Tag Archives: stres

Stresul major în adolescență afectează creierul în mod diferit la băieți și fete

Psiholog Alina Buza

Autor

Psih. Alina Buza

Psihoterapeut

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Stresul afectează baietii si fetele diferitUn  nou studiu publicat de o echipă de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universității Stanford, în jurnalul Depression and Anxiety, arată că stresul major produce modificări în creierul adolescenților și afectează diferit băieții și fetele.

Mulți dintre tinerii expuși la un eveniment traumatic major se recuperează fără a dezvolta probleme psihologice. O parte dintre ei însă dezvoltă tulburarea de stres posttraumatic. Tulburarea de stres posttraumatic descrie efectele psihologice resimțite după experiențierea directă sau observarea unui eveniment stresant major, precum abuz fizic sau emoțional, accident de mașină, dezastru natural sau observarea unei crime. Cei care dezvoltă tulburarea se confruntă cu flashback-uri (retrăiri) ale evenimentului traumatic, neputința de a se relaxa, evită persoanele și activitățile care le reamintesc de traumă, au probleme de somn și dificultăți de concentrare.

Imagine RMN creier adolescentÎn acest studiu cercetătorii au scanat creierele a 59 de adolescenți cu vârste cuprinse între 9-17 ani folosind RMN. Dintre adolescenți, 30 (14 fete și 16 băieți) au suferit cel puțin un episod de stres sever sau au fost expuși la traumă cronică, iar 29 dintre ei (15 fete și 14 băieți) nu au avut niciun istoric de traumă.

În urma analizelor RMN a reieșit că băieții și fetele care au fost expuși la o traumă au suferit modificări într-o regiune a creierului numită insula. Prin comparație, la adolescenții fără istoric de traumă dezvoltarea creierului în acesta regiune era normală.

Mai specific, o arie a insulei, numită șanțul circular anterior (zonă care separă insula de operculum), s-a schimbat în mărime și volum la adolescenții care au suferit o traumă. Această regiune a creierului a fost mai mică la fetele care au suferit o traumă în comparație cu fetele fără istoric de traumă. În schimb la băieții traumatizați, insula a avut un volum și o suprafată mai mare decât în mod obișnuit. Nu a fost găsită nicio diferență în structura creierului între băieții și fetele fără istoric de traumă.

Insula este o regiune complexă a creierului care integrează senzațiile, cogniția, emoțiile și acțiunile. Este asociată și cu experiențierea durerii și a reacțiilor emoționale precum frica. Șanțul circular anterior este o subdiviziune a insulei implicată în procesarea emoțiilor și empatiei.

Imagine RMN cu regiunea insulei din creierÎn dezvoltarea normală, insula se modifică în copilărie și adolescență, micșorându-se pe măsura înaintării în vârstă. Astfel, micșorarea insulei este asociată cu maturarea creierului. Rezultatele acestui studiu sugerează că stresul major ar putea contribui la îmbătrânirea corticală accelerată a insulei la fete. Aceste descoperiri ar putea explica de ce fetele sunt mai predispuse decât băieții să dezvolte tulburarea de stres posttraumatic. Cercetările anterioare au arătat că fetele sunt mai predispuse decât băieții să dezvolte tulburarea de stres posttraumatic în urma unei traumei  (8% fete comparativ cu 2% dintre băieți), dar nu au reușit până acum să explice de ce.

De asemenea, cercetătorii subliniază că este posibil ca băieții și fetele să experiențieze simptome diferite în urma unei traume și ar putea avea nevoie de abordări diferite ale tratamentului.

În concluzie, băieții și fetele procesează stresul major în moduri diferite, fetele având un risc mai ridicat să dezvolte tulburarea de stres postraumatic. Această predispoziție ar putea fi explicată de diferențele neurobiologice găsite la nivelul insulei, care pare să aibă un rol cheie în dezvoltarea tulburării de stres posttraumatic.

Bibliografie

Klabunde, M., Weems, C. F., Raman, M., & Carrion, V. G. (2016). The moderating effects of sex on insula subdivision structure in youth with posttraumatic stress symptoms. Depression and Anxiety, doi:10.1002/da.22577.

Presiunea de a nu afișa emoțiile negative la locul de muncă poate duce la anxietate, epuizare emoțională și nemulțumire în relația de cuplu

Psiholog Paula Stroian

Autor

Psiholog Paula Stroian

Colaborator Centrul PAX

TratamentAnxietate.ro

Pentru mulți angajați, locul de muncă vine cu presiunea constantă de a menține o atitudine pozitivă și de a ascunde emoțiile negative atunci când interacționează cu clienții sau cu colegii. Scopul acestei norme este de a limita probabilitatea apariției conflictelor și menținerea unei imagini de profesionalism. Deși organizația poate beneficia de pe urma unei astfel de norme, pentru angajați nu este deloc ușor să mențină pe termen lung un comportament “de suprafață”. Ce probleme pot aparea în timp dacă angajații sunt presați să-și ascundă mereu emoțiile? se întreabă specialiștii în psihologie.

O serie de studii (vezi comportamentdesuprafataaici, aici și aici) arată că disimularea trăirilor emoționale la locul de muncă poate amplifica încărcătura emoțională resimțită de angajați și se asociază cu efecte negative asupra stării de sănătate. Din acest motiv, un grup de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, Statele Unite, au dorit să investigheze dacă efectele disimulării emoțiilor la serviciu se extind și dincolo de locul de muncă. Mai precis, studiul a urmărit legătura dintre acest tipar de comportament al angajaților și satisfacția în cuplu raportată de partenerii lor de viață. Autorii au pornit de la ideea că presiunea de a apărea bine dispus și de a masca emoțiile negative la locul de muncă poate să aibă un impact negativ asupra sănătății emoționale a angajatului și să influențeze, indirect, și comportamentul de acasă al acestuia.

Cercetătorii au administrat chestionare unui număr de 197 de manageri de hotel, precum și partenerilor de viață ai acestora. Managerii au fost întrebați despre frecvența cu care trebuie să se comporte disimulat la serviciu și despre starea lor emoțională, iar partenerii de viață trebuiau să raporteze cât de mulțumiți sunt de comportamentul de acasă al soțului sau soției.

Așa cum au prezis autorii, cu cât nevoia de a manifesta un comportament de suprafață la serviciu era mai mare, cu atât managerii declarau că sunt mai epuizați emoțional și, în consecință, și nemulțumirea cu relația a partenerului lor de viață era mai ridicată. Este posibil ca nevoia de a economisi resurse emoționale să îi facă pe angajați să devină mai puțin implicați în relația de cuplu. Ceea ce este interesant este că epuizarea emoțională se datorează, conform studiului, anxietății pe care angajații o acumulează atunci când trebuie să își mascheze emoțiile. Presiunea de a pozitiv și de a nu exprima emoții negative în fața colegilor, a superiorilor sau a clienților poate crea anxietate de la un moment dat, spun autorii, probabil din cauza îngrijorării de a nu pierde controlul la serviciu. Iar dacă angajații resimt această anxietate pentru perioade lungi de timp, există șanse mai mari ca aceștia să ajungă la epuizare emoțională.

Autorii concluzionează că felul în care ne raportăm la ideea de a ne masca emoțiile la serviciu este extrem de important pentru cum ne simțim și cum ajungem să ne comportăm cu ceilalți. Dacă avem încredere că putem să ne reglăm corespunzător emoțiile în astfel de situații și nu suntem stresați atunci când trebuie să manifestăm tact, nu vom resimți la fel de multă anxietate, nu ne vom epuiza emoțional și vom funcționa mai bine. De asemenea, cercetătorii ne recomandă să ne luăm mici pauze la serviciu în care să interacționăm cât mai natural cu colegii. Astfel de comportamente ne pot ajuta să ne “reîncărcăm bateriile și să devenim mai stăpâni pe emoțiile noastre în situații profesionale. O altă recomandare importantă este să ne manifestăm autentic în mediul de acasă și să comunicăm deschis cu membrii familiei. Procedând astfel, este probabil să scădem tensiunea acumulată la serviciu și să îmbunătățim totodată și nivelul de satisfacție în cuplu al partenerului de viață.

 

Bibliografie

Hülsheger, U. R., & Schewe, A. F. (2011). On the costs and benefits of emotional labor: A meta-analysis of three decades of research. Journal of Occupational Health Psychology, 16, 361–389.

Krannitz, M. A., Grandey, A. A., Liu, S., & Almeida, D. A. (2015). Workplace surface acting and marital partner discontent: Anxiety and exhaustion spillover mechanisms

Pugh, S. D., Groth, M., & Hennig-Thurau, T. (2011). Willing and able to fake emotions: A closer examination of the link between emotional dissonance and employee well-being. Journal of Applied Psychology, 96, 377–390.

Wagner, D. T., Barnes, C. M., & Scott, B. A. (2014). Driving it home: How workplace emotional labor harms employee home life. Personnel Psychology, 67, 487–516

Presiunea de a fi constant conectaţi la reţelele de socializare i-ar putea face pe adolescenţi mai anxioşi şi deprimaţi

Un studiu prezentat în cadrul conferinţei anuale a Societăţii Britanice de Psihologie din 2015 susţine că nevoia de a fi în permanenţă disponibili şi de a răspunde 24/7 la mesajele şi notificările primite pe conturile de pe reţelele de socializare poate duce la depresie, anxietate şi la o scădere a calităţii somnului în rândul adolescenţilor.

Pentru realizarea studiului, cercetătorii Dr. Heather Cleland Woods şi Holly Scott de la Universitatea din Glasgow  au aplicat chestionare unui număr de 467 de adolescenţi. Acestea erau menite să investigheze utilizarea în general a reţelelor de socializare, cât şi utilizarea acestora pe timpul nopţii. În plus, au fost măsurate şi calitatea somnului, stima de sine, anxietatea, depresia şi nivelul de implicare emoţională a adolescenţilor respectivi în reţelele de socializare. Gradul de implicare emoţională este relaţionat cu presiunea resimţită de a fi disponibili nonstop şi anxietatea de a nu răspunde imediat la ceea ce s-a postat sau la mesajele pe care le primesc.

Rezultatele indică faptul că utilizarea în general a reţelelor de socializare şi utilizarea pe timpul nopţii a acestora împreună cu gradul de implicare emoţională au fost relaţionate cu o calitate a somnului mai scăzută, stima de sine diminuată şi un nivel ridicat de anxietate şi depresie.

Deşi utilizarea în general a retelor de socializare afectează calitatea somnului, se pare că cei care sunt conectaţi pe timpul nopţii sunt cei mai afectaţi. Aceste rezultate sunt şi mai evidente în cazul persoanelor care sunt mai implicate emoţional.

Dr. Cleland Woods explică faptul că adolescenţa este o perioadă caracterizată printr-o vulnerabilitate crescută pentru apariţia depresiei şi a anxietăţii, iar o calitate slabă a somnului poate contribui la dezvoltarea acestor probleme. Există tot mai multe dovezi care susțin legătura dintre utilizarea reţelelor de socializare şi alterarea stării de sănătate, în special în timpul adolescenţei, însă cauzele sunt încă necunoscute.

Astfel, anxietatea şi depresia se pot accentua în timpul adolescenţei în rândul celor care utilizează reţelele de socializare pe timpul nopţii, mai ales dacă aceştia sunt foarte implicați emoţional şi se simt presaţi să răspundă la orice mesaj, la orice oră. Această relaţie pare să fie mediată şi de afectarea calităţii somnului.

Referinţe:

British Psychological Society. (2015, September 11). Pressure to be available 24/7 on social media causes teen anxiety, depression: The need to be constantly available, respond 24/7 on social media accounts can cause depression, anxiety.

Ce efecte negative au stresul și anxietatea asupra creierului?

creieranxUn studiu publicat la începutul acestui an recomandă persoanelor care suferă de stres cronic sau anxietate să găsească moduri de a reduce astfel de simptome înainte ca acestea să producă o deteriorare accelerată la nivelul creierului.

Stresul și anxietatea cresc riscul de a dezvolta alte tulburări mentale, cum ar fi depresia, dar pot duce de asemenea și la tulburări neurodegenerative precum boala Alzheimer. O echipă de cercetători de la Institutul Baycrest Health Sciences au examinat regiunile din creier care sunt afectate de anxietate, teamă și stres cronic, și au concluzionat că în zone precum hipocampul și cortexul prefrontal apare o degenerare structurală (de ex. diminuarea numărului de neuroni). Această degenerare, precum și o reducere în gradul de funcționare a acestor zone pot fi cauza unui risc crescut în rândul persoanelor care suferă de stres cronic și anxietate de a dezvolta tulburări neuropsihiatrice.

Teama și stresul fac parte din viața de zi cu zi și nu prezintă o problemă pentru sănătate atunci când stările sunt moderate sau episodice, cum ar fi, de exemplu, în situația unui interviu sau examen. Însă atunci când aceste reacții devin acute și frecvente, ele pot avea un impact semnificativ asupra activităților zilnice din diferite arii de viață, precum școală, serviciu sau relațiile cu ceilalți. Anxietatea și stresul cronic sunt stări patologice, cauzate de activarea prelungită a răspunsului fiziologic normal la stres, care pot avea efecte negative asupra sistemului imunitar, metabolic și cardiovascular, și pot conduce la atrofia hipocampului – o structură a creierului implicată în memoria de lungă durată și în orientarea spațială.

Studiul organizat de Institutul Baycrest Health Sciences a arătat că, pe lângă hipocamp, și alte structuri ale creierului pot avea de suferit după expunerea prelungită la stres și anxietate. Este vorba de structuri ale creierului care sunt direct implicate în trăirea emoțiilor de frică și anxietate, precum amigdala și cortextul prefrontal, care pot suferi dereglări importante în activitatea neuronală, precum supraactivare (în amigdală) sau subactivare (în cortexul prefrontal).

Cercetătorii au încheiat însă pe un ton optimist – astfel de efecte negative induse de stres și anxietate nu sunt complet ireversibile. Cei care studiază fenomenul de neurogenză de la nivelul hipocampului au descoperit deja factori care contribuie la menținerea acesteia, precum exercițiul fizic sau medicația de tip anti-depresiv. Pe de altă parte, prevenția joacă un rol la fel de important – tratamentul anxietății și stresului cronic duc la ameliorarea acestor simptome și la o scădere a riscului de a dezvolta tulburări comorbide. În articolul nostru: Efectele psihoterapiei și medicației anxiolitice asupra creierului puteți citi despre modul în care psihoterapia și medicația pot corecta activitatea creierului în cazul problemelor de anxietate.

Articolul citat poate fi gasit la urmatorul link:

Linda Mah, Claudia Szabuniewicz, Alexandra J. Fiocco. Can anxiety damage the brain? Current Opinion in Psychiatry, 2016; 29 (1): 56 DOI:10.1097/YCO.0000000000000223