Persoanele cu Tulburare de panică se pot înscrie în studiu, începând cu 16 mai, accesând adresa http://studiu.paxonline.ro. Site-ul permite o evaluare anonimă și rapidă a severității simptomelor de panică, pentru a ajuta oamenii să înțeleagă dacă simptomele lor pot fi încadrate într-un diagnostic și dacă sunt eligibili să participe în studiul PAX.

Beneficii pentru participanţii la studiul PAX:

  • Evaluarea psihologică complexă şi diagnosticul tulburării de panică
  • Tratamentul anxietăţii printr-un program complex de psihoterapie
  • Acces nelimitat la resurse psihologice multimedia
  • Asistenţă psihologică prin videochat, messenger sau email
  • Confidenţialitate, securitatea datelor, flexibilitate şi control personal

Platforma PAXonline prin care se realizează intervenţia din acest studiu este rezultatul activităților de cercetare-dezvoltare întreprinse de un consorțiu condus de Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea, format din specialiști de la Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Asociația Psihologilor din România și Cognitrom.

Pentru detalii suplimentare și înscrierea în studiu accesați: http://studiu.paxonline.ro


NOTĂ: Acesta este comunicatul de presă publicat de ACPOR pe 15 mai 2014 la adresa de mai jos:

http://www.comunicatedepresa.ro/acpor/lansarea-primului-studiu-clinic-din-romania-pentru-tratamentul-online-al-tulburarii-de-panica

Sănătatea mentală a mamei este esențială pentru sănătatea mentală a copilului

Psiholog Claudia Găgeanu

Autor

Psih. Claudia Găgeanu

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Sanatatea mentala a mamei in timpul sarcinii

Două studii longitudinale publicate în 2007 și 2012 în revistele de specialitate ”Journal of Affective Disorders” și respectiv ”Psychoneuroendocrinology” au arătat că problemele psihologice cu care se confruntă mamele înainte și după naștere ar putea să fie factori de risc pentru dezvoltarea anxietății la copiii lor, mai ales în adolescență.

Pentru a înțelege de ce unele persoane sunt mai vulnerabile să dezvolte o tulburare de anxietate, cercetătorii caută răspunsuri în dezvoltarea timpurie: ce se întâmplă în timpul sarcinii (înainte de naștere – prenatal) și cum este afectat copilul de primele interacțiuni cu lumea (după naștere – postnatal). Ne interesează această perioadă pentru că ea este deosebit de sensibilă: nicicând în viața unui om creierul nu se dezvoltă atât de repede; iar influențele pozitive sau negative din această perioadă se pare că au implicații pentru întreaga viață! Problemele psihologice ale mamelor pot fi atfel de influențe negative.

Cele două studii au investigat în ce măsură tulburările psihologice ale mamelor, din timpul sarcinii si în primii ani de viață ai copiilor (pre- și postnatal) se asociază cu dezvoltarea anxietății sau depresiei la copiii lor.

I. Studiul din 2007 s-a desfășurat pe o perioadă de 13 ani și a implicat 41 de mame fără depresie postnatală și 53 de mame care sufereau de această problemă. Femeile au fost evaluate la două luni după ce au născut, dar și ulterior. Copiii lor au fost evaluați la 18 luni, 5, 8 și 13 ani.

Cercetătorii au descoperit că riscul de a dezvolta o tulburare mentală este de trei ori mai mare la copiii ale căror mame suferă de depresie. (15% dintre acești copiii au avut tulburări de tip anxios, față de 4% dintre copiii a căror mame nu au suferit de depresie postnatală).

Copiii cu mame care au suferit de depresie postnatală Copiii cu mame care NU au suferit de depresie postnatală
Tulburări de anxietate 15% 4%
Depresie 12% 3%
Probleme de comportament 4% 2%

Rezultatele acestui studiu au arătat că expunerea imediat după naștere la depresia mamei este un factor de risc important ce poate prezice instalarea anxietății la acești copii în primii ani de viață sau în adolescență. Mai mult, dacă depresia mamei este cronică și severă, iar copiii sunt expuși pentru o perioada mai îndelungată, riscul lor de a dezvolta depresie crește de asemenea semnificativ.

II. Studiul din 2012 s-a desfășurat pe o perioadă de 9 ani și a inclus 178 de perechi mamă-copil. Mamele au fost evaluate la 19, 25 și 31 de săptămâni de sarcină. Cercetătorii au investigat nivelul de stres prenatal, atât la nivel de biologic (prin hormonul numit cortizol, indicator al stresului și anxietății), cât și la nivel psihologic (prin depresia, stresul perceput și anxietatea specifică sarcinii). Anxietatea specifică sarcinii este definită aici ca frica mamelor pentru sănătatea proprie și a copiilor, dar și așteptările despre travaliu și nașterea propriu-zisă. Anxietatea copiilor a fost evaluată ulterior, la vârsta de 6-9 ani.

Al doilea studiu arată că stresul mamei din timpul sarcinii are un rol important în dezvoltarea psihologică a copiilor. De asemenea, anxietatea pe care o au mamele, mai ales anxietatea specifică sarcinii, s-a asociat și ea cu un risc crescut al copilului de a dezvolta tulburări de anxietate până la 9 ani mai târziu.

În acest studiu, 28 dintre cei 178 de copii (15.7%) au avut probleme de anxietate la evaluarea ulterioară. Nivelul mediu al cortizolului prenatal s-a asociat cu anxietatea la 6-9 ani în cazul copiilor. A fost de două ori mai probabil ca acei copii cu anxietate să fi avut mame cu nivel crescut de cortizol în timpul sarcinii. Acest lucru confirmă ipoteza conform căreia cortizolul mamei modifică dezvoltarea fătului în regiuni ale creierului importante pentru sănătatea emoțională, precum amigdala. Amigdala este o structură cerebrală esențială pentru modul în care oamenii percep evenimentele de viață și pentru declanșarea reacțiilor de frică față de amenințări. Prin urmare, stresul biologic al mamei are un impact important asupra dezvoltării creierului la făt. Dereglările hormonale produse de un stres exagerat pot duce la modificări neuronale ce favorizează după naștere dezvoltarea tulburărilor de anxietate.

Mai jos avem o ”axă a timpului” care sumarizează cele discutate anterior.

axa_temporala

Integrând cele două studii, se pare că problemele psihologice ale viitoarelor mame se traduc în general în modificări biologice ale mediului intrauterin în care se dezvoltă fătul, punând la risc maturizarea normală a structurilor cerebrale responsabile de declanșarea emoției de frică. Acest lucru poate însemna totodată un risc crescut al copiilor lor pentru anxietate peste câțiva ani, către vârsta adolescenței. Totodată, primul studiu prezentat atrage atenția inclusiv asupra mediului în care copiii se dezvoltă după naștere: depresia maternă influențează negativ interacțiunea mamă-copil și este deci un factor de risc pentru apariția tulburării de depresie în adolescență.

În concluzie, rezultatele acestor studii subliniază importanța sănătății mentale a mamei, încă din timpul sarcinii pentru dezvoltarea neurocognitivă și emotională echilibrată a copilului.

Articolele citate pot fi accesate gratuit pe aceste link-uri:

I. Halligan, S. L., Murray, L., Martins, C., & Cooper, P. J. (2007). Maternal depression and psychiatric outcomes in adolescent offspring: a 13-year longitudinal study. Journal of Affective Disorders, 97(1), 145-154.

II. Davis, E. P., & Sandman, C. A. (2012). Prenatal psychobiological predictors of anxiety risk in preadolescent children. Psychoneuroendocrinology, 37(8), 1224-1233.

Insomnia cronică este un factor de risc pentru dezvoltarea anxietății

Psiholog Claudia Găgeanu

Autor

Psih. Claudia Găgeanu

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


rolul insomniei in dezvoltarea anxietatii

Un studiu epidemiologic de amploare publicat în 2007 în revista de specialitate SLEEP a arătat că insomnia cronică este un factor de risc important pentru dezvoltarea tulburărilor de anxietate.

Insomnia se referă la mai multe tipuri de probleme de somn, precum:

• Persoana nu poate să adoarmă și/sau
• nu poată să mențină somnul și/sau
• somnul nu este odihnitor.

Studiul a fost realizat în două etape, la 11 ani diferență – în 1984 și 1995 – și a investigat problemele psihologice a 25.130 de cetățeni norvegieni. Diferența mare de timp dintre cele două etape ne ajută să facem distincția dintre insomnie ca factor de risc (insomnia este prezentă, dar încă nu există și o altă problemă psihologică) sau insomnie ca simptom timpuriu al tulburărilor psihologice (insomnia ca parte a unei probleme psihologice).

Studiile anterioare au arătat că insomnia este în mod comun asociată cu tulburările de anxietate și depresie. Totodată, aceste două tulburări sunt deseori comorbide – respectiv le putem observa în același timp, la aceași persoană. Cercetătorii norvegieni au pornit de la aceste date și și-au propus să investigheze într-un studiu longitudinal de mare amploare măsura în care insomnia cronică poate prezice instalarea anxietății și a depresiei.

Ce a rezultat:

Proporția de persoane care suferă de probleme de somn (a iniția, a menține sau a avea un somn odihnitor) crește odată cu vârsta: e mai probabil ca vârstnicii să sufere de insomnie decât persoanele de vârsta a doua (23% dintre femeile între 70-79 de ani față de 6,4% dintre femeile între 30-39 de ani; 11% dintre bărbații între 70-79 de ani față de 5,4% dintre bărbații între 30-39 de ani). Totodată, femeile raportează mai des probleme de somn decât bărbații.

Studiul realizat pe 25.000 de cetățeni norvegieni a arătat că numărul persoane care suferă de insomnie crește odată cu vârsta și că această problemă este mai frecventă la femei decât la bărbați.

În ceea ce privește asocierile cu tulburările de anxietate și depresie, rezultatele au fost următoarele:

1. Insomnia cronică prezice instalarea anxietății (dar nu și depresiei), chiar dacă nu există încă semne ale unei tulburări de anxietate în prezent. Persoanele care raportau insomnie cronică în prima fază a studiului a fost mai probabil să sufere de anxietate în cea de-a doua fază a studiului (11 ani mai târziu), dar nu și de depresie.

2. Insomnia cronică este o stare care se asociază cu prezența anxietății sau depresiei. Insomnia este deci adesea parte a problemelor de anxietate sau depresie.

3. Insomnia cronică este un factor de risc – cu cât persoana are probleme de somn mai intense și mai de lungă durată, cu atât e mai probabil să dezvolte anxietate, dar nu și depresie. Persoanele care au avut probleme de somn atât în ancheta din 1984 cât și în cea din 1995 a fost mai probabil să aibă și anxietate în faza a doua a studiului (1995).

În ceea ce privește asocierile cu tulburările emoționale, rezultatele au arătat că insomnia cronică prezice instalarea anxietății, dar nu și a depresiei.

Prin urmare, cercetarea a găsit o relație importantă între insomnia de lungă durată și dezvoltarea tulburărilor de anxietate. Cu alte cuvinte, dacă o persoană are probleme de somn de foarte mult timp (cronic), putem spune că insomnia este un indicator al unei ”trăsături” (engl. trait marker) care favorizează dezvoltarea altor tulburări precum anxietatea.

Cercetătorii norvegieni au descoperit că insomnia cronică este un factor de risc – cu cât persoana are probleme de somn mai intense și mai de lungă durată, cu atât e mai probabil să dezvolte anxietate clinică.

Atenție deci la problemele de somn! Dificultățile în a iniția sau a menține somnul și/sau un somn neodihnitor ne pot pune la risc pentru anxietate. Problemele de somn se pot trata cu succes prin diverse metode de relaxare neurofiziologică, controlul îngrijorărilor, igiena mediului de somn, schimbarea alimentației sau medicație.

Fobia socială nu este același lucru cu timiditatea

Psiholog Claudia Găgeanu

Autor

Psih. Claudia Găgeanu

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


timiditatea_nu_este_fobie_sociala

Timiditatea ar putea fi confundată cu fobia socială pentru că ambele presupun o anumită doză de reticență față de situații sociale, însă ele diferă din mai multe puncte de vedere relevante:

  • Timiditatea este definită ca ”inhibiție comportamentală” și ține de temperamentul cu care ne naștem. Atunci când întâlnesc situații sau persoane noi, persoanele timide sunt uneori reticente, neliniștite sau ”rușinoase”, însă pot trece de sentimentul de discomfort și se adaptează bine mediului.
  • Fobia socială, pe de altă  parte, este o tulburare de anxietate care produce dizabilitate, deoarece afectează viața persoanei pe plan social, profesional etc. O persoană cu anxietate socială va suporta cu greu situații în care anticipează că va fi evaluat, chiar în viața de zi cu zi. În consecință, pentru a evita emoțiile intens negative pe care le resimte în situații sociale, va evita pe cât posibil și va găsi justificări pentru neimplicarea sa. – pentru detalii, citiți articolul despre Fobie socială.

De exemplu, în urma unei prezentări de proiect în fața echipei de lucru:

O persoană timidă și-ar spune probabil: ”M-am bâlbâit puțin la început, dar apoi a mers bine, cred că i-am convins!” În contrast, o persoană cu fobie socială și-ar aminti experiența de vorbit în public astfel: ”A fost îngrozitor, m-am bâlbâit încontinuu, am arătat ca un prost, sigur n-au înțeles nimic. Nu trebuia să fiu eu cel care prezintă, am dat-o în bară!”

În SUA, s-a pus problema dacă fobia socială (tulburarea de anxietate socială) nu este cumva o patologizare a timidității normale, cu scopul de a crește vânzările de medicamente. Un grup de cercetători de la Institutul Național pentru Sănătate Mentală (NIMH) din Maryland (SUA) și-a propus ca obiectiv să investigheze:

  • în ce măsură timiditatea se suprapune cu anxietatea socială
  • cum diferă timiditatea de anxietate socială în ceea ce privește (1) caracteristicile socio-demografice (ex. gen, vârstă), (2) afectarea funcționării în viața de zi cu zi și (3) prezența altor tulburări psihiatrice asociate (comorbitități)
  • cât tratament medicamentos se prescrie în cazul timidității sau fobiei sociale.

Rezultatele studiului desfășurat în 2011 pe un eșantion de 10.123 de adolescenți cu vârste între 13-18 ani sunt prezentate mai jos:

grafice_timiditate_fobie_sociala

  • 46% dintre tineri se autodescriu ca fiind timizi și 8.6% din totalul tinerilor au fobie socială evaluată în mod clinic;
  • doar 12% din tinerii timizi și 5.2% dintre tinerii non-timizi au și fobie socială;
  • fetele sunt mai timide decât băieții, dar fobia socială apare cu aceași probabilitate la fete și băieți;
  • copiii de vârstă mai mică sunt mai timizi decât cei mai mari, dar mai mulți adolescenți suferă de fobie socială decât copiii mai mici (tulburarea se instalează, de regulă, mai târziu);
  • copiii cu fobie socială resimt o afectare mai intensă la școală, la muncă, în relațiile familiale și în viața socială decât copiii timizi sau copiii care nu au probleme de acest gen;
  • copiii timizi nu sunt mai afectați în aceste domenii decât copiii non-timizi;
  • copiii cu fobie socială au mai multe tulburări asociate: anxietate, tulburări de dispoziție (ex. depresie), comportament opoziționist și sfidător, consum de substanțe, decât copiii timizi și cei fără probleme de acest gen;
  • deși resimt afectare intensă, copiii cu fobie socială nu este mai probabil să caute tratament medical pentru problema lor. 2,3% din copiii cu fobie socială și 0,9% din copiii timizi au primit medicație în ultimul an (Paroxetină);

Studiul a fost publicat în revista de specialitate Pediatrics și poate fi consultat gratuit aici: click pentru articol.

Concluziile la care au ajuns cercetătorii sunt că fobia socială apare și în absența timidității, iar timiditatea apare și fără fobie socială. Cu alte cuvinte, este foarte probabil ca timiditatea și fobia socială să fie independente. Mai mult, cele două apar mai degrabă izolat, decât împreună.

Copiii cu fobie socială sunt mai vulnerabili decât copiii timizi pentru alte tulburări emoționale și comportamentale sau pentru consum de substanțe (alcool, droguri). Pe de altă parte știm că timiditatea în copilăria timpurie se asociază cu o rată scăzută a acestor probleme.

Nu este mai probabil ca adolescenții cu fobie socială să fie sub tratament medicamentos, în comparație cu alți adolescenți de vârsta lor. Acest lucru pune sub semnul întrebării ideea conform căreia fobia socială este de fapt o timiditate patologizată pentru a crește vânzările de medicamente.

Stresul posttraumatic și consumul de alcool în rândul studenților: un cerc vicios

Psiholog Liviu Crisan

Autor

Psih. Liviu G. Crișan

Psiholog clinician și psihoterapeut

Expert Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


anxietate_alcoolStudii recente publicate în revistele de specialitate, arată trei lucruri îngrijorătoare despre sănătatea mentală a studenților:

  • 9% din studenți prezintă simptome de tulburare de stres posttraumatic (TSPT) și nu urmează un tratament;
  • studenții cu simptome TSPT consumă alcool mai frecvent și au o tendință mai mare de a face abuz de alcool;
  • consumul excesiv de alcool agravează simptomele de TSPT, iar agravarea TSPT se asociază cu o creștere a consumului de alcool, formând astfel un cerc vicios.

Studiile au fost realizate de un grup de cercetători americani de la Universitatea Buffalo. De ce s-a urmărit relația dintre tulburarea de stres posttraumatic și alcool la studenți? Într-un interviu, Dr. Jennifer Read, cercetător principal, subliniază: „Consumul în exces de alcool este foarte frecvent întâlnit în campusurile universităților și este asociat cu risc crescut de agresiune sexuală, violență interpersonală și vătămări grave, oricare dintre ele putând declanșa tulburarea de stres posttraumatic.” Într-un studiu realizat în 2011 pe un eșantion de 3.000 de studenți (publicat în Psychological Trauma), dr. Read a arătat că aprox. 9% din studenți, predominant femei, prezintă într-adevăr simptome de TSPT și că cel mai des sunt asociate cu expunerea la agresiuni sexuale sau fizice. Într-un alt studiu, în 2012, dr. Read a descoperit că trecerea de la liceu la facultate este asociată cu o accentuare a comportamentelor de risc, precum consumul de alcool în exces sau consumul de droguri.

Într-un studiu longitudinal, publicat în noiembrie 2013, Dr. Read și colaboratorii ei au observat că există o relație bidirecțională între severitatea simptomelor de TSPT și consumul de alcool. Studiul publicat în Journal of Abnormal Psychology, a urmărit aprox. 500 de studenți pe o perioada de 3 ani, începând cu intrarea lor la facultate. Cercetătorii au observat că severitatea simptomelor de TSPT se asociază de-a lungul anilor cu un consum crescut de alcool. Mai mult, consumul îndelungat de alcool se asociază mai departe cu o agravare a simptomelor de TSPT. Aceste rezultate sunt deosebit de importante pentru medicii de familie, consilierii psihologici sau alți profesioniști care lucrează cu studenții.

Relația dintre tulburările cronice de anxietate și abuzul sau dependența de alcool este deja bine cunoscută în literatura de specialitate, dar studiile realizate Dr. Read subliniază importanța luării în evidență a simptomelor subclinice de anxietate, consumul de alcool și interacțiunea dintre cele două. Aceste rezultate îndeamnă serviciile de sănătate mentală să ia măsuri preventive, de evaluare, psihoeducație și consiliere.