• Ce este Anxietatea generalizată?
• Cum apare Anxietatea generalizată?
• Cum se tratează Anxietatea generalizată?
• Unde pot găsi un tratament online pentru Anxietatea generalizată?

Ce este Anxietatea generalizată?

Anxietatea generalizată se referă la îngrijorări excesive şi incontrolabile privind evenimente de viată cotidiene, chiar dacă nu există sau există doar puţine motive pentru îngrijorare. Aceasta apare la 5-9% din populaţie, iar incidenţa este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Anxietatea generalizată debutează de regulă în adolescenţă sau la începutul vârstei adulte.

Desigur, toată lumea îşi face griji la un moment dat în privinţa sănătăţii, banilor şi problemelor de familie sau altor lucruri. Aceaste îngrijorări, deşi ne produc o stare neplăcută de anxietate, ne pot ajuta să căutăm şi să găsim soluţii pentru problemele pe care le întâmpinăm. Persoanele cu anxietate generalizată sunt însă extrem de îngrijorate vizavi de mai multe aspecte ale vieţii, adesea resimţind anxietate crescută faţă de pericole nerealiste, evenimente care au o probabilitate foarte mică de apariţie sau care nu pot fi niciodată controlate de acţiunile unui om (ex. catastrofe naturale, criza financiară etc.). Aceste persoane întâmpină dificultăţi mari în îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă şi acasă sau le este greu să se bucure de viață și de relațiile cu ceilalți, deoarece:

• nu îşi pot controla grijile constante. Majoritatea persoanelor își pot “pune grijile deoparte” atunci când au nevoie să-și focalizeze atenția și resursele pe o sarcină prioritară. În schimb, persoanele cu anxietate generalizată, o dată ce au început să se îngrijoreze de un lucru, au mari dificultăți de a-și refocaliza atenția asupra altor sarcini. Din cauza acestor dificultăți, adesea performanţa lor la locul de muncă este deteriorată.
• sunt permanent agitaţi şi nerăbdători, deoarece sunt copleşiţi de griji. Având în vedere că se îngrijorează în legătură cu evenimente din viitor, acestea implică mereu un nivel de incertitudine. Incertitudinea viitorului nu poate fi niciodată eliminată, ci doar tolerată. Persoanele cu anxietate generalizată nu pot însă tolera lipsa de certitudine în ceea ce privește evenimentele negative pe care şi le imaginează. De aceea se află mereu într-o stare de aprehensiune și se consumă încercând să găsească răspuns la şiruri lungi de întrebări de tipul: “Dar dacă se întâmplă …asta?” “Și dacă se întâmplă și … asta?”
• sunt obosiţi tot timpul, au o stare de slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe care le reclamă ingrijorările constante;
• nu se pot relaxa, au dificultăţi la adormire sau la trezire, fiindcă percepând constant că o situatie periculoasă este iminentă, sunt mereu în suspans, stare care nu le permite să se relaxeze;
• întâmpină probleme de concentrare, din cauza oboselii, dificultăţilor de somn şi îngrijorărilor permanente;
• au simptome somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome gastrointestinale etc.;
• sunt iritabili, fiind într-o stare de tensiune prelungită;
• consideră că totul va merge rău, ceea ce îi determină să fie hipervigilenţi, adesea nemaiputând să se bucure de viaţă, fiind mereu atenţi la potenţialele pericole.

Persoanele cu anxietate generalizată se regăsesc adesea într-o spirală vicioasă, deoarece iniţial îşi fac griji în legătură cu o problemă specifică (ex. o sarcină la serviciu: “Dacă nu termin până mâine ce am de făcut?”), apoi escaladează această problemă la una ipotetică/mai puţin probabilă (ex. „Ce mă fac dacă nu termin sarcina şi sunt concediat? … şi nu o să am bani să plătesc facturile? …” etc.), iar acest proces continuă până ajung să se îngrijoreze în legătură cu probleme tot mai puţin probabile. Starea lor de anxietate escaladeză progresiv, atât datorită scenariilor negative imaginate, cât și datorită percepției că nu își pot controla lanțurile de îngrijorări. Anxietatea și îngrijorările sunt obositoare, le cauzează probleme de somn, stări de iritabilitate, agitație, probleme de concentrare, dureri somatice. Mai departe, aceste simptome îi împiedică cu atât mai mult să îşi îndeplinească sarcinile cotidiene, ceea ce le oferă mai multe motive de îngrijorare.

Anxietatea cronică poate fi epuizantă pe termen lung și restrânge foarte mult gradele de libertate pentru decizii și activități. Mai mult, convingerea susținută că lumea este plină de pericole, iar propriile capacități sunt insuficiente pentru a le face față, poate lăsa persoana lipsită de speranță în ceea ce privește viitorul. Din aceste motive, depresia este o problemă frecvent întâlnită la persoanele cu anxietate generalizată – după unele studii, comorbiditatea celor două tulburări ajunge până la 60%.

Anxietatea generalizată este o tulburare cronică, însă oscilează în intensitate pe parcursul vieţii – de obicei simptomele se înrăutăţesc în perioadele de stres (ex. schimbarea condițiilor de muncă, evenimente majore în familie, apropierea unor termene importante). Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată poate fi stabilit atunci când distresul cauzat de îngrijorările constante afectează puternic desfăşurarea activităţilor zilnice, viaţa socială, profesională şi alte domenii importante de funcţionare şi, de asemenea, când calitatea vieţii este deteriorată semnificativ.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele anxietății generalizate, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.

Cum apare Anxietatea generalizată?

Dacă înțelegem cauzele anxietății generalizate, atunci înțelegem cum putem să o tratăm. Întâi trebuie să fim conștienți de faptul că nu există un singur factor care să explice întreg tabloul clinic al TAG. Așadar, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factorii care predispun unele persoane să dezvolte anxietate generalizată de-a lungul vieții), factori specifici (care în prezent explică prezenţa sau severitatea simptomelor de anxietate) și factori de menținere/cronicizare (care nu determină în mod direct anxietatea generalizată, dar pe termen lung mențin sau agravează simptomatologia).

1. Care sunt factorii generali?

Cercetările arată că istoricul familial joacă un rol foarte important în dezvoltarea anxietății generalizate. Astfel, persoanele ai căror părinți sau rude au această tulburare, au o probabilitate de 5 ori mai mare de o dezvolta, deși mecanismele genetice care cresc vulnerabilitatea pentru dezvoltarea tulburării de anxietate generalizată nu s-au identificat cu exactitate.

Un alt factor de vulnerabilitate este neuroticismul care este o trăsătură de personalitate manifestată prin a tendința unor persoane de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe simptome somatice (corporale) în perioade de stres. Studiile genetice efectuate pe adulți tineri și de vârstă mijlocie au arătat că există o relatie pozitivă foarte puternică între neuroticism și tulburarea de anxietate generalizată.

Este cunoscut faptul că anumiți factori de mediu pot predispune persoanele spre tulburări de anxietate – de exemplu: evenimentele negative din copilărie, precum neglijarea sau abuzul din partea părinților, depresia mamei sau divorțul, pot crește riscul de apariție a tulburării de anxietate generalizată la vârsta adultă, dar și a altor tulburări de anxietate sau depresie. De asemenea, expunerea prelungită la evenimentele stresante de viață s-au dovedit a avea un impact puternic asupra dezvoltării acestor tulburări. (pentru mai multe detalii despre impacul evenimentelor de mediu asupra simptomelor de anxietate și depresie de-a lungul vieții, accesează gratuit articolul lui Kendler din 2011 publicat în Psychological Science)

2. Care sunt factorii specifici?

Un factor specific important în tulburarea de anxietate generalizată îl reprezintă îngrijorările frecvente pe care persoana le are față de diverse probleme actuale din rutina zilnică. Aceste îngrijorări apar tot mai des și devin tot mai intense. Persoana simte că nu iși poate controla gândurile ceea ce duce la niveluri înalte de distres şi probleme de adaptare la cerințele vieții de zi cu zi.

Un alt factor care predispune persoana la dezvoltarea acestei tulburări este îndreptarea atenției mai ales pe evenimente negative de viață și frica de anumite senzații și simptome bazate pe interpretarea persoanei că acestea au consecințe fizice, sociale sau psihologice catastrofice. Totodată faptul că persoana se gândeşte în mod repetat la posibilele pericole şi la implicaţiile pe care acestea le pot avea, proces care se numeşte ruminaţie, contribuie la apariţia anxietăţii generalizate.

Pacienţii care suferă de o tulburare de anxietate generalizată prezintă un nivel ridicat de intoleranţă la incertitudine. Aceştia consideră că este inacceptabilă posibilitatea, oricât de mică ar fi ea, ca un eveniment negativ oarecare să se producă. Astfel ei se îngrijorează şi în legătură cu evenimente care au o probabilitate foarte mică de a se întâmpla, deoarece evenimentul rămâne totuşi posibil. Cum fiecare demers în vederea rezolvării unei situaţii implică un procent de incertitudine, se pare că persoanele cu tulburare de anxietate generalizată se concentrează asupra aspectelor nesigure şi îşi evaluează problemele ca fiind ameninţătoare, iar posibilele consecinţe ca fiind catastrofale ceea ce îi determină să se îngrijoreze mai mult.

3. Care sunt factorii de menținere?

Un factor important care duce la cronicizarea anxietății generalizate îl reprezintă atitudinile ambivalente, exagerate pe care aceste persoane le au față de propriile îngrijorări. De exemplu, pe de o parte, persoanele cu anxietate generalizată consideră că îngrijorările sunt deosebit de dăunătoare, că le copleșesc, sunt incontrolabile, le epuizează și că, în final, le vor deteriora mintea sau le vor distruge viața – de exemplu își spun: “O să-mi pierd mințile de la atâtea îngrijorări!”, “Mi-am pierdut controlul!”. Dar, pe de altă parte, consideră că îngrijorările joacă un rol critic în numeroase situații de viață și se tem sau se simt vinovate să renunțe la ele – de exemplu își spun: “Ce fel de mamă aș fi dacă nu m-aș îngrijora tot timpul pentru copii mei?”, “Sunt sigur că dacă nu mă mai îngrijorez de ceva, exact atunci se va întâmpla ceva grav!” sau “Dacă continui să mă îngrijorez voi fi mai bine pregătit dacă se întâmplă ceva!”

În plus, adesea persoanele cu tulburare de anxietate generalizată recurg la o serie de comportamente de evitare, deoarece acestea diminuează proasta dispoziţie cauzată de îngrijorări. În pofida eficienţei lor resimţite pe termen scurt, strategiile de evitare amplifică frecvenţa gândurilor incomode şi agravează discomfortul asociat. Un comportament de evitare utilizat frecvent de persoanele cu anxietate generalizată îl reprezintă încercarea de a suprima conţinutul gândirii conştiente cu ajutorul eforturilor cognitive, mentale („Trebuie să încerc să nu mă gândesc la nimic!”). Acest comportament însă nu îmbunătăţeşte starea pacientului, deoarece întreruperea deliberată a unui gând generează un efect invers: cu cât incearcă să nu se mai gândească, cu atât mai mult îi revine în minte acel gând. De asemenea, ca să prevină posibilele consecinţe negative pe care ei le evaluează ca fiind catastrofale, chiar dacă acestea au o probabilitate mică de apariţie, ei evită activităţile în care aceste consecinţe ar putea apărea. Cum am menţionat în exemplul de mai sus, persoana care evită să mai facă sport deoarece există posibilitatea de a se accidenta, chiar dacă acel eveniment e puţin probabil şi chiar dacă ar avea loc, nu ar fi atât de catastrofal precum anticipează ea.

Comportamentele de asigurare şi verificare excesivă reprezintă un alt factor de menţinere al anxietăţii generalizate. Acestea constă într-o serie de comportamente efectuate cu scopul de a controla îngrijorările şi de a linişti persoana cu anxietate că evenimentul periculos nu a avut loc. De exemplu, o mamă îngrijorată în legătură cu siguranţa copiilor îi sună de mai multe ori pe zi ca să se asigure că nu li s-a întâmplat nimic rău. Liniştea care urmează aceste comportamente de asigurare durează însă puţin, deoarece persoana îngrijorată va tinde să verifice încontinuu dacă pericolul imaginat de ea nu s-a întâmplat de la ultima dată de când a verificat, iar astfel ea se menţine într-o stare de anxietate continuă.

Cum se tratează Anxietatea generalizată?

Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală deorece există numeroase studii în literatura de specialitate care demonstrează eficiența acestui tip de psihoterapie în ceea ce privește tulburarea de anxietate generalizată. De exemplu, un studiu publicat în revista Behavior Therapy în 2010 arată că terapia cognitiv-comportamentală reduce semnificativ simptomele tulburării de anxietate generalizată, iar beneficiile terapiei se mențin și la 24 de luni după încheierea tratamentului. Un alt studiu, publicat în Psychological Bulletin în 2005 de Kristin Mitte, arată că psihoterapia cognitiv-comportamentale este cel puțin la fel de eficientă ca și tratamentul medicamentos, reducând nu doar simptomele de anxietate, cât și cele de depresie îmbunătățind considerabil viața pacienților. Mai mult, rata de abandon al psihoterapiei este mai mică decât, ceea ce indică faptul că pacienții urmează mai ușor această formă de tratament. De asemenea, psihoterapia cognitiv-comportamentală este recomandată de numeroase autorități din domeniul domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie sau vezi pagina Institutului Național pentru Sănătate Mentală din SUA.

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai anxietății generalizate (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea atenției focalizate excesiv asupra aspectelor negative, modificarea frecvenței și intensității îngrijorărilor, oprirea comportamentelor de evitare.

Practic, prin psihoterapia CBT, persoana învață să își identifice gândurile care contribuie la anxietatea sa, învață să își gestioneze anxietatea și îngrijorările într-un mod productiv, să accepte existența incertitudinii în viața sa, să controleze anumite comportamente în loc să le evite, să analizeze anumite convingeri pe care le are despre îngrijorările sale, precum ”nu pot controla îngrijorarea” sau ”dacă mă îngrijorez atunci evenimentele negative nu vom mai apărea”. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație sau de relaxare musculară.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

• nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
• lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
• costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
• programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
• nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).

Prin urmare, psihoterapia online în anxietatea generalizată, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

Revino la Cuprins

Unde pot găsi un tratament online pentru Anxietatea generalizată?

PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

• înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
• dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
• schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
• corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
• dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
• dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
• reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAX:

În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:

• instrumente de screening și diagnostic psihologic;
• resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
• asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
• forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
• independență, control personal și flexibilitate în utilizare.

Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.

Revino la Cuprins

Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:

• Prezentare generală PAXonline
• Cine sunt specialiștii PAXonline?
• Ce resurse psihologice oferă PAXonline?
• Cum pot să mă înscriu în PAXonline?
• Pagina de Facebook PAXonline

• Poate duce anxietatea la nebunie?
• Este adevărat că anxietatea îți deteriorează mintea?
• Când ar trebui să caut un tratament pentru anxietate?
• Nu este anxietatea o problemă genetică? La ce bun un tratament pentru anxietate?
• Se poate vindeca cineva de anxietate?
• Cum funcționează un program online de psihoterapie?
• Se poate trata anxietatea online, în mod autonom, fără terapeut?
• Ce este PAXonline?

Poate duce anxietatea la nebunie?

De multe ori persoanele care se confruntă pe termen lung cu probleme de anxietate încep să se teamă de consecințele anxietății asupra stării de sănătate. O teamă frecvent întâlnită este teama de a înnebuni (alte temeri pot fi teama de a pierde controlul, teama de demență, teama de atac de cord sau altă condiție medicală gravă). Este important să înțelegem că anxietatea și psihozele (“nebunia”) sunt două categorii diferite de probleme mentale, care au mecanisme patogenetice diferite. În plus, cu toate că există persoane care au atât probleme de anxietate, cât și o simptomatologie de tip psihotic, nu avem dovezi că anxietatea cronică duce la dezvoltarea psihozelor. De fapt, vârsta de debut a tulburărilor psihotice este prea timpurie pentru a permite dezvoltarea anterioară a unei tulburări cronice de anxietate. Mai important, există numeroase persoane care s-au confruntat cu o tulburăre cronică de anxietate (ex. 15-20 de ani) înainte să apeleze la un tratament de specialitate și nu au dezvoltat o tulburare de tip psihotic.

În mare parte, teama de a înnebuni este alimentată de faptul că încercările repetate și eșuate de a controla anxietatea deteriorează în timp încrederea persoanei în propriile capacități de a face față anxietății: “Nu pot să mă opresc! (din îngrijorare)” “Nu-mi pot controla obsesiile!” “Stările acestea mă vor copleși!” “O să cedez!” Odată ce persoanele dobândesc strategii eficiente pentru reducerea simptomelor, această teamă se diminuează considerabil, iar încrederea în propriile capacități este restaurată. Un alt motiv care alimentează această teamă este însăși experiența neplăcută a unui episod intens de anxietate (ex. un atac de panică) în care capacitatea persoanei de a funcționa este puternic alterată (ex. dificultăți de concentrare, imposibilitatea de a lua decizii, sentiment de depersonalizare). Din nou, teama de a înnebuni se va reduce însă semnificativ odată ce persoana dobândește strategii eficiente prin care să se relaxeze și să își reducă intensitatea episoadelor de anxietate.

Este adevărat că anxietatea îți deteriorează mintea?

Iată încă o teamă frecvent întâlnită la persoanele care se confruntă cu probleme de anxietate de lungă durată: anxietatea va avea consecințe severe și iremediabile asupra facultăților mintale (“Anxietatea o să-mi distrugă memoria!” “O să-mi pierd complet capacitatea de concentrare!” “Nu mai sunt în stare să gândesc din cauza anxietății!” “O să-mi ratez viața și cariera din cauza anxietății.”). Din nou, această teamă ne domină mintea atât timp cât nu avem la dispoziție strategii eficiente de control a anxietății. Însă odată ce învățăm că simpomele pot fi aduse cu succes sub controlul minții noastre, încrederea noastră în propriile capacități va crește tot mai mult, iar această teamă se va reduce considerabil.

Este important înainte de toate să cunoaștem faptele. Anxietatea poate, într-adevăr, să ne deterioreze performanța: ne poate face să avem dificultăți de concentrare deoarece suntem distrași de îngrijorări sau de simptome fizice, iar acest lucru ne poate costa eficiența cu care învățăm, cu care luăm decizii sau cu care ne organizăm agenda de lucru. Însă aceste deteriorări reflectă faptul că anxietatea ne consumă resursele, nu și că anxietatea ne distruge mintea. Imaginați-vă că anxietatea este ca un program de calculator, care se derulează în fundal și consumă un volum mare de resurse. Din cauza acestui program, calculatorul nostru este foarte lent și nu poate să deruleze în același timp și alte programe care necesită multe resurse. Dar acest lucru nu înseamnă că calculatorul nostru este defect sau că memoria, procesorul sau alte componente se vor deteriora. Dimpotrivă, acest lucru ne semnalează că trebuie să controlăm volumul de resurse pe care îl consumă programul “anxietate” dacă vrem să putem derula în același timp și alte programe, precum “familia”, “serviciul”, “hobby-urile” etc. Într-adevăr, pe măsură ce oamenii învață să își reducă anxietatea prin diverse strategii (spre exemplu, strategii de relaxare), impactul anxietății asupra performanței cognitive se reduce drastic.

Când ar trebui să caut un tratament pentru anxietate?

În primul rând, este important să recunoaștem că nu orice anxietate necesită un tratament specializat. Majoritatea persoanelor trec prin stări de anxietate, uneori foarte intense sau pentru o perioadă mai lungă de timp, dar nu dezvoltă pe termen lung probleme sau tulburări de anxietate. Mintea umană este rezilientă la numeroși factori de stres. De fapt, de multe ori soluția pentru anxietatea noastră o găsim în sfatul unui prieten, într-un fragment de carte, observând comportamentul anumitor persoane sau pur și simplu prin trecerea timpului și schimbarea circumstanțelor de viață.

Însă uneori soluțiile noastre nu sunt eficiente, fie pentru că anxietatea este prea intensă, fie pentru că acestea nu acționează asupra cauzei reale a anxietății noastre. Când se întâmplă acest lucru, simptomele încep să ne coste scump. La început poate fi vorba de stări de disconfort, dificultate de relaxare și de detașare de pe îngrijorări. Însă, pe termen lung anxietatea ne poate deteriora eficiența la locul de muncă, interacțiunile noastre cu ceilalți sau pur și simplu capacitatea de a ne bucura de plăcerile vieții. De asemenea, anxietatea cronică se asociază de multe ori cu acuze somatice, epuizare și stări de depresie.

Prin urmare, este important să analizăm costurile anxietății în viața noastră și impactul pe care îl au propriile noastre soluții în combaterea lor. Pentru unele persoane aceste lucruri sunt clare: își dau seama când au tot mai multe de pierdut din cauza anxietății, iar eforturile lor nu sunt suficente pentru a depăși această situație; și atunci solicită ajutorul unui specialist.

Pentru alte persoane, anxietatea nu are costuri majore/evidente pe termen scurt, sau propriile strategii de a controla anxietatea le permit să trăiască într-o zonă de confort, unde nu e bine, dar nu e nici foarte rău. În acest caz, este important să privim impactul anxietății pe termen lung. Cât la sută din viața noastră, din potențialul nostru trăim? Câte nerealizări și regrete se strâng de-a lungul anilor din cauza anxietății? Câtă energie consumăm pentru a realiza aceleași lucruri pe care alte persoane le fac cu ușurință? Răspunsul la aceste întrebări ar putea fi un bun ghid pentru decizia de a urma un tratament pentru anxietate.

În încheiere, recomandăm puternic căutarea unui tratament specializat pentru anxietate atunci când costurile anxietății depășesc capacitățile personale de a le corecta.

Nu este anxietatea o problemă genetică? La ce bun un tratament pentru anxietate?

Este adevărat că problemele de anxietate au la bază și o componentă genetică, însă ceea ce arată studiile de genetică psihiatrică de până acum este că factorii genetici nu joacă un rol cauzal direct. Tulburările de anxietate se dezvoltă în urma interacțiunii dintre o anumită vulnerabilitate genetică (ex. prezența unor variații genetice care ne fac să fim mai sensibili la amenințările din mediu) și creșterea într-un mediu care favorizează dezvoltarea anxietății (ex. expunerea la factori cronici de stres, violență în familie, confruntarea cu accidente sau boli severe, părinți supraprotectivi, părinți cu probleme de anxietate).

Prin urmare, tiparul nostru genetic ne poate face să fim mai sensibili la stresul cotidian sau evenimente traumatice, dar acest lucru nu conduce direct spre dezvoltarea unei tulburări de anxietate. Dacă mediul în care creștem nu favorizează dezvoltarea anxietății, atunci această problemă nu va apărea în ciuda vulnerabilității noastre genetice. De exemplu, un copil cu un temperament anxios crește într-o familie protectivă și învață cum să își exprime și să își controleze sănătos emoțiile. Iar dacă o persoană a dezvoltat o tulburare de anxietate, modificarea mediului în care trăiește aceasta are un impact semnificativ asupra simptomatologiei, chiar dacă niciodată nu vom putea modifica tiparul ei genetic.

Este important să înțelegem că prin “modificarea mediului” nu ne referim doar la schimbarea efectivă a mediului extern. De fapt, aceasta este de obicei principalul mecanism prin care persoanele cu probleme de anxietate încearcă să-și controleze simptomele: evitând situațiile care le produc anxietate. Însă mediul se referă inclusiv la modul în care funcționează mintea noastră (mediul intern): cum ne raportăm la evenimentele de viață, cum ne evaluăm propriile capacități, ce obiective ne stabilim în viață, cum am învățat să facem față stresului. Aceste lucruri influențează major reacțiile noastre emoționale și nu sunt programate genetic, ci se pot dobândi și modifica prin exercițiu. Prin urmare, motivul pentru care tratamentul anxietății funcționează este faptul că întotdeauna putem modifica mediul în care trăim (intern sau extern), prin propriile noastre gânduri și acțiuni, iar aceste modificări au impact direct asupra simptomelor noastre.

În plus, studiile recente de epigenetică comportamentală au arătat că acțiunile noastre pot avea un impact semnificativ asupra modului în care se exprimă anumite gene implicate în reacțiile de stres și de anxietate, în reglarea emoțională și în dezvoltarea creierului. Cu alte cuvinte, se pare că relația dintre gene și comportamente nu este strict unidirecțională.

Se poate vindeca cineva de anxietate?

Când cineva se confruntă pentru mult timp cu probleme de anxietate este firesc să își dorească să scape complet de această emoție, cu toate implicațiile ei: simptomele fiziologice neplăcute, îngrijorările repetate, nevoia de a verifica sau de a evita diverse lucruri. Însă este important să înțelegem că anxietatea nu este întotdeauna o problemă, dimpotrivă, de multe ori este un aliat valoros.

Anxietatea trebuie văzută ca un instrument – ca și un sistem de alarmă montat pe o mașină. Instrumentul acesta a fost dezvoltat de mintea umană pentru că servește un scop adaptativ important: ne protejează de un potențial pericol. Anxietatea devine însă o problemă atunci când acest instrument se dereglează și produce mai multe costuri decât beneficii. De exemplu, sistemul de alarmă al mașinii noastre se dereglează și la cea mai mică vibrație se declanșează în forță ca și cum ar fi lovit cineva portiera. Nu ne ducem la mecanic ca să ne “vindece” mașina – asta ar însemna să ne scoată complet sistemul de alarmă, ceea ce ne-ar expune inutil la un risc mai mare: să nu știm noi sau ceilalți când cineva ne amenință mașina. Similar, a elimina complet anxietatea din viața noastră, ar însemna să ne expunem la riscul de a nu detecta când noi sau cei dragi se află în pericol. Mai mult, anxietatea este un important factor motivațional în viața noastră: de câte ori nu învățăm mai mult pentru un examen deoarece suntem anxioși în privința reușitei? Sau suntem mai concentrați asupra unei sarcini la lucru sau dăm mai multă importanță unor evenimente de viață. În multe situații succesul nostru se datorează efortului suplimentar pe care îl investim datorită anxietății pe care o resimțim în fața incertitudinii.

Prin urmare, o întrebare mai potrivită este aceasta: Putem trata problemele de anxietate? Putem corecta acest instrument atunci când ne aduce mai multe costuri decât beneficii? Iar răspunsul este “Da!”. Trebuie însă să fim conștienți de faptul că problemele cronice de anxietate nu poate fi corectate printr-un medicament sau o singură ședință de terapie. Este nevoie de muncă și răbdare pentru ca intervenția să își facă efectul.

Cum funcționează un program online de psihoterapie?

Vă prezentăm în continuare modul în care se desfășoară psihoterapia în cadrul PAXonline. Programele de psihoterapie presupun parcurgerea unui număr de module care abordează tematici relevante pentru tratamentul unei anumite tulburări de anxietate. Modulele presupun înțelegerea propriilor simptome, factorii care le-au declanșat și factorii care le mențin, precum și exerciții concrete prin care se poate acționa pentru reducere simptomelor. Pacienții pot parcurge aceste module pe cont propriu sau în colaborare cu un psihoterapeut. Noi recomandăm parcurgerea tuturor modulelor dintr-un program terapeutic, în ordinea în care ele au fost concepute; însă pacienții pot urma un program flexibil. Unii pacienți pot parcurge în mod preferențial anumite module – nu toate. Alții pot parcurge toate modulele, dar într-o altă ordine decât cea în care ele sunt prezentate. Acestea sunt trasee diferite care pot duce la aceleași rezultate pozitive. Este important să înțelegeți motivul pentru care sunteți ghidat să parcurgeți modulele din programul terapeutic corespunzător problemelor dumneavoastră și să perseverați în realizarea exercițiilor care vă sunt recomandate. Psihoterapia, în orice formă s-ar desfășura ea, este un proces activ care necesită implicare și muncă din partea dumneavoastră.

Se poate trata anxietatea online, în mod autonom, fără terapeut?

Da. Studiile clinice au arătat că persoanele cu probleme de anxietate pot beneficia de pe urma programelor de psihoterapie online bine realizate, chiar și fără asistență din partea unui specialist (a se consulta spre exemplu, pagina de resurse de pe site-ul ACPOR). În acest sens, platforma PAXonline a fost concepută cu ambele scenarii în minte: pacient autonom și pacient în colaborare cu un terapeut. Prin urmare, modulele de psihoterapie conțin informații, resurse și exerciții care pot fi asimilate și implementate de ambele categorii de utilizatori. Desigur că există diferențe între cele două scenarii. De exemplu, pacienții care colaborează cu terapeuți pot beneficia de asistență psihologică personalizată. Succesul terapiei se bazează însă pe elemente care sunt comune ambelor scenarii: înțelegerea simptomatologiei și a factorilor psihologici care o mențin și practicarea repetată a exercițiilor terapeutice recomandate. Fără aceste elemente, pacienții, cu sau fără terapeut, vor avea o rată scăzută de succes în tratamentul anxietății.

Ce este PAXonline?

PAXonline este o clinică virtuală dezvoltată în mod special pentru prevenția și tratamentul online al anxietății. Ca utilizator PAXonline, persoanele cu probleme anxietate au acces la servicii de evaluare și diagnoză a anxietății, precum și programe de psihoterapie focalizate pe problema lor, ce pot fi parcurse în mod autonom sau cu asistența unui psihoterapeut. PAXonline oferă utilizatorilor acces permanent la materiale multimedia (filme, animații, grafice, ghiduri audio, manuale) care explică și ilustrează simptomele, cauzele și tratamentul anxietății. Pacienții din clinica PAXonline au de asemenea posibilitatea să contacteze alți utilizatori pentru a cere sfaturi sau pentru a-și împărtăși propria experiențe privind tratamentul anxietății, în cadrul unui forum intern.

PAXonline nu se adresează doar pacienților. Medici de familie și psihoterapeuți din întreaga țară pot deveni utilizatori PAXonline, dobândind astfel acces la instrumente avansate de evaluare și intervenție, precum și posibilitatea de a desfășura cu pacienții lor un tratament online eficient.

Pentru a vedea care sunt beneficiile PAXonline și cum poate fi ea utilizată de fiecare categorie de utilizatori (pacienți, psihologi, medici de familie) vă invităm să urmăriți prezentările video de pe site-ul PAXonline.

Ce este Anxietatea?

Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile. Poate termenul ne sună puțin străin, dar emoția aceasta ne este cunoscută tuturor – am trăit-o în numeroase situații de viață, încă de la vârste fragede. Înțelegem prin anxietate o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță. Iată câteva exemple tipice:

• Nu știm cum va fi la un examen sau la un interviu pentru o slujbă. Va fi greu? Ne vom descurca? Ce întrebări ne vor pune? Ce vor zice ceilalți dacă eșuăm? Poate va fi bine, dar poate nu!
• Copilul nostru întârzie să vină acasă și nu răspunde la telefon. Oare a pățit ceva? De ce nu răspunde? Poate nu e nimic grav, dar nu știm sigur!
• Suntem în oraș și e întuneric pe strada pe care umblăm. Oare suntem în siguranță? Parcă am auzit niște sunete în întuneric. Să fie vreo pisică? Sau ne urmărește cineva?
• Mama noastră s-a îmbolnăvit grav. Nu știm ce prognostic are. Oare se va face bine? Va funcționa tratamentul pe care l-a primit?
• Ne-am pierdut locul de muncă din cauza reducerilor de personal. Oare cum ne vom descurca? Ce o să se întâmple cu noi? Cum se va schimba viața noastră? Nu poate fi ușor!

Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne strânge stomacul. Trăind aceste lucruri, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei. Iar mintea noastră pare a fi inundată cu îngrijorări (“Dacă se întâmplă … așa?” “Dacă pățesc … asta?” “Dacă nu reușesc să … ?”), cu imagini înspăimântătoare (“O să mă muște un căine!” “Voi pica examenul!” “Toată lumea râde de mine!”), cu amintiri neplăcute (“Vai, așa am pățit și atunci…” “Nu vreau să-mi aduc aminte cât de rău a fost când…”) sau îndoieli repetate (“Poate nu m-am asigurat destul că…” “Poate nu am făcut bine…” “Poate trebuia să zic ceva…”).

Ce sunt Tulburările de anxietate?

Este important să înțelegem că anxietatea nu este în sine o problemă mentală sau nu este un termen care definește o emoție rea, disfuncțională, pe care ar trebui să o eliminăm complet din viața noastră. Faptul că anxietatea este o emoție pe care o întâlnim în toate culturile, din cele mai vechi timpuri, și o regăsim la toate mamiferele, demonstrează faptul că este o emoție naturală, care s-a păstrat în evoluția noastră deoarece servește un scop important pentru supraviețuire. Prin urmare, înainte de a vorbi despre anxietate ca problemă mentală, trebuie să înțelegem diferența dintre: anxietatea normală și anxietatea patologică. Sau, pe scurt, când devine anxietatea o problemă?

1. Anxietatea, de la normal la patologic

2. Principalele categorii de tulburări de anxietate

Anxietatea clinică poate lua multe forme, existând o mare varietate a simptomelor între oameni, între culturi. între sexe, între vârste. Prin urmare, nu vom putea acoperi în această secțiune toate manifestările anxietății patologice. În continuare vom trece în revistă cel mai frecvent întâlnite categorii de tulburări de anxietate, așa cum sunt ele descrise în DSM, manualul Asociației Americane de Psihiatrie:

click pe butoanele de mai sus ca să citești o scurtă descriere a tulburării respective

Revino la Cuprins

Cum se tratează tulburările de anxietate?

Conform ghidurilor publicate de autoritățile internaționale din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidurile Asociației Americane de Psihiatrie, Ghidurile Institutului Național pentru Excelență în Domeniul Sănătății din Marea Britanie, Sintezele publicate de organizația internațională Cochrane sau Ghidul Asociației Canadiene de Psihiatrie), toate tulburările de anxietate descrise mai sus pot fi tratate eficient prin următoarele două forme de terapie, aplicate independent sau în combinație:

• Medicație – anxiolitice, antidepresive sau beta-blocante
• Psihoterapie cognitiv-comportamentală

1. Tratamentul prin medicație – anxiolitice, antidepresive, beta-blocante

Pe scurt, tratamentul medicamentos reduce simptomele de anxietate prin modificarea activității unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central sau periferic (beta-blocantele). Neurotransmițătorii sunt niște mesageri chimici pe care celulele neuronale le utilizează pentru a comunica între ele sau pentru a coordona activitatea organelor interne și a mușchilor. Într-adevăr, studiile clinice au arătat că în tulburările de anxietate există anumite disfuncții ale activității unor neurotransmițători, precum serotonina, noradrenalina sau GABA. Însă medicamentele nu pot corecta strict circuitele neuronale alterate în anxietate, ci acționează global asupra întregului sistem nervos. Din acest motiv, medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte variate, somatice sau psihologice, precum: stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de concentrare, tulburări de vedere etc. Când sunt utilizate pe termen lung, medicamentele pot produce o toleranță crescută, ceea ce înseamnă că dozele trebuie mărite pentru a se putea obține același efect sau pot crea stări de dependență. De asemenea, întreruperea bruscă a tratamentului poate induce stări de sevraj sau pot provoca reapariția simptomelor de anxietate. Din aceste motive, tratamentul medicamentos trebuie urmat sub supravegherea atentă a unui medic psihiatru.

click pe butoanele de mai sus ca să citești o scurtă descriere a acestor medicamente

Revino la Cuprins

2. Tratamentul prin psihoterapie cognitiv-comportamentală

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (adesea prescurtată CBT din engleză cognitive-behavioral therapy) este poate cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate și depresie, fiind adesea recomandată ca ‘intervenție standard‘ în aceste tipuri de probleme mentale. Pe scurt, psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante. Persoanele cu probleme de anxietate se percep excesiv de vulnerabile în fața anumitor situații (ex. vorbitul în public, apariția unui atac de panică, declanșarea unei obsesii, eșecul la un examen, prezența unui câine etc.) și sunt dominate de nevoia de a evita contactul cu aceste lucruri (ex. refuzul de a vorbi în public, evitarea efortului fizic, realizarea unui ritual, absența de la examen, ocolitul parcurilor etc.). Mai mult, aceste persoane nu reușesc să își controleze eficient reacțiile de anxietate/frică (ex. tremurul măinilor, bătăile accelerate ale inimii, respirația agitată, transpirația abundentă etc.), ceea ce îi face deseori să simtă că și-au pierdut complet controlul.

Prin urmare, psihoterapia cognitiv-comportamentală urmărește corectarea factorilor care determină apariția simptomelor de anxietate sau care favorizează cronicizarea anxietății pe termen lung. Prin psihoterapie, oamenii învață cum să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare, învață cum să își observe gândurile și comportamentele care nu fac decât să le alimenteze anxietatea pe termen lung și învață cum să înlocuiască aceste gânduri și comportamente ineficiente cu noi tipare de gândire și acțiune. În continuare vă prezentăm pe scurt principalele tipuri de intervenție care sunt utilizate pe parcursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale:

click pe butoanele de mai sus ca să citești o scurtă descriere a acestor intervenții

Efectul psihoterapiei cognitiv-comportamentale asupra creierului

Nu există îndoială că CBT poate reduce simptomele de anxietate, însă până recent nu se știa dacă acest efect poate fi identificat și la nivelul creierului. Este firesc să ne așteptăm la acest lucru, căci mintea și creierul fac parte dintr-un sistem unitar, însă metodele de cercetare nu au permis decât în ultimele două decenii investigarea activității cerebrale în relație cu procesele de gândire relevante pentru problema anxietății. Pe scurt, rezultatele arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală normalizează activitatea creierului în circuitele neuronale care prezintă disfuncții în tulburările de anxietate. Mai exact, psihoterapia corectează funcționarea circuitelor cerebrale implicate în detectarea pericolelor, declanșarea reacțiilor de anxietate și controlul anxietății. (câteva studii care trec în revistă aceste descoperiri pot fi accesate gratuit aici: Roffman, 2005, Frewen, 2008, Porto, 2009)

Prin urmare, este important de reținut că atât prin medicație, cât și prin psihoterapie, putem modifica circuitele neuronale care înregistrează disfuncții în anxietate, însă cele două tratamente acționează asupra unor circuite cerebrale diferite.

Unde pot găsi un tratament pentru anxietate?

PAX – Centrul de Psihoterapie a Anxietății este o clinică specializată pentru tratamentul problemelor de anxietate. În cadrul PAX aveți acces la următoarele tipuri de servicii psihologice validate:

• Evaluarea și diagnoza problemelor de anxietate prin interviuri clinice și teste psihologice validate;
  • evaluarea standardizată a nivelului de anxietate, evaluarea personalizată a simptomatologiei anxioase, evaluarea implicațiilor anxietății asupra funcționării socio-profesionale, identificarea evoluției anxietății și a mecanismelor care mențin apariția simptomelor de anxietate;
• Evaluarea complexă a personalității și a impactului anxietății asupra funcționării cognitive
  • evaluarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție, raționament etc.) și a dimensiunilor de personalitate, monitorizarea impactului anxietății asupra performanței cognitive;
• Psihoterapia anxietății și a problemelor asociate (ex. simptome de depresie) în format clasic (față-în-față, la cabinet);
• Psihoterapia anxietății și a problemelor asociate în format online (pe internet, în cadrul clinicii virtuale PAXonline);

Revino la Cuprins

Psihoterapia online a anxietății

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

• nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
• lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
• costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
• programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
• nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;

Din aceste motive, Centrul PAX a dezvoltat clinica virtuală PAXonline, prima soluție profesională din România dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

• înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
• dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
• schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
• corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
• dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
• dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
• reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Este psihoterapia online eficientă? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din Journal of Anxiety Disorders în 2018).
Prin urmare, psihoterapia online în anxietate funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie cognitiv-comportamentală. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.
ascunde această secțiune

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAXonline:

Revino la Cuprins

Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:

• Prezentare generală PAXonline
• Cine sunt specialiștii PAXonline?
• Ce resurse psihologice oferă PAXonline?
• Cum pot să mă înscriu în PAXonline?
• Pagina de Facebook PAXonline

• Ce este Nevroza obsesiv-compulsivă?
• Cum apare Nevroza obsesiv-compulsivă?
• Cum se tratează Nevroza obsesiv-compulsivă?
• Unde pot găsi un tratament online pentru Nevroza obsesiv-compulsivă?

Ce este Nevroza obsesiv-compulsivă?

Cu o prevalență de 2-3%, nevroza obsesiv-compulsivă (o vom prescurta NOC) este una dintre cele mai frecvent întâlnite forme ale anxietății clinice. Debutul acestei tulburări este de regulă la vârsta adolescenței sau la începutul vârstei adulte. Numele NOC reflectă cele două categorii de simptome care definesc această problemă de anxietate: obsesiile și compulsiile:

• Obsesiile se referă la anumite gânduri, imagini sau idei care apar în minte în mod intruziv (adică nedorit, pe neașteptate sau împotriva voinței noastre) și care provoacă niște emoții neplăcute foarte intense (de exemplu, o mare teamă sau o vinovăție cumplită);
• Compulsiile se referă la o serie de acte mentale sau comportamente care sunt realizate într-un mod ritualizat (adică, sunt repetate fără abatere de un anumit număr de ori, sau mereu într-o anumită formulă, sau mereu în anumite locuri), în mod intenționat, deoarece ele au capacitatea de a reduce teama pe care o provoacă obsesiile.

Cu alte cuvinte, persoanele cu NOC sunt măcinate de apariția nedorită și persistentă a unor obsesii care le induc o stare de anxietate foarte ridicată și pe care nu le pot îndepărta din minte și nu le pot ignora. Cu toate că adesea persoana își dă seama că obsesiile sunt exagerate sau chiar absurde, aceste idei nedorite rămân fixate în minte și absorb atenția individului, producându-i multă neliniște.

Cele mai frecvente obsesii sunt legate de:

• ideea de contaminare (ex. să iei un microb periculos dacă atingi clanțele, dacă dai mâna cu cineva, dacă te așezi pe un scaun într-un loc public, dacă respiri aerul de afară fără o mască etc. sau tu să fii cel care contaminează pe alții);
• îndoieli persistente (ex. să se întâmple ceva grav din cauză că nu ai verificat cu atenție ușa de la intrare, întrerupătoarele din casă, arzătoarele de la aragaz etc.);
• nevoia ca lucrurile să fie într-o anumită ordine (ex. să meargă lucrurile prost din cauză că anumite obiecte nu sunt aranjate drept pe un birou, că hainele nu sunt împăturite într-un anumit fel, că hârtiile nu sunt aranjate după un anumit criteriu etc.);
• impulsuri agresive sau reprobabile (ex. să-ți vină să strigi ceva obscen într-o biserică, să-ți imaginezi că rănești grav un copil, să-ți vină să faci un act de cruzime, să-ți imaginezi că o să-ți faci rău);
• imagini de natură sexuală (ex. imagini care implică acte sexuale nepotrivite sau agresive).

În mod firesc, persoanele cu NOC vor căuta un agent de neutralizare a acestor obsesii neplăcute, adică un anumit comportament prin care să poată reduce anxietatea pe care o trăiesc și să îndepărteze din minte obsesiile. De exemplu, o persoană tulburată de ideea că ar putea să se fi contaminat cu un microb, se va spăla imediat pe mâini sau își va face niște teste de laborator care să îi confirme că nu s-a infectat. Un alt exemplu, o persoană cu obsesia că a călcat cu mașina, fără să își dea seama, un copil în drum spre casă, va căuta pe toate canalele de știri dacă nu cumva a fost raportat un accident în care a fost rănit un copil.

Acestea sunt compulsiile. Le numim așa, deoarece persoana cu NOC percepe aceste comportamente ca fiind obligatorii – este absolut necesar să le pună în practică pentru a preveni o catastrofă sau pentru a se asigura că se află în siguranță – și adesea sunt realizate imediat, în mod excesiv, persoana având o mare dificultate de a le opri sau de a le amâna. Practic, compulsiile reprezintă o formă de protecţie – persoana simte că ceva îngrozitor se va întâmpla dacă nu repetă un anumit comportament sau ritual.

Cele mai frecvente compulsii sunt legate de:

• spălarea excesivă a mâinilor, a propriului corp sau a unor obiecte;
• verificarea repetată a unor obiecte, precum uși, întrerupătoare, notițe;
• verificarea exagerată dacă nu ai comis anumite acte necugetate (ex. să întrebi pe ceilalți dacă sigur nu ai făcut rău unui copil, să suni la poliție să te asiguri că nu ai comis o crimă);
• număratul exagerat a unor obiecte sau a unor activități;
• aranjatul/rearanjatul obiectelor într-o anumită configurație;
• comportamente superstițioase;

Notă. Majoritatea cazurilor NOC prezintă ambele tipuri de simptome, însă aprox. 25% din pacienți raportează doar obsesii deranjante, dar nu și compulsii (sau aceste compulsii sunt dificil de identificat pentru că nu sunt exteriorizate – de exemplu: repetarea unor formule “bune”/”magice” după cugetarea unui lucru “interzis”).

Când vorbim de un diagnostic NOC? Marea majoritate a persoanelor din populația generală raportează că au sau că au avut la un moment dat anumite obsesii și/sau compulsii, fără să îndeplinească criteriile de diagnostic NOC. Într-adevăr, în minte ne pot apărea tot felul de gânduri și imagini, unele absurde, altele stupide, unele nepotrivite sau altele răutăcioase – dar mintea noastre le cerne mereu și le îndepărtează pe cele nedorite sau inutile. Uneori se întâmplă ca anumite conținuturi mentale să ne deranjeze mai tare, să ne provoace o emoție neplăcută sau să ne sâcâie o vreme, dar prin faptul că nu le dăm importanță sau pentru că ne detașăm de ele spunându-ne că sunt doar niște gânduri (“Ce prostii!”), acestea ne vor părăsi mintea într-un final și nu ne împiedică să ne desfășurăm activitățile.

Persoanele cu NOC însă au o mare dificultate de a se detașa de gândurile sau imaginile obsesive. Obsesiile le absorb atenția și le produc atâta neliniște încât persoana se simte incapabilă să își desfășoare activitățile până când nu le îndepărtează din minte. De fapt, de multe ori aceste persoane spun că pierd ore întregi încercând să scape de obsesii – fie că e vorba de încercarea disperată de a înăbuși gândul din minte (de a-l suprima) sau de a-și distrage atenția de al el, fie că e vorba de repetarea îndelungată a unui anumit ritual, cum ar fi curățatul tuturor obiectelor din casă sau repetatul unor formule magice. Pe scurt, viața persoanelor cu NOC este profund marcată de prezența acestor simptome. Poate fi vorba de o scădere majoră a eficienței personale, o rigiditate foarte sporită în modul de funcționare, refuzul unor numeroase activități sau evitarea multor persoane sau locuri, sau pur și simplu trăirea permanentă a unei stări de anxietate sau vinovăție excesivă, epuizantă.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele nevrozei obsesiv-compulsive, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.

Cum apare Nevroza obsesiv-compulsivă?

Dacă înțelegem cauzele NOC, atunci înțelegem cum să o tratăm. În primul rând trebuie să luăm la cunoștință că nu există un singur factor care să explice tot tabloul clinic. De fapt, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factori care îi predispun pe unii indivizi să dezvolte NOC de-a lungul vieții), factori cauzali specifici (factori care în prezent explică apariția simptomelor clinice) și factori de menținere/cronicizare (factori care nu determină în mod direct simptomele NOC, dar le conservă/le agravează pe termen lung).

1. Care sunt factorii generali?

Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte NOC. Este foarte probabil ca acest lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Sudiile familiale au arătat că prevalența NOC printre rudele unei persoane cu acest diagnostic este mult mai mare decât printre rudele unei persoane fără NOC (10% vs 2% într-un studiu realizat în 1995 de Universitatea de Medicină Yale). În plus, studiile realizate pe gemeni au arătat în mod consecvent că simptomele de NOC pot fi moștenite, influențele genetice putând explica între 27% și 65% din variația obsesiilor și compulsiilor (vezi studiul lui van Grootheest din 2005 pentru o analiză a 70 de ani de cercetări realizate pe gemeni privind simptomatologia NOC). Încă este prea devreme ca să vorbim de gene și mecanisme specifice, însă un număr mare de studii au investigat o serie de gene-candidat care se asociază într-o anumită măsură cu simptomele NOC – de exemplu: COMT, SLC1A1, 5HT2A, 5HT1B.

Un alt factor general de vulnerabilitate este neuroticismul – o trăsătură de personalitate evaluată adesea de inventarele psihologice de personalitate. Neuroticismul se referă la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres. Din nou studiile genetice au arătat că 30-50% din neuroticism poate fi explicat de factori genetici, dar încă nu-i cunoașem cu exactitate.

Se știe de asemenea că istoricul de evenimente negative majore (mai ales din perioada copilăriei) îi pot predispune pe oameni să dezvolte tulburări de anxietate în general. În ceea ce privește NOC, mai multe studii epidemiologice au arătat că, într-adevăr, prezintă un risc mai mare de a dezvolta această problemă de anxietate persoanele care: au suferit complicații la naștere, au trecut prin evenimente traumatice sau au fost expuse la numeroase evenimente negative în copilărie (a se vedea studiul lui Fontenelle și Hasler din 2008, care trece în revistă factorii de risc pentru NOC). Mai mult, persoanele care au prezentat în copilărie sau la începutul adolescenței ticuri sau simptome de ADHD, prezintă un risc mai mare de a dezvolta simptome NOC la sfârșitul adolescenței sau la vârsta adultă (vezi de exemplu studiul longitudinal publicat în 2001 în Jurnalul Academiei Americane de Psihiatrie Infantilă).

2. Care sunt factorii specifici?

Datorită studiilor extensive realizate de cercetători precum Dr. Paul Salkovskis sau Dr. David A. Clark, cunoaștem în ziua de azi destul de multe despre procesele mentale care duc la apariția și menținerea simptomelor NOC. În primul rând, persoanele cu NOC interpretează într-un mod eronat și foarte negativ (chiar catastrofic) semnificația sau impactul pe care gândurile lor intruzive le au asupra propriei persoane sau asupra celorlalți. De exemplu, apariția unei imagini erotice sau violente care contrazice valorile morale ale persoanei este interpretată ca o reală amenințare personală, o meteahnă a propriului eu (“Vai, ce fel de om sunt! Ce-o să zică ceilalți?” “Sunt o mamă oribilă! Cum pot să mă gândesc la așa ceva?” “Sunt un pervers și oamenii o să descopere asta!”). De asemenea, persoanele cu NOC interpretează în mod exagerat gravitatea consecințelor unor evenimente benigne (“Dacă am uitat ceva în priză sigur o să facă scurt și-o să ia foc totul! O să-mi pierd casa!”). De aceea aceste persoane de multe ori nu pot tolera incertitudinea că ceva nedorit se poate întâmpla, chiar și atunci când șansele sunt foarte mici (“Vai, oare am verificat toate prizele? Nu suport să nu știu! Mai bine verific încă o dată! Trebuie să fiu sigur că nimic nu poate lua foc!”).

Mai mult, persoanele cu NOC își asumă adesea o responsabilitate exagerată pentru imaginile sau gândurile care le apar în minte. Unele persoane sunt convinse că odată ce le-a trecut prin minte ceva cumplit, dacă se întâmplă acel lucru atunci va fi din vina lor (“Vai, mi-am văzut soțul mort! Dacă pățește ceva e numai vina mea!” “Cum m-am putut gândi la așa ceva? Acum sigur o să se-ntâmple ceva cumplit!” “Dacă se întâmplă ceva grav, ceilalți o să-și dea seama că eu mi-am dorit asta!”). Sau se gândesc că simpla apariție a unui imagini negative în minte, este la fel de gravă ca și realizarea unei acțiuni reprobabile. De exemplu, imaginarea unui act de violență este interpretată ca și cum persoana a comis efectiv o crimă, sau că a produs multă suferință celorlalți și ar putea fi aspru pedepsită. De aceea, persoanele cu NOC se simt foarte responsabile de conținuturile care le apar în minte și încearcă să le țină mereu sub control.

3. Care sunt factorii de menținere?

În mod paradoxal, însăși modalitatea prin care persoanele cu NOC încearcă să își reducă anxietatea și să evite apariția unor evenimente negative grave este un factor major care le menține și le agravează simptomatologia pe termen lung. Numeroase studii au arătat că încercările repetate de a înăbuși (suprima) gândurile nedorite nu fac decât să le amâne, să le îndepărteze din minte pentru un timp – însă, pe termen lung, acele gânduri vor deveni mai puternice, adică vor apărea tot mai des în minte și vor produce mai mult disconfort. Datorită acestui lucru, încrederea individului în propriile puteri de a se controla, de a se opune gândurilor intruzive, se va deteriora tot mai mult, sporindu-i starea de anxietate. La fel, însăși realizarea compulsiilor contribuie la menținerea anxietății și a obsesiilor. Practic, compulsiile sunt adesea evadări din calea unui pericol inexistent sau foarte exagerat. Însă cât timp persoanele cu NOC continuă să le practice, în mintea lor se întărește ideea greșită că motivul pentru care pericolul nu s-a petrecut este realizarea compulsiilor. Dimpotrivă, singurul mod în care acest pericol poate fi demascat este dacă persoana cu NOC îl confruntă efectiv, renunțând la compulsii.

Cum se tratează Nevroza obsesiv-compulsivă?

Studile clinice și epidemiologice arată că NOC are o evoluție cronică, cu simptome ce pot persista pe o perioadă de câteva decenii dacă nu este tratată corespunzător. Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. De ce? Pentru că avem suficiente studii clinice care arată că acest tratament este eficient, cu rate de succes de peste 70% atunci când este implementat corespunzător (de exemplu: Studiul lui Isaac Marks din Jurnalul Canadian de Psihiatrie în 1997 trece în revistă un deceniu de studii clinice despre psihoterapia NOC, care poate fi superioară medicației; sau Studiul lui Martin Franklin Jurnalul asociației Americane de Medicină în 2011 care arată că adăugarea psihoterapiei la medicație sporește efectul terapiei NOC) și este recomandat de numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Asociației Americane de Psihiatrie sau Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie).

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai NOC (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea interpretărilor eronate ale obsesiilor și oprirea strategiilor ineficiente de control al obsesiilor, precum suprimarea gândurilor și practicarea compulsiilor.

Practic prin psihoterapia CBT, persoanele cu NOC învață că pericolele de care se tem sunt exagerate de modul în care își interpretează gândurile sau imaginile obsesive. Aceste persoane descoperă că pot confrunta obsesiile fără recurgă la compulsii sau la suprimarea lor, iar fâcând acest lucru anxietatea pe care le-o provoacă obsesiile se reduce în timp. Într-adevăr, un punct critic pentru persoanele cu NOC este învățarea prin proprie experiență că oricât ar fi de înspăimântătoare, obsesiile lor nu se adeverec sau nu sunt mai probabil să se întâmple doar pentru că anumite ritualuri sunt efectuate. Mai mult, persoanele cu NOC descoperă că pe măsură ce se confruntă tot mai mult cu obsesiile lor, se reduce însăși frecvența de apariție a obsesiilor. Asta deoarece anxietatea alimentează obsesiile. Neutralizând anxietatea prin confruntarea obsesiilor, obsesiile se reduc.

De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

• nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
• lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
• costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
• programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
• nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din Journal of Anxiety Disorders în 2018).

Prin urmare, psihoterapia online în NOC, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

Unde pot găsi un tratament online pentru Nevroza obsesiv-compulsivă?

PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

• înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
• dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
• schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
• corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
• dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
• dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
• reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAXonline:

În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:

• instrumente de screening și diagnostic psihologic;
• resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
• asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
• forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
• independență, control personal și flexibilitate în utilizare.

Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.

Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:

• Prezentare generală PAXonline
• Cine sunt specialiștii PAXonline?
• Ce resurse psihologice oferă PAXonline?
• Cum pot să mă înscriu în PAXonline?
• Pagina de Facebook PAXonline

• Ce este Fobia socială?
• Cum apare Fobia socială?
• Cum se tratează Fobia socială?
• Unde pot găsi un tratament online pentru Fobia socială?

Ce este Fobia socială?

Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu nesigură, neliniștită, tensionată sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale (forma specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma generalizată). Fobia socială este o formă a anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una dintre cele mai prevalente probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte.

În primul rând trebuie să înțelegem că este firesc pentru cei mai mulți oameni ca în anumite situații sociale să se simtă tensionați sau emoționați. De exemplu, poate fi vorba de un interviu, o cuvântare în fața unui public, o întâlnire cu o persoană dragă, o discuție cu o persoană aflată într-o poziție de autoritate (ex. șeful nostru) sau cunoașterea unor persoane noi. În astfel de situații, ni se poate întâmpla adesea să ne bată inima mai tare, să transpirăm, să ne înroșim, să ne tremure vocea sau mâinile. Dar aceste lucruri de regulă se reduc pe măsură ce trece timpul și ne acomodăm cu situația în care ne aflăm și nu ne împiedică să facem ceea ce ne-am propus. Nu de puține ori ni se întâmplă să ne uităm înapoi la o astfel de situație și să ne zicem: “Am fost puțin emoționat, dar a mers bine! Mi-a plăcut!” sau “M-am cam bâlbâit, dar m-am descurcat eu cumva. N-a fost așa de rău.”

În schimb, pentru persoanele cu fobie socială aceste situații sunt foarte dificil de suportat din următoarele motive:

• anxietatea lor escaladează necontrolat. Adesea persoanele cu fobie socială se simt copleșite de frică sau neliniște până la puncul în care simt că nu mai au aer, că tremură necontrolat, că nu mai pot vorbi, că amețesc, că nu mai au cuvinte sau că vor voma.
• atenția lor nu se poate desprinde de pe lucrurile care merg prost. A căscat cineva, se aude un râs în sală, m-am bâlbâit, îmi tremură vocea, m-am roșit ca un rac, am spus o prostie – persoanele cu fobie socială observă foarte repede lucrurile neplăcute legate de situația în care se află și, odată ce le găsesc, nu-și mai pot lua atenția de la ele. Practic, propriile senzații de stres sau reacțiile de nemulțumire sau lipsa de interes a unei persoane din auditoriu devin nota dominantă a întregii experiențe sociale.
• sunt îngrozite de ridicol, de posibilitatea că se vor face de râs sau că vor crea o impresie proastă celorlalți. Persoanele cu fobie socială sunt exagerat de preocupate de ce impresie lasă celorlalți și sunt mereu vigilente (“în priză”) ca nu cumva să se facă de râs spunând ceva greșit sau făcând chiar și lucruri minore, cum ar fi să se împiedice în mers sau să scape ceva pe jos.

Din aceste motive, persoanele cu fobie socială anticipează cu multă neliniște situațiile sociale (sunt convinse că nu se vor descurca bine și chiar se așteaptă ca ceva să meargă teribil de prost) și încearcă adesea să le evite, în numeroase feluri: nu răspunde la invitațiile celorlalți de a ieși în oraș, se scuză că nu se simte bine și că nu poate veni la o întâlnire, stă în colțul unei camere la o petrecere, se așează în spatele unei săli de curs, stă cu ochii în pământ când vorbește cu ceilalți, refuză să vorbească în public, roagă pe alte persoane să vorbească la telefon în locul lor, tot amână să vorbească cu șeful lor.

Neliniștea sau teama de situații sociale nu trebuie interpretată automat ca un diagnostic clinic. De fapt, în intervalul de vârstă 14-24 de ani cam 20% dintre bărbați și aproximativ 30% dintre femei prezintă diverse temeri, destul de puternice legate de situațiile sociale (vezi studiul din 1999 al Institutului de Psihiatrie Max Plankt, Germania). Diagnosticul de fobie socială este luat în vizor atunci când anxietatea trăită în situațiile sociale și evitarea confruntării cu aceste situații devin atât de intense/persistente încât produc deteriorare și suferintă individului. De exemplu, persoana este foarte nemulțumită de viața sa, simte că pierde foarte multe oportunități sociale sau profesionale, îi este dificil să-și desfășoare activitățile cotidiene, îi este dificil să funcționeze la locul de muncă sau se simte epuizat de stresul continuu al acestei anxietăți.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele fobiei sociale, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.

Cum apare Fobia socială?

Dacă înțelegem cauzele fobiei sociale, atunci înțelegem cum să o tratăm. În primul rând trebuie să luăm la cunoștință că nu există un singur factor care să explice tot tabloul clinic. De fapt, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factori care îi predispun pe unii indivizi să dezvolte fobie socială de-a lungul vieții), factori cauzali specifici (factori care în prezent explică apariția simptomelor clinice) și factori de menținere/cronicizare (factori care nu determină în mod direct simptomele fobiei sociale, dar le conservă/le agravează pe termen lung).

1. Care sunt factorii generali?

Vom vorbi în următoarea secțiune despre:
mecanisme genetice | neuroticism | inhibiție comportamentală | experiențe critice

Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte fobie socială. Este foarte probabil ca acest lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Mai multe studii familiale au raportat că există un risc de 2-3 ori mai mare ca persoanele cu rude diagnosticate cu fobie socială să dezvolte și ele această tulburare (într-un studiu din Jurnalul American de Psihiatrie din 1998 acest risc a fost apreciat ca fiind de 10 ori mai mare când e vorba de forma generalizată). În plus, studiile realizate pe gemeni indică rate de heritabilitate de 30-50% (adică putem atribui unor factori genetici cam 30-50% din diferențele de anxietate socială dintre oameni). Încă este prea devreme ca să vorbim de gene și mecanisme specifice, dar câteva studii au arătat că există o anumită relație între simptomele de fobie socială și variații ale unor gene precum SCL6A4, TPH2 și CNTNAP2.

Un alt factor general de vulnerabilitate este neuroticismul – o trăsătură de personalitate evaluată adesea de inventarele psihologice de personalitate. Neuroticismul se referă la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres. Din nou studiile genetice au arătat că 30-50% din neuroticism poate fi explicat de factori genetici, dar încă nu-i cunoașem cu exactitate.

Inhibiția comportamentală este și ea un factor de risc. De multe ori se întâmplă să vorbim despre anumiți copii că sunt foarte timizi, inhibați sau tăcuți și să spunem că așa este firea lor. Într-adevăr studiile lui Jerome Kagan de la Universitatea Harvard au confirmat că există o trăsătură de temperament (adică o caracteristică înnăscută care poate fi observată foarte timpuriu) care diferențiază persoanele în funcție de reacțiile lor emoționale și comportamentale la întâlnirea unor situații noi. Copii care au o trăsătură accentuată de inhibiție comportamentală reacționează adesea cu reticență, cu neliniște, rușine, timiditate sau retragere în situațiile nefamiliare sau când întâlnesc persoane necunoscute. Există dovezi suficiente care indică o incidență mai mare a simptomelor de anxietate socială la persoanele cu nivel ridicat de inhibiție comportamentală. De exemplu, într-un studiu longitudinal publicat în 1999, 61% din copiii de 2 ani cu inhibiție comportamentală sporită au dezvoltat fobie socială la vârsta adolescenței.

De asemenea, se pare că anumite evenimente critice din copilărie îi pot predispune pe oameni să dezvolte fobie socială. De exemplu, unele studii au arătat că 40-50% din persoanele cu fobie socială își pot aduce aminte de unul sau mai multe evenimente sociale traumatice – de exemplu să fii umilit în public, să fii tachinat sau agresat de colegi, să fii abandonat de persoane importante. Alte studii au găsit o legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în familie, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate sau depresie în general.

2. Care sunt factorii specifici?

Numeroase studii de specialitate realizate de Richard Heimberg (Temple University), Ronald Rapee (Macquarie University, Sydney), Adrian Wells (University of Manchester) și David Clark (King’s College London) au scos la iveală o serie de factori specifici care provoacă anxietate în situațiile sociale. Aceștia se referă la modul de funcționare al minții din timpului evenimentelor sociale.

În primul rând, persoanele cu fobie socială își focalizează excesiv atenția asupra aspectelor negative ale situațiilor cu care se confruntă. Aceste persoane se concentrează foarte mult asupra senzațiilor neplăcute din corpul lor (bătăile inimii, căldura din jurul gâtului, tremurul mâinilor), asupra greșelilor pe care le fac (un bâlbâit, o pauză prea lungă, o greșeală gramaticală), asupra reacțiilor nefavorabile ale celorlalți (un căscat, un șușotit, o încruntare) – iar atenția lor, jucând rolul unei lupe, sporește aceste lucruri până la puncul în care toate celelalte aspecte ale situației sociale (cele neutre și pozitive) sunt complet ignorate. Chiar de multe ori, la finalul unui eveniment social, aceste persoane își spun: “Nimic n-a mers cum trebuie!” “Vai, ce rău m-am simțit.” “Toți au râs de mine!” “M-am bâlbâit încontinuu.”

În al doilea rând, persoanele cu fobie socială înterpretează într-un mod negativ și exagerat (chiar catastrofic) consecințele aspectelor negative pe care le-au observat. “Dacă mă bâlbâi o să par ridicol!” “Dacă transpir toată lumea o să vadă asta si-o să râdă de mine!” “Dacă iar îmi tremură mâinile o să clachez!” “Dacă fac pauze prea mari, ceilalți vor crede că nu știu despre ce vorbesc!” “Dacă a căscat cineva înseamnă că îi plictisesc pe toți”. De multe ori aceste tipuri de gânduri nici nu sunt conștientizate de persoanele cu anxietate socială. Pur și simplu, au fost repetate de atâtea ori încât s-au transformat într-un automatism (un fel de program care se derulează automat de fiecare dată când persoana se află într-o situație socială). Prin prisma acestor gânduri, persoanele cu anxietate socială se simt mereu amenințate sau vulnerabile în contexte sociale.

3. Care sunt factorii de menținere?

Un prim factor, este obișnuința persoanelor cu fobie socială de a anticipa cu groază situațiile sociale. Adesea își petrec ore întregi învârtind în minte scenarii cumplite despre cum ar putea lucrurile să meargă prost într-o întâlnire cu cineva, într-o ședință de lucru, într-o discuție cu un șef. “Vai dacă o să râdă de mine?” “Sigur iar o să tremur toată, ca o frunză!” “Vai cât o să mă roșesc!” “Dacă n-o să știu să zic nimic interesant?” Aceste așteptări negative le mențin într-o stare permanentă de tensiune și măcinare. Anxietatea lor se clădește, iar încrederea lor în propria persoană se erodează tot mai mult.

Rezultatul acestui stres este adesea decizia de a evita situația socială. “Mai bine îi spun să ne vedem altădată.” “Mai bine rog un coleg să vorbească în locul meu.” “Mai bine le spun că sunt bolnavă.” Într-adevăr, persoanele cu fobie socială ajung să evite în timp numeroase situații sociale. Iar acest lucru le oferă o portiță de scăpare: pe termen scurt, anxietatea lor se reduce și pot răsufla ușurate că au evitat un posibil eșec. Dar evitarea are costuri mari pe termen lung. Pe de o parte, tot evitând să se confrunte cu aceste situații, persoanele nu învață cum să le facă față pe viitor. Prin urmare, aceeași anxietate le va domina mintea. Pe de altă parte, istoria evitărilor ce se tot acumulează, le stă mereu ca o dovadă a faptului că problema lor nu poate fi rezolvată. “Aceasta este firea mea! Nu am ce să fac.” “Eu nu sunt ca ceilalți!” “Ceva sigur este în neregulă cu mine!”

Dar nu toate situațiile pot fi evitate. De multe ori condițiile de la școală sau de la lucru necesită interacțiuni sociale sau activități publice. Persoana cu fobie socială trebuie să le confrunte. Și de multe ori se descurcă în regulă sau cu minore neajunsuri. Însă în mintea lor, chiar și erorile mici aruncă o umbră mare asupra întregii experiențe sociale. Acesta este un alt lucru care alimentează fobia socială pe termen lung: disecarea repetată a situațiilor sociale trecute. Deși situația socială s-a încheiat, în mintea acestor persoane criticile continuă să aibă ecou: “Vai cât m-am făcut de râs!” “Ce ridicol am fost!” “Am fost atât de plictisitor!” “Mă cred o ciudată!” Astfel de gânduri se tot învârt în mintea persoanei cu fobie socială și îi tot întăresc convingerea că nu poate avea încredere în propria persoană. Iată deci cum anxietatea se perpetuează.

Cum se tratează Fobia socială?

Fobia socială nu este o problemă tranzitorie. Datele din studii clinice și comunitare au arătat că fobia socială are o evoluție cronică, cu simptome ce pot persista pe o perioadă de peste 20 de ani dacă nu este tratată corespunzător. Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. De ce? Pentru că avem suficiente studii clinice care arată că acest tratament este eficient (de exemplu: Studiul lui David Clark din JCCP în 2003 care arată că efectul psihoterapiei poate fi superior medicației, chiar și după 12 luni; sau Studiul lui Richard Heimberg din Journal of Anxiety Disorders în 2000 care arată că după 12 săptămâni, psihoterapia și medicația au rate egale de succes în reducerea simptomatologiei) și este recomandat de numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie sau vezi pagina Institutului Național pentru Sănătate Mentală din SUA sau recomandările publicate de Dr. Franklin Schneier de la Institutul de Psihiatrie din New York în NEJN 2006).

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai fobiei sociale (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea atenției focazate excesiv asupra aspectelor negative, corectarea interpretărilor catastrofice, oprirea comportamentelor de evitare și așa mai departe.

Practic prin psihoterapia CBT, persoanele cu fobie socială învață că anxietatea din timpul situațiilor sociale poate fi adusă sub controlul minții lor. Persoanele învață cum să se confrunte cu aceste situații fără să își piardă controlul; învață că senzațiile fiziologice neplăcute par exagerate doar în mintea lor, dar sunt puțin observate de ceilalți; învață cum să privească într-o altă lumină reacțiile celorlalți și să găsească aspectele pozitive ale experiențelor lor sociale; și chiar cum să se descurce efectiv în interacțiunile sociale, prin exerciții și jocuri de rol. De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

• nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
• lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
• costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
• programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
• nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).

Prin urmare, psihoterapia online în fobia socială, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

Revino la Cuprins

Unde pot găsi un tratament online pentru fobie socială?

PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

• înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
• dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
• schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
• corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
• dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
• dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
• reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAX:

În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:

• instrumente de screening și diagnostic psihologic;
• resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
• asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
• forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
• independență, control personal și flexibilitate în utilizare.

Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.

Revino la Cuprins

Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:

• Prezentare generală PAXonline
• Cine sunt specialiștii PAXonline?
• Ce spun clienții despre PAXonline?
• Ce resurse psihologice oferă PAXonline?
• Cum pot să mă înscriu în PAXonline?
• Pagina de Facebook PAXonline

• Ce este Panica?
• Cum apare Panica?
• Cum se tratează Panica?
• Unde pot găsi un tratament online pentru Panică?

Ce este Panica?

Tulburarea de panică este una din formele anxietății clinice, care apare cam la 2-5% din oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, “ca din senin”.

Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de regulă ating intensitatea maximă în primele 10 minute. Atacurile de panică pot apărea din când în când sau, dimpotrivă, foarte frecvent și de multe ori nu pot fi prezise (adică elementul declanşator îi este necunoscut persoanei în cauză).

De exemplu, se poate întâmpla ca persoana să urce pe scări câteva etaje și dintr-o dată să se simtă copleșită de o senzație de rău, să amețească și să i se pară că inima îi va ceda. Sau aceleași senzații pot apărea la volanul unei mașini, fără ca persoana să fi depus în prealabil un efort fizic.

Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar întotdeauna sunt foarte neplăcute, iar persoana este convinsă că sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în pericol de acestea:

• palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii
• transpiraţii
• valuri de căldură sau de frig
• amorţeală, furnicături în corp
• tremurături sau frisoane
• senzaţie de sufocare sau de nod în gât
• respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
• presiune, disconfort sau durere în piept
• greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
• senzaţie de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
• senzaţie de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat, neobişnuit
• teama de a muri
• teama de a pierde controlul sau de a înnebuni

>> Atenție! Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală (de exemplu: hipertiroidism, hipoglicemie, tulburări cardiovasculare precum prolaps de valvă mitrală, astm, edem pulmonar). Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică. De regulă, persoanele cu atac de panică își fac numeroase controale medicale înainte să consulte serviciile unui specialist în psihologie/psihiatrie. Acest lucru este firesc și este foarte recomandat ca înainte de stabilirea unui diagnostic de tulburare de anxietate și începerea oricărui tratament să se facă un consult medical de specialitate care să excludă orice condiție medicală care poate avea simptome similare.

Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. De fapt, multor persoane li se întâmplă ca de-a lungul vieții să treacă printr-un atac de panică (sau chiar prin mai multe) și nu dezvoltă o tulburare clinică. Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o persoană trece în mod recurent prin atacuri de panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la acestea. De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de implicațiile pe care atacurile de panică le vor avea asupra vieții sale. “Dacă într-o zi chiar o să mor? Dacă voi înnebuni? Dacă n-o să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?”

Din cauza preocupării intense de a nu trece prin noi atacuri de panică persoana își modifică considerabil comportamentul, evitând numeroase situații care i-ar putea declanșa astfel de atacuri. De exemplu, o persoană care a avut atacuri de panică la volan, refuză să mai conducă. Sau o persoană care a avut atacuri de panică când a rămas singură acasă sau pe stradă, încearcă să fie mereu însoțită de o persoană de încredere. Un alt exemplu frecvent, o persoană care a avut atacuri de panică după un efort fizic, evită un număr mare de activități care implică un astfel de efort – evită sportul, mersul pe jos, urcatul scărilor, sexul.

Pe scurt, un diagnostic clinic este luat în vizor atunci când persoana are mari dificultăți de a-și desfășura activitățile cotidiene, când viața socială sau activitatea profesională este puternic deteriorată sau când calitatea vieții per total scade considerabil.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele tulburării de panică, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAXONLINE: Diagnostic și evaluare psihologică online.

Cum apare panica?

Dacă înțelegem cauzele panicii, atunci înțelegem cum să o tratăm. În primul rând trebuie să luăm la cunoștință că nu există un singur factor care să explice tot tabloul clinic. De fapt, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factori care îi predispun pe unii indivizi să dezvolte panică de-a lungul vieții), factori cauzali specifici (factori care în prezent explică apariția atacurilor de panică) și factori de menținere/cronicizare (factori care nu determină în mod direct apariția atacurilor de panică, dar conservă/agravează pe termen lung simptomatologia).

1. Care sunt factorii generali?

De ce panica apare doar la 2-5% din oameni? De ce panica este mai frecventă în familiile cu istoric de tulburare de anxietate? De ce panica este mai 2-3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați?

Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte panică. Este foarte probabil ca acest lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Știm din studiile familiale că persoanele care au rude de gradul I cu diagnostic de Panică au un risc de 3-5 ori mai mare de a dezvolta și ele panică de-a lungul vieții; iar studiile realizate pe gemeni au arătat că factorii genetici pot explica 48% din variația acestei tulburări. Este încă dificil să vorbim de gene specifice care să contribuie la dezvoltarea panicii. Numeroase studii au arătat că există o oarecare asociere între panică și gene de pe cromosomii 1p, 4q, 7p, 9q, 11p, 15q si 20p, precum: CCKBR, MAOA, COMT, HTR1A, ADORA2A, SLC6A4 și altele. Dar suntem încă departe de a înțelege exact mecanismele genetice care contribuie la vulnerabilitatea pentru panică.

Un alt factor general de vulnerabilitate este neuroticismul – o trăsătură de personalitate evaluată adesea de inventarele psihologice de personalitate. Neuroticismul se referă la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres. Din nou studiile genetice au arătat că 30-50% din neuroticism poate fi explicat de factori genetici, dar încă nu-i cunoașem cu exactitate.

De asemenea, se pare că persoanele cu un istoric medical de tulburări respiratorii sau care au rude de gradul I cu astfel de tulburări au un risc mai mare de a dezvolta panică. În general persoanele care au suferit de o condiție medicală care le-a pus viața în pericol sau care le-a provocat la un moment dat o teamă foarte intensă devin pe viitor mult mai sensibile la anumite simptome fiziologice (de exemplu: dificultăți de respirație). Avem de asemenea studii care arată că experiențele timpurii de violență în familie, abuz fizic sau sexual îi pot predispune pe indivizi să dezvolte atacuri de panică.

2. Care sunt factorii cauzali specifici?

Principalul factor cauzal al atacurilor de panică este interpretarea catastrofică a senzațiilor somatice. Persoanele cu atacuri de panică sunt convinse că senzațiile pe care le trăiesc sunt extrem de periculoase și le iau ca dovadă a unui diagnostic fatal, dar care este ascuns expertizelor medicale (chiar dacă nu poate fi detectat, acesta există cu certitudine). Practic, în mintea persoanelor cu atacuri de panică s-a dezvoltat un automatism (ca un program de calculator care rulează în mod automat) care presupune detectarea imediată a senzațiilor somatice atipice (de exemplu: o stare de oboseală, furnicături în degete, o jenă la nivelul pieptului) și interpretarea lor într-un mod exagerat (“Ceva nu-i bine cu inima mea!” “Doamne, mi se face rău!” “O să leșin! O să leșin!”).

Prin lentila acestor interpretări: senzațiile inconfortabile, dar firești (pe care alte persoane le-ar ignora sau nu le-ar da prea mare importanță) apar ca o amenințare teribilă. Este firesc ca în fața unei amenințări teribile să reacționăm ca un sistem de alarmă și să ne apărăm viața cu orice preț. Dar atunci când amenințarea este ireală, aceste reacții sunt disfuncționale – ne epuizăm toate resursele pentru un pericol inexistent. Iată de ce atacurile de panică se mai numesc “alarme false” – pregătiri exagerate ale organismului și minții pentru o amenințare care nu există.

3. Care sunt factorii de menținere/cronicizare?

Atacurile de panică sunt experiențe foarte dificile. De aceea persoanele cu atacuri de panică devin foarte preocupate de evitarea lor. Dar cum poți să eviți un atac de panică? Unul din lucrurile la care recurg adesea aceste persoane este de a evita locurile sau situațiile în care au avut atacuri de panică în trecut. De exemplu, evitarea locurilor aglomerate, evitarea șofatului, evitarea situațiilor în care rămâi singur, evitarea efortului fizic, evitarea sexului, evitarea stresului. Practic, persoanele cu panică încep să își decupeze viața astfel încât să nu se mai confrunte cu situațiile care le pot provoca noi atacuri.

Paradoxul acestei strategii este că deși evitarea poate să amâne apariția atacurilor de panică pentru un timp, pe termen lung evitarea cronicizează panica. În timp, individul se convinge tot mai puternic că el este cu adevărat vulnerabil în fața atacurilor de panică și devine tot mai preocupat ca nu cumva să se confrunte cu una din situațiile pe care trebuie să le evite. Acest lucru îl menține într-o stare permanentă de îngrijorare și anxietate. Mai mult, atunci când atacurile de panică apar în ciuda acestor măsuri de siguranță, individul este mai predispus să se simtă învins sau lipsit de speranță.

Pe scurt, evitarea conservă frica. Să ne imaginăm că suntem copii și ne spune cineva că sub patul nostru se află o caracatiță teribilă, pe care dacă o privim în ochi o să ne înhațe și o să ne mănânce. Este firesc să ne fie frică! Și este firesc să ne ferim să ne uităm sub pat – suntem copii și nu știm ce se află acolo. Așa că seară de seară ne suim în pat și ne ferim să ne uităm sub el de teamă să nu vedem ceva cumplit. Poate la un moment dat ne vom gândi că oamenii spun de fapt tot felul de povești, și multe nu sunt reale. Nu au cum să fie reale! Prin urmare, și caracatița aceasta ar putea fi o invenție. Da, dar dacă nu e? Nu e mai mare riscul dacă nu cred în ea? Mai bine să nu ne uităm sub pat! La un moment dat frica aceasta poate începe să ne enerveze. La naiba, nu poate fi o caracatiță acolo! Nu se aude nimic de sub pat, nu se vede nimic ieșind de sub el – nu are cum să fie o caracatiță. Dar dacă este? Nu poate fi! Dar nu am de unde să știu sigur. Nu se poate uita altcineva sub patul meu? Ce spui? Nu este nimic sub patul meu? Dar daca nu te-ai uitat bine? Poate nu te pricepi! Mai bine sa nu mă uit sub pat.

Iată jocul de du-te – vino al minții noastre. Evitarea ne menține pe loc, în aceeași stare de neliniște și incertitudine. Frica nu poate fi învinsă decât confruntându-ne cu ea.

Cum se tratează panica?

Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. De ce? Pentru că avem suficiente studii clinice care arată că acest tratament este eficient (de exemplu: Studiul lui David Barlow din JAMA în 2000 care arată că efectul psihoterapiei este egal cu cel al medicației când sunt aplicate independent; sau Studiul lui Michelle Craske din Psychological Medicine în 2005 care arată că adăugarea psihoterapiei la medicație sporește impactul tratamentului) și este recomandat de numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Asociației Americane de Psihiatrie sau Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie).

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificare modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai tulburării de panică (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea interpretărilor catastrofice și oprirea comportamentelor de evitare.

Practic, prin psihoterapia CBT persoanele cu atacuri de panică învață că simptomele lor inconfortabile nu sunt deloc periculoase și că se află mereu sub controlul minții lor. Mai mult, ei învață că pot tolera teama de atacuri de panică și că pot să se confrunte cu acele situații pe care obișnuiau să le evite. De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

• nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
• lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
• costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
• programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
• nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?

Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din Journal of Anxiety Disorders în 2018).

Prin urmare, psihoterapia online în tulburarea de panică, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

Unde pot găsi un tratament online pentru panică?

PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):

• înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
• dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
• schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
• corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
• dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
• dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
• reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.

Iată o scurtă prezentare video a platformei PAX:

În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:

• instrumente de screening și diagnostic psihologic;
• resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
• asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
• forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
• independență, control personal și flexibilitate în utilizare.

Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.

Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:

• Prezentare generală PAXonline
• Cine sunt specialiștii PAXonline?
• Ce resurse psihologice oferă PAXonline?
• Cum pot să mă înscriu în PAXonline?
• Pagina de Facebook PAXonline