Ce este Anxietatea generalizată?
Anxietatea generalizată se referă la îngrijorări excesive şi incontrolabile privind evenimente de viată cotidiene, chiar dacă nu există sau există doar puţine motive pentru îngrijorare. Aceasta apare la 5-9% din populaţie, iar incidenţa este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Anxietatea generalizată debutează de regulă în adolescenţă sau la începutul vârstei adulte.
Desigur, toată lumea îşi face griji la un moment dat în privinţa sănătăţii, banilor şi problemelor de familie sau altor lucruri. Aceaste îngrijorări, deşi ne produc o stare neplăcută de anxietate, ne pot ajuta să căutăm şi să găsim soluţii pentru problemele pe care le întâmpinăm. Persoanele cu anxietate generalizată sunt însă extrem de îngrijorate vizavi de mai multe aspecte ale vieţii, adesea resimţind anxietate crescută faţă de pericole nerealiste, evenimente care au o probabilitate foarte mică de apariţie sau care nu pot fi niciodată controlate de acţiunile unui om (ex. catastrofe naturale, criza financiară etc.). Aceste persoane întâmpină dificultăţi mari în îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă şi acasă sau le este greu să se bucure de viață și de relațiile cu ceilalți, deoarece:
- nu îşi pot controla grijile constante. Majoritatea persoanelor își pot “pune grijile deoparte” atunci când au nevoie să-și focalizeze atenția și resursele pe o sarcină prioritară. În schimb, persoanele cu anxietate generalizată, o dată ce au început să se îngrijoreze de un lucru, au mari dificultăți de a-și refocaliza atenția asupra altor sarcini. Din cauza acestor dificultăți, adesea performanţa lor la locul de muncă este deteriorată.
- sunt permanent agitaţi şi nerăbdători, deoarece sunt copleşiţi de griji. Având în vedere că se îngrijorează în legătură cu evenimente din viitor, acestea implică mereu un nivel de incertitudine. Incertitudinea viitorului nu poate fi niciodată eliminată, ci doar tolerată. Persoanele cu anxietate generalizată nu pot însă tolera lipsa de certitudine în ceea ce privește evenimentele negative pe care şi le imaginează. De aceea se află mereu într-o stare de aprehensiune și se consumă încercând să găsească răspuns la şiruri lungi de întrebări de tipul: “Dar dacă se întâmplă …asta?” “Și dacă se întâmplă și … asta?”
- sunt obosiţi tot timpul, au o stare de slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe care le reclamă ingrijorările constante;
- nu se pot relaxa, au dificultăţi la adormire sau la trezire, fiindcă percepând constant că o situatie periculoasă este iminentă, sunt mereu în suspans, stare care nu le permite să se relaxeze;
- întâmpină probleme de concentrare, din cauza oboselii, dificultăţilor de somn şi îngrijorărilor permanente;
- au simptome somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome gastrointestinale etc.;
- sunt iritabili, fiind într-o stare de tensiune prelungită;
- consideră că totul va merge rău, ceea ce îi determină să fie hipervigilenţi, adesea nemaiputând să se bucure de viaţă, fiind mereu atenţi la potenţialele pericole.
Persoanele cu anxietate generalizată se regăsesc adesea într-o spirală vicioasă, deoarece iniţial îşi fac griji în legătură cu o problemă specifică (ex. o sarcină la serviciu: “Dacă nu termin până mâine ce am de făcut?”), apoi escaladează această problemă la una ipotetică/mai puţin probabilă (ex. „Ce mă fac dacă nu termin sarcina şi sunt concediat? … şi nu o să am bani să plătesc facturile? …” etc.), iar acest proces continuă până ajung să se îngrijoreze în legătură cu probleme tot mai puţin probabile. Starea lor de anxietate escaladeză progresiv, atât datorită scenariilor negative imaginate, cât și datorită percepției că nu își pot controla lanțurile de îngrijorări. Anxietatea și îngrijorările sunt obositoare, le cauzează probleme de somn, stări de iritabilitate, agitație, probleme de concentrare, dureri somatice. Mai departe, aceste simptome îi împiedică cu atât mai mult să îşi îndeplinească sarcinile cotidiene, ceea ce le oferă mai multe motive de îngrijorare.
De exemplu, o persoană care se bucura de plimbări lungi prin parc sau făcea sport în mod regulat renunță la aceste activități din cauza îngrijorărilor persistente că s-ar putea să fie jefuit sau că s-ar putea răni sau îmbolnavi. Astfel ea renunţă la o activitate care îi făcea plăcere şi care contribuia semnificativ la calitatea vieţii sale. Sau, un alt exemplu, o mamă le interzice copiilor să iasă în parc la joacă deoarece se îngrijorează că ar putea să fie răpiţi sau loviți de o bicicletă sau s-ar putea lovi cu mingea. Din cazuza acestor restricții relaţia mamei cu copiii este tensionată și devine o sursă de insatisfacție față de propria viață.
Anxietatea cronică poate fi epuizantă pe termen lung și restrânge foarte mult gradele de libertate pentru decizii și activități. Mai mult, convingerea susținută că lumea este plină de pericole, iar propriile capacități sunt insuficiente pentru a le face față, poate lăsa persoana lipsită de speranță în ceea ce privește viitorul. Din aceste motive, depresia este o problemă frecvent întâlnită la persoanele cu anxietate generalizată – după unele studii, comorbiditatea celor două tulburări ajunge până la 60%.
Anxietatea generalizată este o tulburare cronică, însă oscilează în intensitate pe parcursul vieţii – de obicei simptomele se înrăutăţesc în perioadele de stres (ex. schimbarea condițiilor de muncă, evenimente majore în familie, apropierea unor termene importante). Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată poate fi stabilit atunci când distresul cauzat de îngrijorările constante afectează puternic desfăşurarea activităţilor zilnice, viaţa socială, profesională şi alte domenii importante de funcţionare şi, de asemenea, când calitatea vieţii este deteriorată semnificativ.
Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele anxietății generalizate, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Clinica PAX: Diagnostic și evaluare psihologică online.
Cum apare Anxietatea generalizată?
Dacă înțelegem cauzele anxietății generalizate, atunci înțelegem cum putem să o tratăm. Întâi trebuie să fim conștienți de faptul că nu există un singur factor care să explice întreg tabloul clinic al TAG. Așadar, putem vorbi de factori generali de vulnerabilitate (adică factorii care predispun unele persoane să dezvolte anxietate generalizată de-a lungul vieții), factori specifici (care în prezent explică prezenţa sau severitatea simptomelor de anxietate) și factori de menținere/cronicizare (care nu determină în mod direct anxietatea generalizată, dar pe termen lung mențin sau agravează simptomatologia).
1. Care sunt factorii generali?
Cercetările arată că istoricul familial joacă un rol foarte important în dezvoltarea anxietății generalizate. Astfel, persoanele ai căror părinți sau rude au această tulburare, au o probabilitate de 5 ori mai mare de o dezvolta, deși mecanismele genetice care cresc vulnerabilitatea pentru dezvoltarea tulburării de anxietate generalizată nu s-au identificat cu exactitate.
Un alt factor de vulnerabilitate este neuroticismul care este o trăsătură de personalitate manifestată prin a tendința unor persoane de a se îngrijora frecvent, de a reacționa cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe simptome somatice (corporale) în perioade de stres. Studiile genetice efectuate pe adulți tineri și de vârstă mijlocie au arătat că există o relatie pozitivă foarte puternică între neuroticism și tulburarea de anxietate generalizată.
Este cunoscut faptul că anumiți factori de mediu pot predispune persoanele spre tulburări de anxietate – de exemplu: evenimentele negative din copilărie, precum neglijarea sau abuzul din partea părinților, depresia mamei sau divorțul, pot crește riscul de apariție a tulburării de anxietate generalizată la vârsta adultă, dar și a altor tulburări de anxietate sau depresie. De asemenea, expunerea prelungită la evenimentele stresante de viață s-au dovedit a avea un impact puternic asupra dezvoltării acestor tulburări. (pentru mai multe detalii despre impacul evenimentelor de mediu asupra simptomelor de anxietate și depresie de-a lungul vieții, accesează gratuit articolul lui Kendler din 2011 publicat în Psychological Science)
2. Care sunt factorii specifici?
Un factor specific important în tulburarea de anxietate generalizată îl reprezintă îngrijorările frecvente pe care persoana le are față de diverse probleme actuale din rutina zilnică. Aceste îngrijorări apar tot mai des și devin tot mai intense. Persoana simte că nu iși poate controla gândurile ceea ce duce la niveluri înalte de distres şi probleme de adaptare la cerințele vieții de zi cu zi.
Un alt factor care predispune persoana la dezvoltarea acestei tulburări este îndreptarea atenției mai ales pe evenimente negative de viață și frica de anumite senzații și simptome bazate pe interpretarea persoanei că acestea au consecințe fizice, sociale sau psihologice catastrofice. Totodată faptul că persoana se gândeşte în mod repetat la posibilele pericole şi la implicaţiile pe care acestea le pot avea, proces care se numeşte ruminaţie, contribuie la apariţia anxietăţii generalizate.
Pacienţii care suferă de o tulburare de anxietate generalizată prezintă un nivel ridicat de intoleranţă la incertitudine. Aceştia consideră că este inacceptabilă posibilitatea, oricât de mică ar fi ea, ca un eveniment negativ oarecare să se producă. Astfel ei se îngrijorează şi în legătură cu evenimente care au o probabilitate foarte mică de a se întâmpla, deoarece evenimentul rămâne totuşi posibil. Cum fiecare demers în vederea rezolvării unei situaţii implică un procent de incertitudine, se pare că persoanele cu tulburare de anxietate generalizată se concentrează asupra aspectelor nesigure şi îşi evaluează problemele ca fiind ameninţătoare, iar posibilele consecinţe ca fiind catastrofale ceea ce îi determină să se îngrijoreze mai mult.
3. Care sunt factorii de menținere?
Un factor important care duce la cronicizarea anxietății generalizate îl reprezintă atitudinile ambivalente, exagerate pe care aceste persoane le au față de propriile îngrijorări. De exemplu, pe de o parte, persoanele cu anxietate generalizată consideră că îngrijorările sunt deosebit de dăunătoare, că le copleșesc, sunt incontrolabile, le epuizează și că, în final, le vor deteriora mintea sau le vor distruge viața – de exemplu își spun: “O să-mi pierd mințile de la atâtea îngrijorări!”, “Mi-am pierdut controlul!”. Dar, pe de altă parte, consideră că îngrijorările joacă un rol critic în numeroase situații de viață și se tem sau se simt vinovate să renunțe la ele – de exemplu își spun: “Ce fel de mamă aș fi dacă nu m-aș îngrijora tot timpul pentru copii mei?”, “Sunt sigur că dacă nu mă mai îngrijorez de ceva, exact atunci se va întâmpla ceva grav!” sau “Dacă continui să mă îngrijorez voi fi mai bine pregătit dacă se întâmplă ceva!”
În plus, adesea persoanele cu tulburare de anxietate generalizată recurg la o serie de comportamente de evitare, deoarece acestea diminuează proasta dispoziţie cauzată de îngrijorări. În pofida eficienţei lor resimţite pe termen scurt, strategiile de evitare amplifică frecvenţa gândurilor incomode şi agravează discomfortul asociat. Un comportament de evitare utilizat frecvent de persoanele cu anxietate generalizată îl reprezintă încercarea de a suprima conţinutul gândirii conştiente cu ajutorul eforturilor cognitive, mentale („Trebuie să încerc să nu mă gândesc la nimic!”). Acest comportament însă nu îmbunătăţeşte starea pacientului, deoarece întreruperea deliberată a unui gând generează un efect invers: cu cât incearcă să nu se mai gândească, cu atât mai mult îi revine în minte acel gând. De asemenea, ca să prevină posibilele consecinţe negative pe care ei le evaluează ca fiind catastrofale, chiar dacă acestea au o probabilitate mică de apariţie, ei evită activităţile în care aceste consecinţe ar putea apărea. Cum am menţionat în exemplul de mai sus, persoana care evită să mai facă sport deoarece există posibilitatea de a se accidenta, chiar dacă acel eveniment e puţin probabil şi chiar dacă ar avea loc, nu ar fi atât de catastrofal precum anticipează ea.
Comportamentele de asigurare şi verificare excesivă reprezintă un alt factor de menţinere al anxietăţii generalizate. Acestea constă într-o serie de comportamente efectuate cu scopul de a controla îngrijorările şi de a linişti persoana cu anxietate că evenimentul periculos nu a avut loc. De exemplu, o mamă îngrijorată în legătură cu siguranţa copiilor îi sună de mai multe ori pe zi ca să se asigure că nu li s-a întâmplat nimic rău. Liniştea care urmează aceste comportamente de asigurare durează însă puţin, deoarece persoana îngrijorată va tinde să verifice încontinuu dacă pericolul imaginat de ea nu s-a întâmplat de la ultima dată de când a verificat, iar astfel ea se menţine într-o stare de anxietate continuă.
Cum se tratează Anxietatea generalizată?
Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.
În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală deorece există numeroase studii în literatura de specialitate care demonstrează eficiența acestui tip de psihoterapie în ceea ce privește tulburarea de anxietate generalizată. De exemplu, un studiu publicat în revista Behavior Therapy în 2010 arată că terapia cognitiv-comportamentală reduce semnificativ simptomele tulburării de anxietate generalizată, iar beneficiile terapiei se mențin și la 24 de luni după încheierea tratamentului. Un alt studiu, publicat în Psychological Bulletin în 2005 de Kristin Mitte, arată că psihoterapia cognitiv-comportamentale este cel puțin la fel de eficientă ca și tratamentul medicamentos, reducând nu doar simptomele de anxietate, cât și cele de depresie îmbunătățind considerabil viața pacienților. Mai mult, rata de abandon al psihoterapiei este mai mică decât, ceea ce indică faptul că pacienții urmează mai ușor această formă de tratament. De asemenea, psihoterapia cognitiv-comportamentală este recomandată de numeroase autorități din domeniul domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie sau vezi pagina Institutului Național pentru Sănătate Mentală din SUA.
1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?
Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Să ne uităm la factorii specifici și la factorii de menținere ai anxietății generalizate (cei pe care i-am discutat în secțiunea anterioară). Aceștia sunt ținta psihoterapiei CBT: corectarea atenției focalizate excesiv asupra aspectelor negative, modificarea frecvenței și intensității îngrijorărilor, oprirea comportamentelor de evitare.
Practic, prin psihoterapia CBT, persoana învață să își identifice gândurile care contribuie la anxietatea sa, învață să își gestioneze anxietatea și îngrijorările într-un mod productiv, să accepte existența incertitudinii în viața sa, să controleze anumite comportamente în loc să le evite, să analizeze anumite convingeri pe care le are despre îngrijorările sale, precum ”nu pot controla îngrijorarea” sau ”dacă mă îngrijorez atunci evenimentele negative nu vom mai apărea”. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație sau de relaxare musculară.
2. Se poate face psihoterapie online?
În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:
- nevoia de a avea acces rapid și permanent la informații relevante;
- lipsa de specialiști în localitatea/zona de domiciliu;
- costuri prea ridicate ale serviciilor tradiționale;
- programul zilnic de lucru împiedică accesul la serviciile tradiționale;
- nevoia de confidențialitate în consultarea acestor servicii;
De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Dar funcționează aceste lucruri? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?
Haideți să privim întâi rezultatele. Avem deja suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).
Prin urmare, psihoterapia online în anxietatea generalizată, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut – ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.
Revino la Cuprins
Unde pot găsi un tratament online pentru Anxietatea generalizată?
PAXonline este prima platformă profesională din România care este dedicată prevenției și psihoterapiei online a anxietății. Platforma este realizată de specialiști din domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și IT. Este mai mult decât un site cu informații – este o clinică virtuală de psihoterapie. Pe PAXonline pot fi găsite programe complete de psihoterapie pentru șase tulburări de anxietate. Fiecare program acoperă următoarele componente (și nu numai):
- înțelegerea factorilor care mențin problemele de anxietate;
- dobândirea unor strategii eficiente de relaxare;
- schimbarea modului de gândire care ne predispune la anxietate;
- corectarea comportamentelor care ne mențin anxietatea;
- dobândirea unor strategii de dezvoltare a emoțiilor pozitive și a laturii pozitive a vieții;
- dobândirea unor strategii de prevenție a recăderilor;
- reducerea simptomelor de depresie care adesea însoțesc anxietatea.
Iată o scurtă prezentare video a platformei PAX:
În plus față de programele profesionale de psihoterapie, clinica PAX oferă utilizatorilor și alte avantaje:
- instrumente de screening și diagnostic psihologic;
- resurse psihologice multimedia precum articole, imagini, figuri, prezentări de caz, videoclipuri, înregistrări audio despre anxietate și tratamentul anxietății;
- asistență psihologică online – adică posibilitatea de a desfășura ședințe de psihoterapie online prin mail, chat sau videochat;
- forum de discuții cu alte persoane care se confruntă cu probleme de anxietate;
- independență, control personal și flexibilitate în utilizare.
Principalele facilități ale platformei sunt prezentate pas cu pas într-un scurt videoclip pe pagina principală a clinicii PAXonline.
Revino la Cuprins
Dacă dorești mai multe informații despre PAXonline și serviciile pe care le oferă, iată câteva link-uri utile:
Tulburarea de panică poate fi tratată cu succes folosind terapia cognitiv-comportamentală. Pentru a răspunde nevoilor din ce în ce mai mari de accesibilitate și disponibilitate a serviciilor de terapie, specialiștii PAXonline au creat un program de intervenție online pentru tratamentul tulburării de panică. Acesta cuprinde 16 module care pot fi parcurse individual sau cu asistența unui psihoterapeut și are la bază protocoale și metode de intervenție testate și validate științific. Mai mult decât atât eficiența acestui program a fost demonstrată în cadrul unui studiu clinic controlat în care au fost implicate 111 persoane cu diagnostic primar de tulburare de panică. Acesta a fost primul studiu care să evalueze eficiența primului program de intervenție online pentru tulburare de panică din România.
Pe scurt, tratamentul medicamentos reduce simptomele de anxietate prin modificarea activității unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central sau periferic (beta-blocantele). Neurotransmițătorii sunt niște mesageri chimici pe care celulele neuronale le utilizează pentru a comunica între ele sau pentru a coordona activitatea organelor interne și a mușchilor. Într-adevăr, studiile clinice au arătat că în tulburările de anxietate există anumite disfuncții ale activității unor neurotransmițători, precum serotonina, noradrenalina sau GABA. Însă medicamentele nu pot corecta strict circuitele neuronale alterate în anxietate, ci acționează global asupra întregului sistem nervos. Din acest motiv, medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte variate, somatice sau psihologice, precum: stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de concentrare, tulburări de vedere etc. Când sunt utilizate pe termen lung, medicamentele pot produce o toleranță crescută, ceea ce înseamnă că dozele trebuie mărite pentru a se putea obține același efect sau pot crea stări de dependență. De asemenea, întreruperea bruscă a tratamentului poate induce stări de sevraj sau pot provoca reapariția simptomelor de anxietate. Din aceste motive, tratamentul medicamentos trebuie urmat sub supravegherea atentă a unui medic psihiatru.
Efectul psihoterapiei cognitiv-comportamentale asupra creierului
Este psihoterapia online eficientă? În fond, nu este psihoterapia un proces interuman – cum poate o pagină web sau o interacțiune cu un psiholog prin email/videochat să înlocuiască acest lucru?
