Category Archives: Articole

Terapiile online sunt eficiente pentru tulburarea de anxietate generalizată

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Terapie online pentru anxietate si ingrijorari

O meta-analiză* publicată în 2015 în jurnalul Internet Interventions de către un grup de cercetători britanici și irlandezi a arătat că intervențiile psihoterapeutice online oferă rezultate promițătoare pentru tratamentul tulburării de anxietate generalizată și pentru simptomele îngrijorării patologice asociate.

* Pentru a obține o înțelegere mai bună despre cât de bine funcționează un anumit tratament în cazul unei tulburări, în practica standard, cercetătorii apelează la meta-analiză. Aceasta folosește o metodă statistică prin care combină rezultatele de la multiple studii științifice individuale dar asemănătoare, pentru a identifica tendințe în rezultatele studiilor și a extrage concluzii despre eficacitatea unui tratament.

În cazul de față, cercetătorii au investigat în ce măsură tulburarea de anxietate generalizată și îngrijorarea patologică (elementul central al anxietății generalizate) pot fi tratate cu succes prin intermediul intervențiilor psihoterapeutice online. Adițional au analizat și efectele intervențiilor online asupra simptomelor depresive, a deteriorării funcționale și a deteriorării calității vieții, care însoțesc adesea tulburarea de anxietate generalizată.

Pentru a identifica toate studiile clinice publicate cu privire la psihoterapiile online pentru tulburarea de anxietate generalizată, s-a efectuat o căutare sistematică în patru baze de date de referință. S-au găsit 20 de studii dintre care 11 au fost incluse în analiza finală. Cele 11 studii au implicat în total 771 de persoane cu vârsta peste 18 ani. Toți participanții au fost evaluați riguros și au fost incluși doar cei care au îndeplinit criteriile clinice de diagnostic pentru tulburarea de anxietate generalizată (și care aveau posibile simptome asociate, de depresie sau deteriorare funcțională). 371 dintre cele 771 de persoane au beneficiat de intervenție terpeutică online pentru tulburarea de anxietate generalizată, iar 400 de persoane au fost incluse pe lista de așteptare (nu au primit tratament în timpul desfășurării studiilor). În 9 dintre cele 11 studii intervenția terapeutică a fost modelată pe baza principiilor terapiei cognitiv-comportamentale, iar în 2 dintre studii participanții au primit intervenție psihodinamică online. Rezultatele studiilor au fost introduse într-un program statistic care i-a ajutat să calculeze și să extragă date despre eficacitatea intervențiilor online.

Rezultatele meta-analizei au arătat că persoanele care au beneficiat de intervențiile terapeutice online, în special de terapie cognitiv-comportamentală, au obținut ameliorări semnificative ale simptomelor de anxietate generalizată și ale îngrijorării patologice, în comparație cu participanții care nu au primit tratament. Autorii subliniază că aceste rezultate sunt similare celor raportate în studiile care au investigat efectele terapiei cognitiv-comportamentale față-în față pentru tulburarea de anxietate generalizată și pentru îngrijorarea patologică, atunci când au fost comparate cu lista de așteptare. Pentru îngrijorarea patologică rezultatele din literatură indică un impact mai ridicat al terapiei cognitiv-comportamentale față-în-față, comparativ cu cel al terapiilor online raportate de această meta-analiză. O posibilă explicație este că în intervențiile față-în-față sunt adesea tratate persoane cu simptome mai severe și prin urmare au mai mult spațiu de îmbunătățire.

Adițional, rezultatele au arătat și o schimbare pozitivă pentru simptomele de depresie asociate anxietății generalizate în cazul persoanelor care au beneficiat de terapia online în comparație cu cele care nu au primit tratament. Aceste rezultate sunt similare cu cele obținute anterior în literatură pentru terapiile față-in-față și online, sugerând că pe lângă impactul pozitiv al terapiei asupra simptomelor de anxietate generalizată, aceasta are impact și asupra simptomelor depresive comorbide. Au fost observate ameliorări și la nivelul distresului psihologic și al dizabilității.

Rămân câteva întrebări pentru a fi investigate în studii viitoare: În ce măsură rezultatele terapiilor online pentru tulburarea de anxietate generalizată se mențin pe termen lung? Cât de eficiente sunt terapiile online în comparație cu alte modalități de livrare a terapiei, pentru tulburarea de anxietate generalizată? Cât de eficiente sunt terapiile cognitiv-comportamentale online în comparație cu alte tipuri de terapii online pentru tratamentul tulburării de anxietate generalizată?

În concluzie, rezultatele acestei meta-analize susțin eficacitatea terapiilor online, în special eficacitatea terapiilor cognitiv-comportamentale, pentru tratamentul tulburării de anxietate generalizată și al simptomele de îngrijorare patologică. Rezultatele sunt similare cu cele ale terapiilor cognitiv-comportamentale desfășurate față-în-față. Intervențiile online bazate pe metoda cognitiv-comportamentală au un suport științific mai consistent și eficacitate mai ridicată comparativ cu intervențiile psihodinamice. Acest rezultat trebuie interpretat cu atenție întrucât doar 2 dintre cele 11 studii incluse în meta-analiză au investigat efectele intervenției psihodinamice online.

Bibliografie

Richards, D., Richardson, T., Timulak, L., & McElvaney, J. (2015). The efficacy of internet-delivered treatment for generalized anxiety disorder: A systematic review and meta-analysis. Internet Interventions, 2(3), 272-282.

Tratamentul depresiei prin terapie online

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Depresia se poate trata online și în România! Clinica online DEPRETER oferă românilor de pretutindeni ajutorul de care au nevoie în caz de depresie: evaluare și diagnostic, tratament psihologic, ședințe online cu un psihoterapeut, forum de discuții cu alți pacienți. Accesați www.depreter.ro pentru terapia depresiei. [noiembrie 2018]

depresie3În iunie 2016 o echipă de cercetători elvețieni și germani a publicat un studiu amplu referitor la intervențiile psihoterapeutice online pentru tratamentul depresiei, în jurnalul Dialogues in Clinical Neuroscience. Studiul a arătat că intervențiile psihoterapeutice livrate prin intermediul Internetului sunt eficiente pentru tratamentul depresiei și beneficiază de un suport științific consistent.

Până în prezent au fost dezvoltate o diversitate de intervenții psihoterapeutice adresate depresiei. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală sunt recomandate în protocoalele clinice ca fiind cele mai eficiente pentru tratamentul depresiei. Însă în ciuda tratamentelor eficiente existente, multe persoane nu au acces la terapie. Consecințele depresiei netratate pot fi severe ducând la reducerea calității vieții, afectarea relațiilor sociale, deteriorarea funcționării la locul de muncă și, în cazurile severe, la suicid.

Astfel, o problemă frecvent identificată este discrepanța semnificativă dintre numărul mare de persoane care suferă de depresie și accesul acestora la tratament. Doar aproximativ 54% dintre persoanele care suferă de depresie primesc o formă de tratament, iar dintre acestea un număr și mai redus beneficiază de tratamentul adecvat.

Cauzele discrepanței dintre prevalența depresiei și accesarea tratamentului ar putea fi date de: (1) deficite în sistemul de sănătate – erori de diagnosticare, dificultăți de a ajunge la pacienții din zonele izolate, dar și de (2) reticența de a căuta tratament din partea celor afectați – datele arată că trec aproximativ 8 ani între instalarea simptomelor depresive și căutarea tratamentului. Dificultatea de a ajunge la terapie în orele de muncă, constrângerile financiare, lipsa de motivare, atitudinile negative față de terapie, lipsa de încredere că terapia poate fi de ajutor sau teama de stigmatizare sunt doar câteva dintre motivele acestei reticențe.

Intervențiile psihoterapeutice livrate prin intermediul Internetului (sau intervenții psihoterapeutice online) ar putea constitui o soluție viabilă pentru reducerea discrepanței și creșterea accesibilității la tratament. Au fost dezvoltate și testate un numar larg de intervenții psihoterapeutice online pentru tratamentul depresiei, în special folosind metoda terapiei cognitiv-comportamentale. Aceste intervenții cuprind în general module cu informații și numeroase exerciții derivate din terapia cognitiv-comportamentală care se adresează simptomelor depresiei pe mai multe niveluri (ex. comportamental, fiziologic, cognitiv).

Intervențiile psihoterapeutice online sunt livrate sub forma unor module (lecții) terapeutice care pot fi parcurse în două moduri: (1) pe cont-propriu, fără ghidarea unui terapeut (intervenții neghidate) sau (2) cu ghidarea periodică a unui terapeut (intervenții ghidate). Scopul principal al ghidării terapeutice este de a oferi sprijin în parcurgerea modulelor online, de a oferi feedback și de a răspunde la întrebări.

Datele din cercetare arată că ambele tipuri de intervenții – ghidate și neghidate – sunt eficiente, rezultate mai bune obținându-se pentru intervențiile ghidate, comparativ cu cele neghidate. Rezultatele superioare pentru intervențiile ghidate sunt atribuite de către unii cercetători motivației pacientului de a adera la tratament care rezultă din interacțiunea umană cu terapeutul.

O persoană care accesează un tratament online pentru depresie poate beneficia de: (1) accesibilitate la tratament și utilizarea flexibilă a modulelor terapeutice, indiferent de spațiu și timp, (2) parcurgerea materialelor și exercițiilor în ritmul propriu și revenirea asupra lor, (3) costurile mai scăzute comparativ cu terapia față în față, (4) un nivel ridicat de intimitate și anonimat, (5) accesul la conținuturi standardizate, calitative, indiferent de abilitățile terapeutului.

Totodată ar fi recomandat să fie informată cu privire la posibilele dezavantaje: (1) probleme tehnice sau conexiunea slabă la Internet, (2) programele nu sunt destinate situațiilor de criză precum suicidul, (3) pot apărea uneori dificultăți de înțelegere ale materialelor în lipsa ghidării terapeutice, (4) nu toate programele online sunt dezvoltate pe baza unui suport științific riguros, prin urmare este necesară alegerea cu atenție a programului terapeutic.

Autorii acestei lucrări au analizat și rezumat un număr impresionant de studii clinice riguroase care au evaluat intervențiile psihoterapeutice online pentru tulburările mentale și au concluzionat că există evidențe substanțiale care susțin eficiența tratamentului pentru simptomele depresive. Astfel, se pot adresa cu încredere serviciilor de terapie online destinate depresiei persoanele care: (1) au un diagnostic clinic – rezultatele studiilor privind eficiența sunt riguroase; (2) se confruntă cu simptome depresive fără a îndeplini criteriile unui diagnostic clinic – rezultatele studiilor sunt riguroase; (3) experiențiază simptome depresive secundare unei alte tulburări; epilepsia, scleroza multiplă sau diabetul sunt adesea însoțite de simptome depresive; autorii menționează o serie de studii care arată că intervențiile online pentru depresia comorbidă în cazul acestor boli au dus la ameliorarea semnificativă a simptomelor depresive – rezultatele studiilor sunt promițătoare, dar sunt necesare studii suplimentare care să confirme aceste rezultate și de asemenea să investigheze și alte boli (ex. insuficiența cardiacă).

Așadar, intervențiile psihoterapeutice online destinate tratamentului depresiei beneficiază de un suport științific consistent. Ambele tipuri de intervenții – ghidate si neghidate – sunt eficiente, rezultate mai bune obținându-se pentru intervențiile ghidate de terapeut, comparativ cu cele neghidate. O serie de studii au raportat efecte ale intervențiilor online pentru depresie similare cu cele ale terapiei față-în-față, sunt necesare însă replicări ale acestor rezultate înainte de a trasa concluzii solide.

Bibliografie

Schröder, J., Berger, T., Westermann, S., Klein, J. P., & Moritz, S. (2016). Internet interventions for depression: new developments. Dialogues in Clinical Neuroscience, 18 (2), 203.

Consumul excesiv de alcool produce modificări în creier care cresc susceptibilitatea pentru probleme de anxietate

alcoolSpecialiștii au observat cu mult timp în urmă o legătură între alcoolism şi tulburări de anxietate precum Tulburarea de stres post-traumatic  (în engleză: PTSD). Persoanele care consumă cantităţi mari de alcool prezintă un risc mai mare de a trece prin evenimente traumatice precum accidente de maşină sau violenţă domestică, dar acest lucru explică doar parţial legătura. Cercetările realizate pe şoareci au arătat că un consum excesiv de alcool poate chiar să modifice circuite din creier, făcând ca persoanele care consumă cantităţi mari de alcool să se refacă mai greu din punct de vedere psihologic după o experienţă traumatică.

Într-unul din studiile de referință, Dr. Thomas Kash, profesor de farmacologie la Universitatea de Medicină North Carolina susţine că există un întreg spectru de reacţii posibile la un eveniment traumatic. Cercetarea lor evidenţiază faptul că expunerea cronică la alcool poate cauza un deficit în funcționarea acelor circuite din creier care sunt implicate în controlul emoțiilor.

Studiul la care facem referire a fost publicat în 2012 în jurnalul Nature Neuroscience şi a fost realizat de cercetători de la Institutul Naţional de Abuz de Alcool şi Alcoolism şi de Bowles Center for Alcohol Studies al Universităţii North Carolina.

Andrew Holmes, autorul principal al studiului şi cercetător în cadrul Institutului Naţional de Abuz de Alcool şi Alcoolism afirmă că un istoric de abuz sever de alcool poate deteriora un mecanism biologic critic pentru recuperarea psihologică după traume (vezi mai jos). Acest lucru creşte riscul persoanelor de a dezvolta tulburare de stres post-traumatic.

Pe parcursul unei luni, cercetătorii au dat unui grup de şoareci doze de alcool echivalente cu dublul dozei legale pentru conducerea de autovehicule la oameni. Un al doilea grup de şoareci nu a primit deloc alcool. Echipa a folosit apoi şocuri electrice uşoare pentru a-i antrena pe şoareci să se teamă de un sunet.

Atunci când sunetul a fost emis în mod repetat fără a fi însoţit de un şoc electric, şoarecii care nu au fost expuşi la consum de alcool au încetat treptat să se mai teamă de el. Pe de altă parte, şoarecii care au fost expuşi în mod cronic la alcool au avut o reacţie de teamă (manifestată prin îngheţare) de fiecare dată când era emis sunetul, chiar şi după mult timp de la încetarea şocurilor electrice. Cu alte cuvinte, șoarecii care au consumat alcool nu au mai putut să învețe că pericolul a încetat și că nu mai este nevoie să se teamă.

Aceste reacţii sunt similare cu cele întâlnite în cazul pacienţilor cu tulburare de stres post-traumatic, care au probleme în a depăşi frica chiar şi atunci când nu se mai află într-o situaţie periculoasă.

Cercetătorii au comparat creierele şoarecilor şi au observat că celulele nervoase din cortexul prefrontal al şoarecilor expuşi la alcool aveau o formă diferită de cea normală. În plus, activitatea unei proteine critice pentru învățare (receptorul NMDA) a fost suprimată în creierul şoarecilor care au primit doze mari de alcool.

Holmes susţine că aceste descoperiri sunt importante deoarece evidenţiază exact locul în care alcoolul produce daune la nivelul creierului pentru a conduce la problemele asociate cu depăşirea fricii.

Înţelegerea relaţiei dintre alcool şi anxietate la nivel molecular poate oferi posibilităţi noi de a dezvolta medicamente care să-i ajute pe pacienţii cu tulburări de anxietate care au şi un istoric de abuz de alcool.

Referinţe:

1.   Holmes, A. et al. (2012). Chronic alcohol remodels prefrontal neurons and disrupts NMDAR-mediated fear extinction encoding. Nature Neuroscience , 1359–1361.

2.   University of North Carolina School of Medicine. (2012, September 2). Heavy drinking rewires brain, increasing susceptibility to anxiety problems.ScienceDaily. preluat de la:  www.sciencedaily.com/releases/2012/09/120902143143.htm

Atașamentul anxios, anxietatea socială și depresia – cum se leagă ele și unde putem interveni?

Psiholog Simona Călinici

Autor

Psih. Simona Călinici

Psiholog clinician și psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


fig_atasament_anxios_anxietate_sociala_depresie

Înainte de a vedea care este legătura între stilul de atașament, anxietatea socială și depresie, este bine să definim, pe scurt, acești termeni.

Stilul de atașament este un tipar general de interacțiune socială și de reglare emoțională care caracterizează un anumit om. Acesta se formează în copilăria mică, în relație cu persoana care îngrijește copilul, și ține cont de temperamentul copilului și responsivitatea acestei persoane la nevoile lui. Stilul de atașament poate fi de mai multe feluri.

De exemplu, copilul poate învăța devreme în cadrul relației cu mama că este iubit, acceptat și ajunge să își mențină această stabilitate emoțională și dacă există momente în care nu i se răspunde prompt la solicitări. Sau, dimpotrivă, copilul poate învăța că nu este suficient de iubit, de valoros, că trebuie să câștige mereu atenția și dragostea celuilalt, că modul în care i se răspunde la nevoi este fluctuant și poate să-l facă să sufere, chiar să se simtă abandonat.

Primul stil de atașament se numește securizant și se aproximează că poate fi întâlnit la 60% din oameni. Al doilea stil de atașament prezentat mai sus se numește nesecurizant, de tip anxios. Există și un alt stil de atașament nesecurizant, de tip evitativ, caracterizat de comportamente de detașare emoțională sau de neimplicare în relația cu mama, pentru a evita frustrările sau alte emoții negative (despre acesta vom vorbi în alt articol).

În general, fiecare om prezintă o combinație a celor 3 stiluri de atașament, dar unul predomină pe termen lung, având o stabilitate de 70% de-a lungul vieții.

Anxietatea socială este una dintre cele mai frecvente probleme de anxietate și, probabil, cea mai bine cunoscută. Este vorba de frica de a te face de râs în public, în situații sociale sau de performanță. Aceasta poate duce la dificultăți în a cunoaște persoane noi, a te adresa unor persoane cu autoritate, a merge la petreceri, a mânca/bea în public, dar mai ales la dificultăți de a desfășura activități în public, precum: a lua cuvântul într-o ședință, a ține o prezentare, un discurs sau a adresa întrebări într-un grup de oameni. Intensitatea stărilor de anxietate poate fi atât de mare încât persoana ajunge evite sistematic astfel de situații, cu riscul deteriorării funcționării sociale și profesionale. Puteți consulta aici o descriere pe larg a anxietății sociale: Anxietate socială: cauze, simptome, tratament

Despre depresie, în acest articol este relevant să subliniem că se caracterizează printr-o stare de tristețe accentuată, lipsă de interes, oboseală și dificultăți de concentrare. Aceste simptome sunt susținute de o serie de gânduri negative greu de depășit pe care persoana le are despre sine, despre ceilalți si despre viitor, precum și de comportamente de evitare și de izolare socială. Depresia este o problemă care însoțește frecvent anxietatea socială și interferează cu rezolvarea problemelor de anxietate, dacă nu este și ea abordată în terapie.

Un studiul realizat în 2001 de o echipă de psihologi de la Universitatea Columbia din New York a arătat că persoanele diagnosticate cu anxietate socială pot fi împărțite în două grupuri în ceea ce privește stilul de atașament: o mare proporție (peste 60%) prezintă un stil de atașament de tip anxios, iar ceilalți un atașament securizant.

Pacienții din primul grup prezintă un nivel mai ridicat de anxietate, mai multe comportamente de evitare, o rețea socială mai redusă, simptome de depresie mai accentuate și o satisfacție mai redusă față de viață în general. Totodată aceștia au mai multe probleme în relațiile romantice, sunt în mai mare proporție singuri sau divorțați.

În schimb, persoanele cu anxietate socială, dar care prezintă un stil de atașament securizant, deși întâmpină dificultăți sociale, raportează un nivel relativ normal de funcționare și satisfacție în relațiile romantice și sunt mai puțin vulnerabile la depresie.

Cu alte cuvinte, stilul de atașament poate fi un predictor bun pentru modul în care persoanele cu anxietate socială își stabilesc relațiile apropiate și pentru severitatea simptomatologiei în general.

Cercetătorii au explicat acest aspect prin strategiile diferite pe care oamenii le adoptă în relațiile apropiate în funcție de stilul de atașament. După cum sugerează chiar de inițiatorul teoriilor atașamentului, J Bowlby (1973), persoanele cu atașament anxios consideră că “lumea este un loc impredictibil și inconfortabil, în care trebuie fie să lupte, fie să se retragă”.

Cei care aleg sa lupte dezvoltă o strategie de compensare – gândesc că trebuie să depună multe eforturi ca să merite dragostea și atenția celorlalți. Astfel, aceste persoane prezintă predominant anxietate de performanță, tendințe spre perfecționism și pot funcționa relativ bine din punct de vedere social, romantic, profesional, însă cu costuri emoționale destul de ridicate.

Cei ce aleg retragerea socială sunt însă cei mai afectați. Evitarea cronică a situațiilor care provoacă anxietate duce în timp la amplificarea anxietății și a problemelor asociate, accentuarea sentimentului de singuratate și instalarea depresiei.

Unde putem interveni?

În primul rând, prin programe de parenting părinții pot învăța cu ghidarea unui specialist cât este de important atașamentul și cum pot să dezvolte un stil de atașament securizant la copiii lor. Există deja astfel de programe și în România care au înregistrat rezultate bune. De exemplu, la Cluj-Napoca, Centrul Ceica desfășoară periodic programe de educație parentală: Cercul siguranței

În al doilea rând – în educația publicului larg , pentru a recunoaște din timp stilul de atașament anxios, tulburările de anxietate legate de situații sociale, strategiile de evitare  și a interveni înainte de a se asocia cu deteriorarea funcționării sociale , profesionale și depresie.

În al treilea rând – în promovarea autocunoașterii și optimizării relațiilor de cuplu prin adaptarea interacțiunilor sociale și romantice la stilurile de atașament ale celor doi.

Nu în ultimul rând, în cadrul psihoterapiei anxietății sociale, pentru că atunci când este asociată cu atașament anxios progresul este mai lent și importanța relației terapeutice  este mult mai mare.

Bibliografie:

Eng, W., Heimberg, R. G., Hart, T. A., Schneier, F. R., & Liebowitz, M. R. (2001). Attachment in individuals with social anxiety disorder: the relationship among adult attachment styles, social anxiety, and depression. Emotion, 1(4), 365.

Articolul poate fi consultat online: click aici.

 

Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât bine

Psiholog Alexandra Marian

Autor

Psih. Alexandra Marian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

        Purtarea unei discuții cu o persoană apropiată despre o problemă sau o experiență neplăcută este un ajutor la care apelăm de multe ori. O facem pentru că avem nevoie de suport emoțional, de apropiere de o persoană care ne înțelege și căreia îi putem împărtăși gândurile și trăirile noastre. O facem pentru a ne simți mai bine, pentru a găsi o soluție sau pentru a ne încuraja. Dar nu totdeauna funcționază, nu-i așa? Vi s-a întâmplat probabil ca uneori să vă simțiți chiar mai rău după o astfel de discuție, ca și cum v-ați fi afundat mai mult în problema respectivă. Acest lucru se întâmplă adesea în adolescență și poate explica de ce și tinerii care au relații bune de prietenie ajung să dezvolte probleme emoționale.

Adolescența este o perioadă de dezvarticol_coruminatie_depresie_2oltare marcată de modificări în mai multe planuri: fizic, cognitiv, emoțional, social. Un adolescent tipic arată ca un adult și de ce mai multe ori se comporta ca atare, îndeplinește o serie de roluri sociale (elev, fiu/fiică, prieten ,iubit/ă, etc.) cărora încearcă să le facă față. Totuși, sub aparența de adult se află o persoană care se confruntă cu multe situații pe care nu știe să le rezolve, își pune întrebări cărora nu le găsește răspunsul și trăiește adesea emoții complexe, intense pe care nu le poate înțelege și stăpâni. Pentru adolescenți, prietenii apropiați sunt sursa principală de ajutor și suport în confruntarea cu multe probleme sau cu emoțiile negative trăite în diverse situații.

Statisticile arată că adolescența este perioada în care prevalența depresiei este de 6 ori mai mare, fetele fiind de două ori mai afectate de această tulburare decât băieții. Acest lucru este poate greu de înțeles dacă ne gândim că tot aceste statistici arată că fetele au în general relații de prietenie mai strânse decât băieții. Ar putea fi o problemă tocmai relațiile de prietenie?

         În încercarea de a explica acest fenomen, cercetătoarea americană Amanda J. Rose (2002) a realizat mai multe studii științifice pe adolescenți, în urma cărora a identificat fenomenul de co-ruminație. Acesta este un proces social care presupune angajarea în discuții lungi despre o problemă personală în cadrul unei relații apropiate și este caracterizată de ”răscolirea” problemei la nesfârșit, lansarea repetată de speculații despre cauzele și consecințele problemei, focalizarea excesivă pe emoțiile negative trăite și încurajare reciprocă de a discuta problema în mod repetat.

Studiile realizate pe acest subiect au evidențiat caracterul paradoxal al co-ruminației. Pe de-o parte, faptul că avem un/o prietenă care are o viziune complexă asupra problemei noastre, ne determină să analizăm mai atent subiectul, să încercăm să găsim explicații împreună. Aceste discuții dezvoltă și întăresc la început relația de prietenie. Pe de altă parte, faptul că discuția se centrează doar în jurul discutării problemelor și a emoțiilor negative resimțite, poate pune presiuni asupra relației de prietenie, ducând, treptat, la deteriorarea ei. În plus, co-ruminația a fost asociată deseori cu riscul de a dezvolta simptome depresive sau cu amplificarea acestora în timp, atât în cazul fetelor, cât și în cazul băieților.

Într-un studiu recent, Stone și Gibb (2015) au arătat că prezența co-ruminației în rândul adolescenților duce la creșterea riscului de a dezvolta depresie, dar nu în mod direct. Se pare că discuțiile extensive cu un prieten pe marginea unei probleme (ex. eșecul unei relații romantice) în care reconstruim evenimentul, îi căutăm cauze și speculăm consecințe ne va determina să ne gândim și mai mult la acea problemă atunci când suntem singuri (ruminație). Iar această centrare pe trecut, pe emoții negative și consecințe catastrofale ne va impiedica să găsim soluții practice la acea problemă. Acest lucru poate crea sentimente de neajutoare, neadecvare și de lipsă de speranță, care sunt deseori asociate cu riscul de dezvoltare a simptomelor depresive.

Este prezentă co-ruminația și în cazul adolescenților diagnosticați cu tulburare depresivă majoră? Răspunsul unui studiu recent este da. Cercetătorii Waller, Silk, Stone și Dahl (2014) au arătat că, spre deosebire de adolescenții fară diagnostic de depresie, cei cu depresie co-ruminează mai mult (atât cu prietenii, cât și cu părinții) și se angajează mai puțin în rezolvarea interpersonală de probleme. Se pare că în cazul acestora procesul de co-ruminație a fost prezent înaintea, în timpul și după un episod depresiv major.

          Toate aceste date despre fenomenul de co-ruminație transmit un mesaj important:  anxietatea și depresia nu apar doar la adolescenții care nu se pot integra bine într-un grup social. Atenția programelor de prevenție și intervenție trebuie îndreptată și înspre acei adolescenți care au multe relații sociale, dar care petrec mult timp reiterând problemele întâmpinate, chiar cu prietenii apropiați.

În încheiere, ținem să menționăm că informațiile prezentate trebuie interpretate totuși cu precauție. Faptul că adolescenții discută lucruri personale sau dificultăți cu care se confrută în cadrul unei relații de prietenie este o etapă normală în dezvoltarea lor. De fapt, acest lucru contribuie la dezvoltarea emoțională și socială a adolescenților și îi pregătește pentru confruntarea cu viața de adult. Însă calitatea discuției este cea care contează: accentul pus doar pe situații stresante, elaborarea lor, exprimarea exclusivă a emoțiilor negative poate duce în timp la o prietenie ”toxică”, la reducerea numărului de prieteni și la gânduri negative despre sine. Toate acestea pot avea o contribuție importantă pentru  riscul de a dezvolta depresie.

Bibliografie

Rose, A. J. (2002). Co–rumination in the friendships of girls and boys. Child development, 73(6), 1830-1843.

Stone, L. B., & Gibb, B. E. (2015). Brief report: Preliminary evidence that co-rumination fosters adolescents’ depression risk by increasing rumination. Journal of adolescence, 38, 1-4. Disponibil online la

https://www.researchgate.net/profile/Brandon_Gibb/publication/268079796_Brief_report_Preliminary_evidence_that_co-rumination_fosters_adolescents’_depression_risk_by_increasing_rumination/

Stone, L. B., Hankin, B. L., Gibb, B. E., & Abela, J. R. (2011). Co-rumination predicts the onset of depressive disorders during adolescence. Journal of abnormal psychology, 120(3), 752

Waller, J. M., Silk, J. S., Stone, L. B., & Dahl, R. E. (2014). Co-Rumination and Co–Problem Solving in the Daily Lives of Adolescents With Major Depressive Disorder. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 53(8), 869-878.

 

 

 

Renunțatul la fumat ar putea reduce problemele de anxietate și abuzul de alcool

Psiholog Paula Stroian

Autor

Psiholog Paula Stroian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro


Legătura dintre fumat și problemele psihologice este una adesea explorată în literatura de specialitate. Se cunoaște, de pildă, că există de două până la patru ori mai mulți fumători în rândul persoanelor cu probleme emoționale sau care abuzează de alcool decât în populația generală. De asemenea, există studii care afirmă că riscul de a dezvolta depresie în urma renunțării la fumat este de până la 30%, fumătorii cu istoric de depresie fiind mai expuși la acest risc. În ceea ce privește consumul excesiv de alcool, acesta pare să fie însoțit de fumat în 80% din cazuri. Iar atunci când persoanele care consumă alcool în mod abuziv încearcă să renunțe la acest obicei, ei ajung, conform studiilor, să fumeze mai mult, în încercarea de a rezista tentației de a consuma alcool.  

O cercetare mai op13162445_1149767378408475_1477136087_ntimistă, publicată recent, arată că problemele psihologice sau de abuz de substanțe ar putea fi ameliorate prin renunțarea la fumat. Studiul, realizat la nivel național în Statele Unite, a urmărit prevalența consumului, abuzului și dependenței de alcool și substanțe, precum și a problemelor de natură psihiatrică în rândul populației americane. Respondenților, în număr de aproape 35,000, li s-au administrat chestionare în două seturi, la interval de trei ani. Rezultatele au arătat că la persoanele care au redus cu cel puțin jumătate cantitatea de tutun consumată în intervalul respectiv s-au ameliorat problemele de depresie sau anxietate. De asemenea, studiul a indicat și faptul că persoanele care au renunțat la fumat între cele două etape ale studiului nu au manifestat o agravare a simptomelor depresive sau de anxietate. Un alt rezultat important al cercetării este că fumătorii care consumau și alcool în mod excesiv aveau șanse mai mari să renunțe la acest obicei dacă se lăsau de fumat.

Autorii afirmă, totuși, că studiul nu permite verificarea cauzalității – cu alte cuvinte, nu putem ști cu precizie dacă renunțarea la fumat a determinat ameliorarea problemelor emoționale sau legate de uzul de alcool sau dacă respondenților pur și simplu le-a venit mai ușor să se lase de fumat pe fondul îmbunătățirii stării lor psihologice sau al reducerii consumului de alcool. Totuși, rezultatele studiului sunt importante deoarece arată legătura semnificativă dintre fumat, consumul de substanțe și problemele emoționale și atrage atenția asupra felului în care acestea pot interacționa. Există, de altfel, dovezi științifice, care arată că problemele emoționale și consumul de tutun au un fond psihologic comun. Pentru aceia dintre noi care fumează și/sau au o tendință spre anxietate, depresie, sau abuz de substanțe, rezultatele studiului pot constitui, așadar, un bun subiect de reflecție.

Bibliografie

Cavazos-Rehg, P. A., Breslau, N., Hatsukami, D., Krauss, M. J., Spitznagel, E. L., Grucza, R. A. & Bierut, L. J. (2014). Smoking cessation is associated with lower rates of mood/anxiety and alcohol use disorders.Psychological medicine, 44(12), 2523-2535. Disponibil online la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4122254/

Insomnia la adolescenți: factor de risc pentru anxietate și depresie

isomnieUn studiu condus de echipa de cercetare de la Universitatea Adelaide din Australia a arătat că adolescenții care se confruntă cu probleme de insomnie au mai multe șanse de a avea și probleme de anxietate generalizată, depresie și tulburare de panică.

Peste 300 de adolescenți au participat la acest studiu, având vârste cuprinse între 12 și 18 ani, iar cercetătorii au avut ocazia să observe și analizeze obiceiurile acestora legate de somn, starea lor de sănătate mentală și perioada din zi în care erau de obicei activi.

Persoanele care suferă de insomnie au probleme în a adormi, a-și menține somnul pe perioada nopții și a se trezi odihniți dimineața. În multe țări, aproximativ 11% din adolescenți (cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani) vor avea astfel de probleme cu somnul la un moment dat. Este deja bine cunoscut faptul ca există o legătură între insomnie, depresie și anxietate (citește mai mult în articolul: Insomnia cronică este un factor de risc pentru dezvoltarea anxietății), și că aceste tulburări au un substrat comun, fiind determinate de factori de risc sociali, psihologici, și neurobiologici. În plus, insomnia poate apărea ca și precursor al simptomelor de anxietate și depresie.

A avea probleme de somn în plus față de problemele cauzate de anxietate sau depresie duce la o intensificare a ambelor categorii de probleme – atât a celor de somn, cât și a celor de sănătate mentală. Mai mult, poate duce la abuz de droguri sau alcool în timpul adolescenței.

Adolescenții participanți la studiu care erau mai activi in cea de-a doua parte a zilei aveau mai multe șanse să sufere de probleme de anxietate (precum tulburare obsesiv-compulsivă, anxietate de separare sau anxietate socială) sau depresie. Acest lucru sugerează că persoanele care sunt mai active seara au un mai mare risc de a suferi de probleme de somn și sănătate mentală. Acest lucru devine cu atât mai relevant în cazul adolescenților, care au tendința de a dezvolta o preferință pentru a fi mai activi seara și noaptea, deseori împingând tot mai tarziu ora la care se culcă (în special în timpul weekendurilor sau vacanțelor). Adolescenții au nevoie de mai multe ore de somn decât persoanele adulte (minim 9 ore/noapte), și lipsa unui somn odihnitor poate conduce la numeroase probleme pentru aceștia.

Cercetătorii de la Universitatea Adelaide recomandă ca, în cadrul eforturilor de a preveni problemele de somn și sănătate mentală, să fie luată în considerare și această legătură dintre preferința nocturnă, somn și sănătate mentală, pe lângă tehnicile comportamentale care se folosesc de obicei. Astfel de tehnici includ diferite metode de relaxare neurofiziologică, controlul îngrijorărilor, igiena mediului de somn, schimbarea alimentației sau medicație.

Articolul citat poate fi gasit la urmatorul link:

Pasquale K. Alvaro, Rachel M. Roberts, Jodie K. Harris. The independent relationships between insomnia, depression, subtypes of anxiety, and chronotype during adolescence. Sleep Medicine, 2014; 15 (8): 934 DOI: 10.1016/j.sleep.2014.03.019

Consumul ridicat de grăsimi poate induce modificări în creier care favorizează anxietatea şi depresia

fries dUn nou studiu realizat pe şoareci a evidenţiat faptul că o masă corporală crescută şi un nivel ridicat de zahăr în sânge ca şi rezultat al unui consum crescut de grăsimi poate cauza apariţia unor simptome de anxietate şi depresie ce pot fi observate şi ca modificări la nivelul creierului.

Cercetarea a pornit de la legătura existentă între diabetul de tip 2 şi depresie. Şoarecii implicaţi în studiu au fost hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi şi apoi s-au observat efectele asupra creierului şi asupra comportamentului lor. Scopul cercetării a fost acela de a explora influenţa diabetului de tip 2 asupra stării emoţionale şi de a găsi posibile strategii de tratament pentru aceşti pacienţi.

În plus, medicamentele antidepresive au avut un efect redus la şoarecii hrăniţi cu o dietă cu conţinut ridicat de grăsimi. Aceste efecte observate în studiu sunt importante deoarece, în prezent, nu avem nici o modalitate de a şti în avans dacă tratamentul medicamentos pentru depresie va avea rezultatele dorite. De aceea, o posibilă relaţie între tulburări metabolice şi rezistenţa la tratament, ar putea ajuta medicii să elaboreze tratamente personalizate.

Pe de altă parte, s-a observat că la şoarecii care nu au mai primit dieta bogată în grăsimi s-au anulat deteriorările metabolice şi au scăzut simptomele de anxietate. Aceste rezultate susţin ideea conform căreia o intervenţie menită să normalizeze parametrii metabolici ar putea creşte şansele de vindecare a depresiei, în special în cazul pacienţilor cu diabet de tip 2.

Deşi acest studiu a fost realizat pe şoareci şi nu pe oameni, rezultatele obţinute sunt importante. Cercetări viitoare vor putea descoperi mai exact mecanismele care explică legătura dintre metabolism şi tulburările psihiatrice.

Prin urmare, dieta noastră are implicaţii atât pentru starea noastră de sănătate fizică, cât şi mentală, motiv pentru care ar trebui să fim mai atenţi la ce alimente consumăm.

Referinţe:

  1.      Juliane Zemdegs, Gaël Quesseveur, David Jarriault, Luc Pénicaud, Xavier Fioramonti, Bruno P. Guiard. High fat diet-induced metabolic disorders impairs serotonergic function and anxiety-like behaviours in mice. British Journal of Pharmacology, 2015; DOI:10.1111/bph.13343
  2.      Wiley. (2015, October 19). High-fat diet may cause changes in brain that lead to anxiety, depression. ScienceDaily. Retrieved April 20, 2016 from www.sciencedaily.com/releases/2015/10/151019123204.htm

 

Presiunea de a nu afișa emoțiile negative la locul de muncă poate duce la anxietate, epuizare emoțională și nemulțumire în relația de cuplu

Psiholog Paula Stroian

Autor

Psiholog Paula Stroian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Pentru mulți angajați, locul de muncă vine cu presiunea constantă de a menține o atitudine pozitivă și de a ascunde emoțiile negative atunci când interacționează cu clienții sau cu colegii. Scopul acestei norme este de a limita probabilitatea apariției conflictelor și menținerea unei imagini de profesionalism. Deși organizația poate beneficia de pe urma unei astfel de norme, pentru angajați nu este deloc ușor să mențină pe termen lung un comportament “de suprafață”. Ce probleme pot aparea în timp dacă angajații sunt presați să-și ascundă mereu emoțiile? se întreabă specialiștii în psihologie.

O serie de studii (vezi comportamentdesuprafataaici, aici și aici) arată că disimularea trăirilor emoționale la locul de muncă poate amplifica încărcătura emoțională resimțită de angajați și se asociază cu efecte negative asupra stării de sănătate. Din acest motiv, un grup de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, Statele Unite, au dorit să investigheze dacă efectele disimulării emoțiilor la serviciu se extind și dincolo de locul de muncă. Mai precis, studiul a urmărit legătura dintre acest tipar de comportament al angajaților și satisfacția în cuplu raportată de partenerii lor de viață. Autorii au pornit de la ideea că presiunea de a apărea bine dispus și de a masca emoțiile negative la locul de muncă poate să aibă un impact negativ asupra sănătății emoționale a angajatului și să influențeze, indirect, și comportamentul de acasă al acestuia.

Cercetătorii au administrat chestionare unui număr de 197 de manageri de hotel, precum și partenerilor de viață ai acestora. Managerii au fost întrebați despre frecvența cu care trebuie să se comporte disimulat la serviciu și despre starea lor emoțională, iar partenerii de viață trebuiau să raporteze cât de mulțumiți sunt de comportamentul de acasă al soțului sau soției.

Așa cum au prezis autorii, cu cât nevoia de a manifesta un comportament de suprafață la serviciu era mai mare, cu atât managerii declarau că sunt mai epuizați emoțional și, în consecință, și nemulțumirea cu relația a partenerului lor de viață era mai ridicată. Este posibil ca nevoia de a economisi resurse emoționale să îi facă pe angajați să devină mai puțin implicați în relația de cuplu. Ceea ce este interesant este că epuizarea emoțională se datorează, conform studiului, anxietății pe care angajații o acumulează atunci când trebuie să își mascheze emoțiile. Presiunea de a pozitiv și de a nu exprima emoții negative în fața colegilor, a superiorilor sau a clienților poate crea anxietate de la un moment dat, spun autorii, probabil din cauza îngrijorării de a nu pierde controlul la serviciu. Iar dacă angajații resimt această anxietate pentru perioade lungi de timp, există șanse mai mari ca aceștia să ajungă la epuizare emoțională.

Autorii concluzionează că felul în care ne raportăm la ideea de a ne masca emoțiile la serviciu este extrem de important pentru cum ne simțim și cum ajungem să ne comportăm cu ceilalți. Dacă avem încredere că putem să ne reglăm corespunzător emoțiile în astfel de situații și nu suntem stresați atunci când trebuie să manifestăm tact, nu vom resimți la fel de multă anxietate, nu ne vom epuiza emoțional și vom funcționa mai bine. De asemenea, cercetătorii ne recomandă să ne luăm mici pauze la serviciu în care să interacționăm cât mai natural cu colegii. Astfel de comportamente ne pot ajuta să ne “reîncărcăm bateriile” și să devenim mai stăpâni pe emoțiile noastre în situații profesionale. O altă recomandare importantă este să ne manifestăm autentic în mediul de acasă și să comunicăm deschis cu membrii familiei. Procedând astfel, este probabil să scădem tensiunea acumulată la serviciu și să îmbunătățim totodată și nivelul de satisfacție în cuplu al partenerului de viață.

 

Bibliografie

Hülsheger, U. R., & Schewe, A. F. (2011). On the costs and benefits of emotional labor: A meta-analysis of three decades of research. Journal of Occupational Health Psychology, 16, 361–389.

Krannitz, M. A., Grandey, A. A., Liu, S., & Almeida, D. A. (2015). Workplace surface acting and marital partner discontent: Anxiety and exhaustion spillover mechanisms

Pugh, S. D., Groth, M., & Hennig-Thurau, T. (2011). Willing and able to fake emotions: A closer examination of the link between emotional dissonance and employee well-being. Journal of Applied Psychology, 96, 377–390.

Wagner, D. T., Barnes, C. M., & Scott, B. A. (2014). Driving it home: How workplace emotional labor harms employee home life. Personnel Psychology, 67, 487–516

Presiunea de a fi constant conectaţi la reţelele de socializare i-ar putea face pe adolescenţi mai anxioşi şi deprimaţi

Un studiu prezentat în cadrul conferinţei anuale a Societăţii Britanice de Psihologie din 2015 susţine că nevoia de a fi în permanenţă disponibili şi de a răspunde 24/7 la mesajele şi notificările primite pe conturile de pe reţelele de socializare poate duce la depresie, anxietate şi la o scădere a calităţii somnului în rândul adolescenţilor.

Pentru realizarea studiului, cercetătorii Dr. Heather Cleland Woods şi Holly Scott de la Universitatea din Glasgow  au aplicat chestionare unui număr de 467 de adolescenţi. Acestea erau menite să investigheze utilizarea în general a reţelelor de socializare, cât şi utilizarea acestora pe timpul nopţii. În plus, au fost măsurate şi calitatea somnului, stima de sine, anxietatea, depresia şi nivelul de implicare emoţională a adolescenţilor respectivi în reţelele de socializare. Gradul de implicare emoţională este relaţionat cu presiunea resimţită de a fi disponibili nonstop şi anxietatea de a nu răspunde imediat la ceea ce s-a postat sau la mesajele pe care le primesc.

Rezultatele indică faptul că utilizarea în general a reţelelor de socializare şi utilizarea pe timpul nopţii a acestora împreună cu gradul de implicare emoţională au fost relaţionate cu o calitate a somnului mai scăzută, stima de sine diminuată şi un nivel ridicat de anxietate şi depresie.

Deşi utilizarea în general a retelor de socializare afectează calitatea somnului, se pare că cei care sunt conectaţi pe timpul nopţii sunt cei mai afectaţi. Aceste rezultate sunt şi mai evidente în cazul persoanelor care sunt mai implicate emoţional.

Dr. Cleland Woods explică faptul că adolescenţa este o perioadă caracterizată printr-o vulnerabilitate crescută pentru apariţia depresiei şi a anxietăţii, iar o calitate slabă a somnului poate contribui la dezvoltarea acestor probleme. Există tot mai multe dovezi care susțin legătura dintre utilizarea reţelelor de socializare şi alterarea stării de sănătate, în special în timpul adolescenţei, însă cauzele sunt încă necunoscute.

Astfel, anxietatea şi depresia se pot accentua în timpul adolescenţei în rândul celor care utilizează reţelele de socializare pe timpul nopţii, mai ales dacă aceştia sunt foarte implicați emoţional şi se simt presaţi să răspundă la orice mesaj, la orice oră. Această relaţie pare să fie mediată şi de afectarea calităţii somnului.

Referinţe:

British Psychological Society. (2015, September 11). Pressure to be available 24/7 on social media causes teen anxiety, depression: The need to be constantly available, respond 24/7 on social media accounts can cause depression, anxiety.